Cum să-ţi alegi corect partenerul de căsătorie?

Dacă doreşti să întemeezi o căsătorie reuşită trebuie să priveşti la familii reuşite şi să le urmezi exemplul. Sfintele Scripturi sunt împodobite cu exemple frumoase de căsătorii după voia lui Dumnezeu, aşa cum sunt Adam şi Eva, Isaac şi Rebeca, Rut şi Boaz, etc. Tot în Biblie găsim şi anumite greşeli cominse în procesul căsătorie care ne pot fi de folos aşa ca să nu falimentăm şi noi. Fiind studentă la Institutul Biblic Inductiv, după sesiunea consiliere spirituală „Căsătorie Fără Regrete” am avut de făcut o lucrare practică, şi anume să găsim în întreaga Biblie principii de alegere a partenerului de căsătorie. Realizând această lucrare m-am gândit să împărtăşesc aceste principii  cu cititorii blogului meu.

Primul cuplu din biblie este Adam şi Eva. Deci să începem cu exemplul lor. Principiul principal la căsătoria lui Adam şi Eva este că Dumnezeu ştie mai bine când să ne ofere un partener de căsătorie aşa ca acesta să fie cel mai potrivit pentur noi- Geneza 2

• În versetul 18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Dumnezeu vede nevoia noastră de un partener de căsătorie şi ştie şi timpul potrivit când să-l aducă în viaţa noastră. Când Dumnezeu ne alege partenerul atunci acela este cel mai potrivit pentru noi.
• În aşteptarea partenerului de căsătorie noi trebuie să ne preocupăm de lucrarea lui Dumnezeu şi de lucrurile pe care El ni li-a încredinţat să le facem. În vesetele 19-20 Adam face ceea ce Dumnezeu i-a încredinţat: „Domnul Dumnezeu a făcut din pamînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s-a gasit niciun ajutor, care sa i se potrivească.”
• Adormi faţă de gândul să te căsătoreşti pentru că atunci Dumnezeu îţi zideşte cu mâna Lui cea mai potrivită persoană pentru tine. După ce Adam a văzut că nici una din animale, păsări sau tărătoare nu i se potriveşti Dumnezeu i-a iniţiativa. „Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, oi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui oi a închis carnea la locul ei”(Geneza 2:21)
• Dumnezeu este Acela care îl aduce pe partenerul de căsătorie la tine fără ca tu să-l cauţi. „Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om”.
• Când laşi ca Dumnezeu să se preocupe de alegerea partenerului de căsătorie  atunci rezultatul nu va fi decât bucurie. Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentruca a fost luata din om.” Omul a aşteptat şi a primit ceea ce i-a dorit inima, o persoană care să i se potrivească sută la sută din toate punctele de vedere. Expresia în sfârşit arată încântarea şi marea bucurie pe care a avut-o Adam când a văzut-o pe Eva, cea care îi seamănă şi cea pe care el o aştepta atât de mult.

Următoare poveste bogată în principii frumoase în vederea alegerii partenerului de căsătorie va fi cea dintre Isaac, fiul lui Avraam şi Rebeca. Pe curând.

Melcii sau soţia?

Când Cristofor Hudson din Hove, Anglia, s-a căsătorit, a promis blondei Debora că va părăsi melcii şi o va iubi pe ea. Pană atunci Hudson se ocupase cu creşterea şi dresarea melcilor de curse. El devenise renumit, căci la mai multe întreceri de melci din Anglia, el câştigase premiul cu melcii lui. Ba îşi făcuse şi o crescătorie de melci de curse pe care îi vindea altor amatori. Dar soţiei nu-i plăcea să-1 vadă ocupându-se de melci şi mereu i-a cerut să-şi îndeplinească promisiunea că se va lăsa de o aşa ocupaţie. Acum, el avea de ales între melci şi soţie. El n-a renunţat la melci. Era robul melcilor. După patru luni de stăruinţe zadarnice, soţia 1-a părăsit. El a recunoscut că pentru el e mult mai important să fie cu melcii decât cu soţia.

