Trăim într-o societate în care divorţul pare a nu mai fi o problemă în familii. Sunt familii care decid să divorţeze pentru că au probleme ce nu pot fi depăşite altfel, dar sunt şi cazuri cînd oamenii recurg la divorţ pentru că le este lene să-şi rezolve problemele. Pentru copii divorţul este o mare durere, am scris despre aceasta intr-un articol recent publicat pe acest site: “Divorţul- rana în inima copilului”. Dar acest post va despre modul cum trebuie să te comporţi tu ca copil cu părinţii divorţaţi.
Dacă părinţii înca nu au divorţat să ştii că mai ai putere să schimbi ceva. În primul rând spunele că pentru tine este foarte importantă prezenţa lor lânga tine ca familie. Apoi în măsura posibilităţilor ajută-i să-şi rezolve problemele. Când mama mea dorea să divorţeze am încercat întotdeauna să o conving să nu facă asta. O încurajam de fiecare dată să nu cedeze iar eu la rândul meu cu toată că eram conştientă de probleme nu le majoram.
În cazul când părinţi sunt deja divorţaţi ca şi copil nu ştii cum să te comporti, nu vrei s-o jigneşti pe mama, dar nici nu poţi fi nedrept cu tata. Te simţi rupt pe bucăţi pentru că ţii la părinţii tăi şi vrei ca toată lumea să fie mulţumită. Sunt situaţii cînd trebuie să fii foarte înţelept ca mai apoi să nu-ţi pară rău că ai pierdut o relaţie.
Este foarte important ca chiar şi după divorţ să petreci timp suficient cu fiecare părinte. Când părinţii mei au divorţat tatăl meu nu a mai dorit să discute cu noi şi a devenit total ignorant. Trebuie să recunosc că a fost o perioadă când iutam să-l sun, să mai vorbesc cu el şi acest lucru a fost unul din motivele de ce tatăl nostru era supărat. Staruieşte să faci din acel timp ceva constructiv nicidecum să discutaţi problemele din trecut a familiei. Dacă unul din părinţi începe să-l bârfească pe celălalt explică-i că pentru tine aceasta nu este interesant, şi schimbă imediat subiectul.
Ţine să ai o atitudine frumoasă faţă de ambii părinţi indiferent de parte de vină pe care o poate avea unul din ei. Staruite să fii mereu la mijloc pentru că fiecare părinte va dori să te atragă de parte lui, aruncând cu invinuiri către celălalt. Când părinţii încearcă să manipuleze astfel spune că pentru tine asta nu mai contează şi că tu îi iubeşti pe fiecare foarte mult. Un astfel de răspuns va înţepa inima părintelui dar cel puţin nu vă veţi mai întoarce la acest subiect care este cu adevărat supărător.
Trateazăţi părinţii egal, chair dacă ai fi tentat să-i dreptate mai multă doar unuia. Este foate greu să-şi tratezi tatăl cu dragoste dacă acesta în familie a fost un abuziv şi agresiv, însă nu lasă amintirile rele să-ţi formeze atitudini. Iutarea în acest sens chiar are avantaj, iar iertarea este cheia spre zidirea relaţiei.
La sfârşit am vrut să aduc un exemplu de copil model care este însuşi Domnul nostru Isus Cristos care avut grijă faţă de părinţii Săi pământeşti până la sfârşit. Atunci când era cruce suferind pedeapsa păcatului nostru şi văzând-o pe Maria lângă ucenicul Său Ioan a spus: “Femeie, iata fiul tau!” Apoi, a zis ucenicului: “Iata mama ta!” - aceste cuvinte nu însemnau nimic altceva dacât: ” Prietene ai grija de mama Mea!”
Noi avem responsabilitatea să purtăm de grija părinţilor noştri indiferent de cine sunt ei şi unde nu s-ar afla.

