Cu toţii am urmărit cu sufletul la gură a 54-a ediţie a concursului european Eurovision 2009, care a fost găzduit anul acesta de Rusia, ţară ce a câştigat acest concurs muzical anul trecut. Printre ţările participante am avut marea bucurie să vedem şi flagul Moldovei, care anul acesta a fost reprezentat de Nelly Ciobanu, cu piesa „Hora din Moldova”. Ea a avut o prestaţie foarte bună, reuşind să treacă de semifinală şi să cânte în marea finală alături de reprezentanţii celorlalte ţări din Europa.
Anul acesta a fost o varietate de alegeri, pentru că fiecare ţară a dorit să aducă pe scena de la Moskova ce are mai bun. De exemplu: Franţa a fost reprezentată de Patricia Kass, interpretă cu renume mondial, Azerbaidjan a fost reprezentat de către Arash, iar Moldova a trimis-o pe una din cele mai bune voci, Nelly Ciobany.
Însă departe de a fi un simplu concurs european de muzică, eurovision-ul este un joc-concurs politic, prin care poţi vedea foarte bine relaţiile dintre ţările europene şi susţinerea pe care o oferă între ele. Anul acesta concursul a arătat puţin şi relaţia dintre Moldova şi ţările ei vecine, care i-au oferit cu părere de rău puncte foarte mici. Doar România a dat magicile 12 puncte şi spre marea noastră mirare, Portugalia tot 12 puncte, în timp ce Rusia, Belarus şi Ucraina, nici măcar 8 puncte. Scopul Rusiei ca şi gazdă a concursului a fost de a-şi arăta supremaţia şi puterea pe care o are, organizând un spectacol foarte grandios, însă reprezentanta sa nu ne-a impresionat.
Ce ne-a mirat pe toţi, a fost câştigul detaşat al Norvegiei, cu 387 de puncte care a fost reprezentată de Alexander Rybak, fiind urmat de Yohanna, Islanda cu 218 şi Azerbaijan AySel & Arash cu 207 puncte. Acest fapt a stârnit anumite dubii şi zvonuri, precum că a fost o înţelegere între ţări la mijloc, pentru că istoria Eurovisionului nu a cunoscut până acum aşa rezultate. Pentru a mai scăpa de critici, precum că este un joc politic, ţările organizatoare doreau să introducă sistemul de jurizare, însă acest lucru nu s-a întâmplat încă. Alexander Râbak, a avut o prestaţie scenică foarte bună, iar stilul piesei a fost se pare mai pe placul europenilor, ceea ce i-a determinat să voteze unanim.
mai 19, 2009 la 6:23 am
Hm, depinde cum privin concursul. Eu îl privesc nu pentru câştigători, ci doar pentru piesele care-mi plac …, chiar dacă unele din ele nici nu au intrat în finală.
mai 19, 2009 la 11:10 am
De acord si eu il privesc doar pentru a vedea ce mai pregateste fiecare tara din punct de vedere muzical. Miine va mai aparea un articol la mine pe blog tot la acest subiect.
mai 19, 2009 la 6:53 am
Alina,
eu cred ca Eurovisionul este un concurs muzical pana la punctul in care isi incheie prestatia ultimul concurent.
De aici incolo incep jocurile de interese.
De exemplu anul acesta nu s-a inteles deloc cate puncte a luat fiecare tara din sms-urile trimise si cate de la juriul de specialitate .
Nu a fost transparenta jurizarea.
Spectacolul artistic a fost insa frumos .
Mie mi-a placut .
mai 19, 2009 la 11:12 am
Eu in general cred ca nu a fost de fapt nici o jurizare. Ceea ce mi-a placut a fost cind Moldova a primit acele 12 puncte de la români şi de la portugeji. Multumim!