Uneori rămâi uimit ce nimicuri aleg unii oameni. Unii aleg sticla cu băutură, alţii ţigara, cărţile de joc, cursele de cai sau de melci.

Sursa: resursecrestine.ro

LA MASA DE SĂRBĂTOARE

Iată că sărbătorile de iarnă ne bat deja la uşă. Fiecare casă şi familie doreşte an de an, aceste sărbători să fie tot mai deosebite. De aceea, decorăm casa, alegem culorile potrivite pentru pomul de Crăciun, alergăm prin magazine pentru a pregăti un cadou celor dragi şi, nu în ultimul rând, gospodinele se străduiesc să pregătească cele mai alese bucate, care dau sărbătorii un atu în plus.

„Dintre toate legumele şi fructele, cel mai mult îmi place carnea!” Este o zicală care exprimă un adevăr despre poporul nostru. Nu am planificat să vorbesc despre această zicală, am inclus-o pentru că ea ne vorbeşte despre ce mâncare se serveşte de obicei la sărbătorile Crăciunului, carne şi iar carne. Toba, cotletele în sos, purceluş fript, cârnăţei de casă, răcituri, pârjoale, sarmale, frigărui ş.a.m.d. Suntem cei mai inventivi atunci când merge vorba de preparat bucate din carne.

De sărbători, mâncarea este cea mai mare îngrijorare a gospodinelor, de aceea, foarte multe lucruri trebuiesc puse la punct din timp. De exemplu, câţi oameni veţi avea la masa de sărbătoare, meniul sau felurile de mâncare, produsele şi ingredientele necesare, aşa ca toate acestea să fie cumpărate din timp, cel puţin cu 2-3 zile înainte.

De fiecare dată când merg cu soţul la părinţi în vizită, rămânem şocaţi de felul cum mama noastră găteşte, într-un mod atât de gustos şi variat. Indiferent cât de mare este masa, ea trebuie umplută până nu mai rămâne măcar un mic spaţiu de manevră pe ea. Această tradiţie este valabilă practic pentru fiecare gospodină. Sunt mândră de părinţii mei şi poporul în mijlocul căruia trăiesc, însă am şi o mică notă critică asupra felului cum se pregătesc de sărbători.

Îmi aduc aminte cum de multe ori, în ajunul sărbătorilor de iarnă, rămâneam fără bani în casă, lucru care îi îngrijora foarte tare pe părinţii mei, pentru că ştiau că vor avea oaspeţi şi nu se cuvine să nu ai o masă bogată. Se încerca a se găsi aceşti bani măcar din pământ, numai ca să se sărbătorească aşa cum trebuie, ca mai apoi, foarte multe bucate care nu sau mâncat să fie aruncate.

Aici cred că este marele minus al nostru şi anume, exces de pregătire. Totuşi, vreau să fiu sinceră şi să spun că îmi place mai mult la noi cum se gătesc oamenii decât în altă parte. Am avut ocazia să merg şi în occident, în Franţa, Italia, şi am observat că acolo atmosfera de sărbătoare este simţită mai mult în stradă, pe când în case, oamenii nu se grăbesc să sărbătorească, ori o fac foarte modesc, cu şampanie, vin, cafea, şi mai multe tacâmuri decât mâncarea propriuzisă.

Aici văd şi o logică, pur şi simplu, nimeni nu riscă să cheltuiască prea mulţi bani pentru o sărbătoare, căci mai este şi ziua de mâine.

Un alt lucru la masa de sărbătoare, care la fel ţine de gospodine, este gătitul şi petrecerea timpului cu cei invitaţi. Iată ce sfat le dă gospodinelor Jakob Hausmann, un elveţian renumit în bucătărie şi patronul restaurantului “Mica-Veneţie”: ”Gătirea propriuzisă a bucatelor durează o zi întreagă, iar pentru a avea timp să staţi cu invitaţii la masă, ar fi bine să terminaţi treaba înainte de venirea acestora”.