iunie 3, 2008 la 2:00 pm
Buna! Sunt Raluca si am 17 ani. Parintii mei sunt ca si divortati si caut pe internet ce ar trebui sa fac eu in situatia asta, dar nu gasesc nici un raspuns concret pentru ca probabil nu exista. Fiecare caz chiar daca toate au ceva in comun, e aparte si fiecare are doar o proprie solutie.
As vrea sa gasesc si eu raspunsul la intrebarea ce sa fac sa nu ma mai doara? Ce sa fac sa pot uita si sa ma concentrez asupra studiilor?
Cand ti se intampla asta ti se schimba total viata, ai impresia ca nu mai esti nimeni. Cand vezi certuri, fapte si discutii intre ai tai pentru tine nu mai conteaza nimic.
In cazul meu chiar imi doresc sa divorteze, ca sa nu mai fie stres in casa, dar in acelasi timp cand ma gandesc ca o sa vina momentul in care o sa fi in fata unui judecator si o sa trebuiasca sa raspund la intrebarea “Sub custodia cui vrei sa ramai?” parca mi se schimba gandurile.
E o situatie extrem de dificila pentru copil. Eu nu mai stiu ce vreau, ma simt atat de singura si nici parintii, nici fratele si nici prietenii nu pot sa ma inteleaga.
Mi-ar placea sa imi raspunzi si sa imi spui ce trebuie sa fac sa trec de stadiul asta si sa depasesc problema, desi e ceva care m-a marcat pe viata.
iunie 3, 2008 la 8:08 pm
Draga Raluca,
Sunt dificile aceste situatii, iar copii sufera cel mai mult.
Eu cred ca este bine sa discuti deschis cu parintii tai aceasta probleme cu toata famili asa ca sa nu se ajunga la divort. Spunele ce te doare si care este dorinta ta pentru ei. Incearca sa-i impaci pentru ca divortul nu este solutia, m-a convins de acest lucru cand au divortat parintii mei.
Sa stii ca esti o fata tare de treaba si ai o inima sincera, cred ca te vei descurca.
Dumnezeu sa te ajute.
Alina
iunie 3, 2008 la 11:49 pm
Multumesc mult pentru raspuns.
Dar totusi in cazul meu cred ca problema asta nu are alta solutie decat divortul. Tata e problema in familia noastra. De multe ori nu il inteleg de ce se comporta asa cu mine, doar sunt fiica lui. Ca sa iti dai seama care e situatia nu o sa iti spun nimic mai mult decat ce fac eu in momentul asta. Mama e dusa in vacata de cam o luna, iar eu am ramas singura cu tata. E 1:42 dimineata iar eu habar n-am unde e tata. Mi-a spus ca a mers la lucru, dar stiu ca minte. Nu l-am mai vazut de duminica si ma suna doar cand are nevoie de ceva.
Pentru ce imi trebuie un tata daca e ca si cum nu l-asi avea? Singurul lucru care il face e sa aduca o stare de tensiune in casa.
Vreau ca mama sa fie fericita si stiu ca langa el nu e.
Iti multumesc inca o data pentru raspuns,
Raluca
iunie 4, 2008 la 5:01 pm
Draga Raluca, ma doare inima cand citesc ceea ce scrii. Ma rog Domnului si pentru tine si pentru mama si tatal. Cum ti-a spus Ion, divortul nu rezolva problema ci creeaza mai multe probleme, nu sunt doar cuvintele mele, foarte multi iti pot spune acelasi lucru, chiar daca divortul se pare unica solutia nu este. Ne rugam ca tatal tau sa se pocaiasca si sa devina un tatal adevarat cu ajutorul lui Dzeu. Domnul sa te binecuvanteze.
iunie 4, 2008 la 7:28 pm
Draga Erik,
Ma faci sa ma gandesc si ma pui pe ganduri asupra unui lucru de care eram extrem de sigura:”Nu e divortul singura solutie?”. Si cred ca ai dreptate, dar tatal meu nu se va schimba. De multi ani asteptam sa se schimbe, dar aceasta schimbare nu mai vine.
Multumesc mult pentru intelegere si pentru cuvinte. Ajuta enorm de mult.
