Cenzura în raport cu deontologia jurnalistului

Astăzi auzim tot mai mult aceşti termeni ca: cenzură, autocenzură, etica jurnalistului etc., se fac seminare, conferinţe care au ca scop combaterea cenzurii în instituţiile de presă însă se pare să nu se rezolvă nimic iar jurnaliştii se simt bine mersi şi aşa. Totuşi care este relaţia dintre cenzură şi desfăşurarea profesiei de jurnalism?

Înainte de a delimita care este raportul dintre cenzura şi deontologia jurnalistului gândesc că este bine să ne uităm mai întâi la definiţia cenzurii şi ceea ce spune codul deontologic al jurnalistului la acest subiect.

Potrivit dictionarului explicativ DEX cenzara este: Control prealabil care asigura pastrarea secretului de stat: control exercitat asupra continutului publicatiilor , emisiunile de televiziune sau de radio, etc.; organ care exercita acest control” Deci cu alte cuvinte cenzura este acel control la care este supus materialul jurnalistului inainte de a fi publicat sau dat pe post, de publicatia la care îşi desfăşoară activitatea.

De obicei jurnaliştii care stau sub cenzură sunt cointeresaţi mai mult de câştig decât însăşi exercitarea profesie sale conform principiilor etice. Spun acest lucru pentru că conform codului deontologic al jurnalistului, puctul 7, el nu trebuie să primească nici direct nici indirect nici un fel de recompense sau onorarii din parte unor terţe persoane pentru publicarea materialelor de orice caracter. Normal ca astăzi onorariile sunt de fapt salariile pe care aceştia le primesc lunar. Cel puţin asta e situaţia în RM. De exemplu: dacă te duci să lucrezi la Moldova 1 eşti conştient ca trebuie să aduci informţie doar şi numai în favoarea partidului de guvernământ, adică comuniştilor. Şi nu primeşti pentru aceasta cine ştie ce mare onorariu, doar strict necesarul salariu de simplu jurnalist.

De fapt între cenzura şi deontologia jurnalistului nu este nici o compatibilitate. Jurnalistul este obligat să aducă informaţie veridică şi obiectivă în favoarea publicului şi nu în favoarea unui partid sau unei persoane terţă. Iată ce spune punctul 17, al acestui cod: „In relatiile pe care le mentine cu autoritatile publice sau cu diverse structuri economice in timpul indeplinirii indatoririlor sale profesionale, jurnalistul trebuie sa evite orice complicitate pasibila sa-i afecteze independenta si impartialitatea.”

Jurnalistul este dator să respecte legislaţia însă în ce priveşte îndeplinirea obligaţiunilor profesionale, el nu trebuie să se lase intimidat de presiunile sau amesticuirile din parte guvernului sau a oricui altcineva. Un alt lucru este atunci când jurnalistul singur îşi supune materialul la autocenzură în favoare cuiva, dar este decizia personală a jurnalistului.

Responsabilitatea primară a jurnalistului este de aduce veşti, şi anume veşti bazate pe adevăr. Iată ce spune înţeleptul Solomon cu privire la acest subiect Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” Sunt jurnalişti care au reauşit să-şi creeze o carieră deosebit de frumoasă doar datorită faptului ca au ales să spună adeăvărul. Dar sunt jurnalişti care au venit şi au plecat, s-a auzit o vreme de ei dar au dispărut pentru că n-au preţuit adevărul şi au ales câştigul.

Lasă un Răspuns