De multe ori, te trezeşti cu invitaţii la masă, mâncarea aranjată, gata să fie servită, însă gospodina tot stă pe la bucătărie. Nu este o încălcare gravă, însă astfel, arătăm lipsă de respect faţă de cei poftiţi la masă.

Nu în ultimul rând, de sărbători, contează cel mai mult buna dispoziţie şi sărbătorirea evenimentului în esenţa lui. Dacă sărbătorim Crăciunul, celebrăm naşterea Domnului nostru Isus Cristos, amintindune de ceea ce a făcut pentru noi Dumnezeu ca să fim salvaţi.

Cum să te porţi cu părinţii cînd sunt în divorţ?

Trăim într-o societate în care divorţul pare a nu mai fi o problemă în familii. Sunt familii care decid să divorţeze pentru că au probleme ce nu pot fi depăşite altfel, dar sunt şi cazuri cînd oamenii recurg la divorţ pentru că le este lene să-şi rezolve problemele. Pentru copii divorţul este o mare durere, am scris despre aceasta intr-un articol recent publicat pe acest site: “Divorţul- rana în inima copilului”. Dar acest post va despre modul cum trebuie să te comporţi tu ca copil cu părinţii divorţaţi.

Dacă părinţii înca nu au divorţat să ştii că mai ai putere să schimbi ceva. În primul rând spunele că pentru tine este foarte importantă prezenţa lor lânga tine ca familie. Apoi în măsura posibilităţilor ajută-i să-şi rezolve problemele. Când mama mea dorea să divorţeze am încercat întotdeauna să o conving să nu facă asta. O încurajam de fiecare dată să nu cedeze iar eu la rândul meu cu toată că eram conştientă de probleme nu le majoram.

În cazul când părinţi sunt deja divorţaţi ca şi copil nu ştii cum să te comporti, nu vrei s-o jigneşti pe mama, dar nici nu poţi fi nedrept cu tata. Te simţi rupt pe bucăţi pentru că ţii la părinţii tăi şi vrei ca toată lumea să fie mulţumită. Sunt situaţii cînd trebuie să fii foarte înţelept ca mai apoi să nu-ţi pară rău că ai pierdut o relaţie.

Este foarte important ca chiar şi după divorţ să petreci timp suficient cu fiecare părinte. Când părinţii mei au divorţat tatăl meu nu a mai dorit să discute cu noi şi a devenit total ignorant. Trebuie să recunosc că a fost o perioadă când iutam să-l sun, să mai vorbesc cu el şi acest lucru a fost unul din motivele de ce tatăl nostru era supărat. Staruieşte să faci din acel timp ceva constructiv nicidecum să discutaţi problemele din trecut a familiei. Dacă unul din părinţi începe să-l bârfească pe celălalt explică-i că pentru tine aceasta nu este interesant, şi schimbă imediat subiectul.

Ţine să ai o atitudine frumoasă faţă de ambii părinţi indiferent de parte de vină pe care o poate avea unul din ei. Staruite să fii mereu la mijloc pentru că fiecare părinte va dori să te atragă de parte lui, aruncând cu invinuiri către celălalt. Când părinţii încearcă să manipuleze astfel spune că pentru tine asta nu mai contează şi că tu îi iubeşti pe fiecare foarte mult. Un astfel de răspuns va înţepa inima părintelui dar cel puţin nu vă veţi mai întoarce la acest subiect care este cu adevărat supărător.

Trateazăţi părinţii egal, chair dacă ai fi tentat să-i dreptate mai multă doar unuia. Este foate greu să-şi tratezi tatăl cu dragoste dacă acesta în familie a fost un abuziv şi agresiv, însă nu lasă amintirile rele să-ţi formeze atitudini. Iutarea în acest sens chiar are avantaj, iar iertarea este cheia spre zidirea relaţiei.

La sfârşit am vrut să aduc un exemplu de copil model care este însuşi Domnul nostru Isus Cristos care avut grijă faţă de părinţii Săi pământeşti până la sfârşit. Atunci când era cruce suferind pedeapsa păcatului nostru şi văzând-o pe Maria lângă ucenicul Său Ioan a spus: “Femeie, iata fiul tau!” Apoi, a zis ucenicului: “Iata mama ta!” - aceste cuvinte nu însemnau nimic altceva dacât: ” Prietene ai grija de mama Mea!”