Domnul sa va rasplateasca.
septembrie 16, 2008 la 5:18 pm
Sunt Alex si am 14 ani.Parintii mei nu se mai inteleg asa de bn din cauza parintilor lor adica bunicilor mei.Mai tot timpul se cearta si ma doare inima sa vad ca se intampla asa ceva.Ma rog la Dumnezeu zi si noapte sa ii faca sa se inteleaga.
Mas bucura daca mi-ati da un sfat ca sunt foarte nedumerit si nu stiu ce sa fac.
septembrie 21, 2008 la 9:02 pm
Draga Alex,
Ma bucur ca ai ai scris si ca vrei ca sa rezolvi problema din familia ta.
Cind parintii unui cuplu se implica prea mult acolo neaparat vor fi probleme.
Parintii intotdeauna au tendinta ca sa se implice in viata familiala a copiilor sai, crezind ca ii vor ajuta dar se intimpla contrariul.
Biblia spune:”Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.”
Un singur trup inseamna una in gindire, viziune, actiune. Parintii sunt cinstiti dar nu implicati in conducerea familiei copiilor sai.
Greaseala parintilor tai este ca au dat prea mult drumul parintilor sai in familia lor.
Imi pare rau ca se intimpla asa si cred ca ar trebui sa incerci sa vorbesti despre aceasta problema, si cum vezi tu solutionarea ei, si spunele cit de important pentru tine pacea si intelegerea din familie.
Domnul sa fie cu tine si sa-ti dea izbinda.
Eu am sa ma rog pentru tine.
noiembrie 22, 2008 la 8:48 pm
si eu sunt in aceeasi situatie ca alex doar k am 16 ani ai mei se cearta din cauza bunicilor si nu stiu cum sa fac sa ii impac (doamne nu vreau sa divorteze ca ii iubesc la fel p amandoi) ma doare sufletul cand ii vad ca se cearta
(
noiembrie 30, 2008 la 9:47 am
Ma numesc Alina si am aproape 18 ani pana acum ma consideram un copil bun, aveam note bune la scoala participam la activitati extrascolare luam diplome,ii ajutam pe parintii mei acasa, aveam planuri pt viitor si aveam un prieten de aproape 3 ani.
Acum parintii mei vor sa divorteze si EU sunt singura VINOVATA.In fiecare seara se cearta si eu sunt ca un copil bun de nimic, nush ce sa le spun ca sa ii impac. Cand eram mica nu aveam o situtatie financiara foarte buna dar imi ajutam parintii( aveau un magazin si eu ii ajutam la vanzare eram clasa a IV-a)mai tarziu cand eram in clasa a VIII-a ne-am cumparat un apartameant pt ca pierdusem apartameantu in care stateam au cumparat si un teren unde urma sa isi construiasca o casa,au strans si banii pt casa dar tata si-a deschis o afacere in constructii si au inceput sa piarda tot ce au strans. Mama a inceput sa ii reproseze ca o sa “ne lase pe drumuri”, ca imi distruge viitoru si asa au inceput certurile.Daca puteam sa imi construiesc singura un viitor parintii mei nu s-ar fi certat.
Am 18 ani dar nu sunt in stare sa ma intretin singura mai am un pic si o sa termin si liceu si nush ce sa fac mai departe.Pana acum imi spuneau ca o sa ma tina cat timp fac scoala si eu spuneam ca o sa fac 2 3 facultati si o sa stau cu ei inca cativa ani buni dupa liceu.Cred ca i-am dezamagit pe parintii mei si pe prietenu meu cu care m-am purtat urat desi nu are nici o vina.Nush ce sa fac dupa ce parintii mei o sa divorteze si nu as putea sa aleg intre ei si daca implinesc 18 ani nush daca mai trebuie sa aleg. Nush ce o sa ii spun prietenului meu , as vrea sa ma despart de el …e un baiat bun si merita ceva mai bun nu o fata care isi plange singura de mila. Sunt o fata care a esuat in viata ,nu pot sa ma ajut pe mine , nu pot sa ajut pe nimeni si mai rau este ca in loc sa ajut incurc pe cei din juru meu.Nush daca invitatia la discutie mai este valabila porobabil nu o sa vada nimeni dar ma simt mai bine ca m-am descarcat ei eu undeva.
