Mama, eu te-am aşteptat!!!

“Mama eu te aştept acasă. Îmi este atît de greu fără tine. Când vii acasă? Când? Eu te aştept! Eu te aştept! Eu te-am aşteptat“

A aşteptat mult timp, însă nu a venit nimeni. Săptămâna trecută, un băiat de 14 ani, s-a sinucis. S-a aruncat de la o înalţime foarte mare şi a murit. Mama sa a plecat la lucru în Italia, tatăl este şofer de curse lungi şi mereu era plecat cu treabă. Rămăsese singur acasă împreună cu frăţiorul său, de numai 3 anişori. Stând singur, mereu sub presiune, aşteptându- şi cu nerăbdare mama. O aştepta pentru că avea nevoie de ea, ca să-l strânga în braţe, să-i spună o vorbă caldă, să-i pregătească un dejun proaspăt, o cină gustoasă, să-l îngrijească. A aşteptat-o ea însă nu a venit. Era doar un copil care îşi dorea părinţii să-i fie alături. Părinţii însă au întârziat cu venirea acasă. Mesajul de rămas bun lăsat de copil pentru părinţi a fost doar: “Mama, eu te-am aşteptat!”

Cazul acestui copil care abia a păsit pe pragul adolescenţei, este strigător la cer, însă nu este unicul. Alt tânăr, care la fel s-a sinucis, a stat spânzurat o lună de zile în pădure, fără ca să-l găsească cineva. Mama la fel fiind plecată în Italia. A stat acolo pentru că nu era nimeni să-l caute, pentru că nimeni nu era acasă. Părinţii fiind mai mult preocupaţi de materialism decât de starea copiilor lor.

Conform unui sundaj, în Republica Moldova, sunt 35 de mii de copii de vârstă preşcolară сare au rămas fără ingrijirea ambilor părinţi. Alţi 75 mii de copii au rămas doar cu un părinte. Sunt 110 de mii de copii ce-şi aşteaptă părintele să vină acasă. Însă realitatea nu arată că iubirea banii sau materialism au reuşit destul de bine să împetrească inimile părinţilor, ca aceştia să nu mai fie sinsibili la nevoile copiilor lor. Nevoia de prezenţă, atenţie, sfătuire, îngrijire, este ceea ce care are nevoie un copil în primul rînd. Ce păcat că părinţii nu înţeleg aceasta, şi ajung mai târziu să regrete o viaţă pentru starea la care a ajuns copilul său. Numai după ce vede că a devenit dependent de ţigări, alcool, droguri, fie doar când ajunge în închisoare sau îşi ia viaţa.

Dragi părinţi, unde sunteţi? Ştiţi unde sunt sau ce fac copii dvs. acum? Copii voştri vă aşteaptă acasă! Vă aşteaptă pentru că le sunteţi părinţi şi au nevoie de grijă nu numai materială ci şi sufletească. Fiţi alături de ei, acum cât îi mai puteţi avea aproape.

“Părinţi când veniţi acasă?!?”