Noi avem responsabilitatea să purtăm de grija părinţilor noştri indiferent de cine sunt ei şi unde nu s-ar afla.

Eurovisionul câştigat de Rusia!

Anul viitor Eurovision-ul va fi găzduit de Rusia, Dima Bilan, violonistul Edvin Marton si patinatorul Evgheni Plusenko au cucerit inimile europenilor cu piesa “Believe me”. Ei erau foarte puşi pe câştig şi au reuşit, dar şi mesajul piesei a fost frumos, să vedem ce vor pregăti anul viitor.

Anul trecut a câştigat piesa “Molitva” (rugăciune) anul acesta “Believe”(credinţa) se vede că în Europa are loc o trezire spirituală puternică.

Divorţul- rană în inima copilului!

A fost o perioada când familia noastra a trecut prin mari probleme care s-au soldat într-un final cu divorţul părinţilor. Era greu pentru noi, insa aceasta nu a şters dragoste ce o port pentru ambii părinţi. Nu am simţit acelasi lucru din partea lor, mai precis din partea tatălui meu. Mă doare mult ruptura care s-a produs şi răceala care s-a lasăt peste relaţia noastră. Dar anume acestea sunt implicaţiile divorţului: ruptură, nesiguranţă, neîncredere.

Astăzi multe familii, când decid să divorţeze, mai puţin se gândesc la efectul pe care îl va avea acest asupra copiilor săi. Sigur apar nişte gânduri fantome, de genul: “Ce va spune lumea?” sau “Cum mă voi descurca singur/ă?” Însă acestea sunt uşor uitate sau înlocuite cu altelea. Divorţul însă răneşte adînc inima copiilor.

În primul rând apare simţul singurătăţii, copiilor li se pare că numănui nu-i pasă de el, toţi îşi fac interesele iar părerea lui cu adecărat nu contează. În cazul divorţului părerile copiilor sunt întotdeauna pentru păstrarea familiei, prezenţa ambilor părinţi. Absenţa unui părinte întotdeauna va lăsa o lacună în inima copilului, care este singurătatea.

Copii se simt vinovati de problemele părinţilor, mai ales din cauză divorţului. Este o stare inexplicabilă însă copilul simte întotdeauna durere şi ură în primul rând faţă de sine când în familie apar astfel de probleme. El se simte sursa confluctului, cu toate că nu este aşa.

Neîncrederea faţă de sine, faţă de puterile proprii şi capacităţi personale sunt la fel o consecinţă a divorţului părinţilor. Pentru că lipseşte educaţia permanentă a ambilor părinţi, întotdeauna apare simţul de neîncredere în ceea ce face, frica că oamenii nu-l vor aborda serios din pricina problemelor ce le are în familie.

Scumpi părinţi, aceastea sunt doar câteva din consecinţele ce la poate avea divorţul asupra unui copil. Sunt multe problema care atacă familia, însă divorţul nu este soluţia cea mai potrivită. Sfintele Scripturi ne spun “…ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Noi oamenii avem puterea de lua decizii, insă ca aceste decizii să fie potrivite, ele trebuiesc luminate de Dumnezeu, iar El este total impotriva despărţilor. Divorţul nu este decizia potrivită pentru rezolvarea problemelor în familie.

FĂRĂ LOC ÎN PROPRIA CASĂ

Dis de dimineaţă, de la ora 5, deja este cu mătura în mâna curăţind ograda, sau spălând podele în scările dintr-un bloc de pe strada I şi D Teodorovici, din sectorul Buiucani. D. Mircea are 65 de ani, dar necătând la vârsta lui, el toată ziua lucrează. Când m-am apropiat de el vorbea ceva, şi când m-am apropiat de el să-l întreb ce mai face, a spus simplu şi ironic: „Vorbesc singur cu mine, ce alceva pot să mai fac!”. Stă toată ziua afară nu pentru că nu are ce face, sau că ia rămas doar să admire natura, problema este că nu are unde sta. A fost dat afară din apartamentul lui, de însuşi fiul său.