ianuarie 2, 2009 la 12:51 pm
Buna ma numesc Roxana si am 16 ani…cam in aceleashi situatie sunt si eu momentam…mama mea este pleca in Italia…si trebuia sa vina de curand..din cauza unor neintelegeri cu tata, s-a hotarat sa nu mai vina, pt k nu ne mai vrea nici p mine nici p tatal meu. Nu mai inteleg nimik pt k eu nu am nici o vina…sunt pusa in mijlok,victima si tot odata sufar incontinu, nimik nu imi poate schimba sau imbunatatii starea. Ii iubesc atat de mult si nu ash vrea sa fiu nevoita sa aleg intre unul dintre parinti:((:((:((. Sincer nici nu stiu ce sa le mai spun k sa ii impac si sa o fak p mama sa inteleaga k nu e chiar asha cum spune ea:(…dak ma putetzi ajuta cu un sfat…va rog:((:((
ianuarie 30, 2009 la 8:33 am
Buna ma numesc Radu si am 13 ani . Mai am un frate care are 7 ani . Mama si tata nu se mai inteleg de la o vreme… nu isi mai vorbesc deloc. Tata vroia sa plece cu serviciul 1 luna in Brussels fara sa ne zica. Mama a aflat si sa suparat foarte tare…Ea acum doreste sa divorteze si mie imi este greu. Fratele meu nu intelege situatia si nici nu vreau sa inteleaga deoarece este spre binele lui . Daca ma puteti ajuta cu un sfat sau ceva … ar fi excelent .Multumesc
ianuarie 30, 2009 la 4:40 pm
Multumesc mult de ajutor ! O sa mai zic daca se intamlpa ceva.
mai 18, 2009 la 10:19 am
Eu am 13 ani si parintii mei se cearta pe motive minore , dar ei decid mereu la fiecare problema “gata bagam divort , m-am saturat” ei pana acum de cate ori sau certat inca nau bagat divortul dar tot se cearta si mereu zic lafel “bagam divort” . Pana aseara cand au fost la o intalnire cu niste prietenii si sau shprituit . Dupa ce au ajuns acasa eu dormeam dar m-am trezit sa ma uit cine e si nu ma mai luat somnu . Au inceput sa se certe pe niste lucruri ce au vorbit acolo si de data asta a scos tata ceva de pe net un act de divort ce trebuie semnat de aman2 si lau semnat . Azi ei au zis ca se duc la judecatorie sa depuna actul . Ce sa fac ? Nu imi convine daca ma cheama la judecatorie sa zic cu cine vreau sa raman eu zic ca vreau sa raman cu aman2 shi daca zice ca nu se poate eu nu raspund deoarece eu tin la aman2 ingrozitor de mult . Daca ma forteaza eu plec din sala deci ei nu vor scoate nimik de la mine pe baza cu cine vrei sa ramai . Am decis ca daca nu se poate aman2 , mai bine deloc .
mai 19, 2009 la 12:08 pm
Draga Stefan, te inteleg perfect ca tii la ambii parintii si nu doresti sa ajungi la o astfel de situatie de alegere. Foarte bine e sa te tii pe pozitia ta ferma pine la sfirsit şi să-i explici părinţilor ca tu doresti sa ramina impreuna si ca divortul nu este o solutie. Poate le dai parintilor sa citeasca acest articol: http://familiad.wordpress.com/2008/05/22/divortul-rana-in-inima-copilului/
iulie 9, 2009 la 10:09 pm
ma numesc georgiana am 16 ani
shi parinti mey sunt la un pas de divort
problema este k imi doresc sa divorteze chiar dac mi se rupe sufletul in 2 chiar nu se mai poate face nimik pe tata il intereseaza doar bani shi de frima lui mama nu vrea sal paraseasca nush ce sa mai fac se cearta mereu din orice nush ce sa mai fac va rog datimi un sfat…
iulie 16, 2009 la 5:51 pm
Am sa incep si eu tot cu ,,Buna”
Inainte sa cer si eu o parere sau sa imi ,,expun ” nemultumirile frustrarile etc …Vreau sa va spun ca am fost surprinsa de faptul ca in situatii similare cu a mea sunt foarte multi copii.