Persoanele apropiate susţin că de multă vreme bătrînul era o povară pentru familia fiului său care locuiau împreună, că este murdar, că nu îngrijeşte din urma sa, că tuşeşte şi aşa mai departe. Cu multe motive, fiul în scurt timp a început să-şi bată tatăl iar din cauza loviturilor puternice în cap bătrînul şi vorbeşte singur.

A trăit în apartament timp de 36 de ani, a avut un post de muncă cât de cât bun, însă odată cu trecerea la pensia s-a terminat şi liniştea. Deja nu mai este util şi începe să încurce la însuşi cei pe care ia crescut. Pentru bătrând deja propria casă este „zonă interzisă”, iar patul pe care îşi odihneşte capul în fiecare seară este scara de la bloc, sau cu îi mai spune d. Mircea „covorul roşu”. Fiul său, după spusele vecinilor, este o persoană importantă în poliţie iar bătrănului îi esta frică să se opună lui.

La început bătrînul s-a stabilit într-un sărăieş mic la primul etaj din bloc. Acolo nopţile erau îngrozitoare, noaptea în timp ce dormea simţea cum şobolanii îi umblă pe faţă, iar frigul din timpul iernii pur şi simplu era insuportabil. Fiul său însă stătea bine mersi în apartament, la cald şi comfort. Pentru a sensibiliza mai mult inima copilului său d. Mircea totuşi a hotărât să fie mai aproape, s-a mutat la să doarma pe scară, lîngă uşă. Însă nici asta nu l-a ajutat, inima feciorului pare a fi neîmblânzită.

Este trist faptul că tot mai mulţi copii ajung să-şi dispreţuiască părinţii, după ce au crescut şi se simt destul de puternici îşi permit să ridice mâna la părinţi să-i batjocorească. Alţii pentru că nu primesc destui bani sunt gata chiar să-i ucidă. Asta este relitatea unor oameni care pentru început părcă au realizat ceva, dar care într-o clipeală au pierdut totul.

Îndiferent de vremuri un om care are o astfel de atitudine faţă de părinţi nu vor avea niciodată binecuvântare de la Dumnezeu în familie pentru că sfintele Scripturi ne avertizează: „Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce seamănă omul aceia va şi secera”. Oamenilor li se pare că totul se trece cu vedere, Dumnezeu însă nu se lasă batjocorit, semeni neascultare, nu vei ascultat, semeni dispreţ nu vei avea parte de milă la rîndul tău.

Cu privire la respectul faţă de părinţii poziţia Lui Dumnezeu este clară: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţare pe care ţi-o da Domnul Dumnezeu”.

Dacă eşti tată, învaţă-ţi copii să te cinstească, iar dacă eşti fiu, atunci ia aminte la cele spuse mai sus, pentru că tu nu poţi fi o excepţie.

Alina Druţă, Liber

Virginitatea, un dar preţios!

Săptămâna trecut, la Colegiul Ecologic din Chişinău, am predat la toţi studenţii din anul I, lecţia “Virginitetea un dar preţios”. Sala era arhiplină, peste 300 de oamenii. Când am anunţat titlul lecţiei am observat diferite reacţii, unii îşi dădeau ghionturi, alţii zîmbeau sub nas, alţii sau ruşinat, alţii mă priveau ţintă, semn ca sunt gata să asculte. Lecţia era sub formă de prezentare Power Point, ceea ce a ajutat să fie cât mai structurat materialul, şi să fie cât mai clar. Mai jos am să las cele mai importante lucruri ce caracterizează virginitatea.