Tot ce vreau sa transmit :
-Este absolut inutil sa va invinuiti pe voi de divort sau sa incercati sa schimbati ceva.Pentru ca de multe ori problemele care duc la divort…nu sunt doar acelea pe care voi le stiti.
-Nu optati pentru sustinerea unui parinte,incercati sa nu va implicati este mult mai bine asa.(o spun din proprie experienta)
-Am observat ca unii sunt speriati de momentul in care trebuie sa aleaga cu cine vor sa ramana.
Am impresia ca au inteles putin gresit.Nu sunteti audiati in sala aceea mare .Judecatorul va cheama intr-un birou…un spatiu privat in orice caz si vi se pun foarte putine intrebari. ex:cu care parinte te intelegi mai bine. daca ai frati /surori. cu care din parinti vrei sa ramai si de ce cu acela.And that’s all.
Ma rog, cam in asta a constat experienta mea.
Daca mai aveti si alte intrebari de genu e ok..sau ma rog..
august 10, 2009 la 8:50 pm
Sal…am 16 ani si o mare problema….parintii mei nu se mai inteleg deloc de ceva timp…nusi mai vorbesc…iar fiecare cand ma prinde ..mil vorbeste de rau pe celalalt …nu stiu ce sa fac….le dau dreptate amandurora cand ii aud ..fiecare il critica pe celalalt:((
august 24, 2009 la 5:26 pm
Tot ce poti sa faci e sa vorbesti cu fiecare despre asta , sa le explici ca te afecteaza si sa ii rogi sa inceteze” ,,iar fiecare cand ma prinde ..mil vorbeste de rau pe celalalt …nu stiu ce sa fac….le dau dreptate amandurora cand ii aud ..fiecare il critica pe celalalt:((”
It’s the best thing that you can do.
septembrie 15, 2009 la 8:51 pm
sall..eu am 14 ani .. iar parintii mei sa-u certat si nu se mai inteleg deloc..ei se gandesc la divort
..eu sunt la mijloc..simt ca lumea mea se parbuseste..ma simt vinovata .. nu mai am puteri si nici nu mai stiu cum sa le impac..le-am spus ca eu fara ei nu pot trai .. si ca le vreau pe amndoi aproape .. dar ei coontinua sa-mi spuna ca nu se mai poate .. inima mea ee rupta in 2 .. sincer .. va rog lasa-tzimi un sfat .. pentru ca nu mai stiu ce sa fac ..
:((:(( mor de tristete
(:(:((:((:((
septembrie 16, 2009 la 10:57 am
Draga Flori,
Multumesc pentru ai scris aici, tu nu trebuie sa te simti vinovata de probleme parintilor tai, chiar daca aceste situatii pun o presiune atit de mare pe umerii tai.
Continua sa vorbesti cu ei, spunele de sentimentele tale si ca pentru tine este foarte important ca ei sa ramina impreuna. Vorbeste cu fiecare in parte. Dar inainte de toate cauta ajutorul lui Dumnezeu care este in stare sa ajute atunci cind noi al chemam. Roaga-te pentru familia ta si Dumnezeu poate face minuni. El poate sa-ti dea intelepciune cum sa vorbesti dar si poate sa schimbe inima parintilor tai.
Ai grija de tine si eu ma rog ca totul sa fie bine. Multa bafta
Cu drag,
Alina
septembrie 16, 2009 la 3:56 pm
Multumesc din inima, Alina!
am sa tin cont de sfatul tau