· Chiar in titlul lecţiei am spus că virginitatea este un dar. Virginitatea este un dar dat de Dumnezeu fiecărei fete şi fiecărui băiat. În căsătorie acest dat este dăruit soţiei, sau soţului. El nu poate fi dăruit nici mai devreme nici mai târziu decât după ce te-ai căsătirit. Este cadoul de nuntă, cel mai aşteptat şi cel mai preţios. Este un dar ce poate fi dăruit doar o singură dată în viaţă, doar unei singure persoane. La capitolul virginitatea nu poţi să o faci pe darnicul. Acest cadou are o destinaţie unică, doar pentru soţie, doar pentru soţ. Astăzi însă oamenii cu greu mai ajung să înţeleagă acest adevăr. Unii şi au dăruit virginitatea pe negândite, alţii la beţie, alţii din înferbinţeală, alţii pentru că nu au văzut în ea importanţă.

· Virginitatea are pret. Pentru oamenii integri virginitatea intodeauna va avea preţ. Dacă ai un prieten care râde de faptul că tu vrei să te păstrezi virgină până la căsătorie, să ştii cu siguranţă cu nu este o persoană integră şi nu doreşte de la tine nimic mai mult decît o aventura amoroasă, fie de lungă durată, fie de scurtă, insă nici de cum căsătorie.Când încă nu eram căsătorită am avut deseori avansuri de genul: “Văd că eşti o fată serioasă, şi eu îmi doresc o relaţie mai serioasă, nu ai dori să fii prietena mea”- o relaţia mai serioasă pentru băieţii din zilele noastre echivalează cu trăirea în concubinaj. Se foloseşte de tine, apoi după ce s-a săturat îţi spune că a fost o greşeală, sau că nu vă potriviţi. O fată înţeleaptă întodeauna trebuie să-şi pună principiile morale mai presus de orice, şi nu trebuie să renunţe la ele la prima încercare. Un băiat înţelepte nu trebuie să procedeze astfel cu fetele. Dacă eşti îndrăgostit şi ai văzut că dragostea este reciprocă, cere fata în căsătorie, să bucuraţi-vă în familia voastră de darul minunat al sexualităţii.

· Virginitatea este o onoare. Pe când avea încă vreo 15 ani, îmi aduc aminte cum discutam cu mai multe fete la o prietenă acasă. Discutând aşa… aprins, am ajuns şi la subiecte mai fierbinţi, inclusiv şi la subiectul virginităţii. O fată din cele mai mari ca noi, dându-se pe “înţeleapta”, a spus următoarele: “Pentru fete, azi, este o ruşine să fii virgină! Băieţii fug de astfel de fete, nu vor să prietenească cu ele. Pentru că ele vor relaţii serioase, iar băieţii nu!”. Eu, pentru că discutasem foate mult cu mama mea pe acest subiect şi ştiam foarte bine că o fată întodeaună va fi apreciată dacă se păstrează virgină până la căsătorie, nu am rămas afectată de discuţie. Însă pentru celelalte fete, care erau virgine, s-a aprins în cap becuşorul roşu: “Cum aşa?… eu nu voi avea nici odată prieten?”, “Voi rămâne fată bătrină la părinţi”, “Trebuie să scap urgent de “asta”(virginitate)!!!”. O astfel de gândire este incorectă. Virginitatea întodeauna a fost o onoare. Virginitatea este un lucru de care trebuie să fii demn şi mândru. Acum fata care a spus acele cuvinte îşi creşte copilul singură, nu s-a mai căsătorit. Îmi pare rău pentru ceea ce a ajuns. Cert este faptul că băieţii şi fetele cu un caracter intergru întodeauna vor vedea o onoare în faptul că tu ai hotărit să te păstrezi până la casatorie.

Nu uita virginitatea este un dar unic, care îţi este dăruit odată în viaţă. Păstreză acest cadou pentru viitorul tău partener de căsătorie. Dacă până acum ai urmat acest principiu ţine-l în continuare, dar dacă nu ai ştiut aceste lucruri, şi ai falimentat, să ştii că mai este speranţă şi pentru tine. Cere- ţi iertare de la Dumnezeu pentru ceea ce ai făcut, apoi începe să trăieşti o viaţa curată.

Mai bine ţi-ai pune funia la gât…..

A trăit 73 de ani ca să o vadă şi pe aceasta. După ce şi-a închinat cu sfinţenie întreaga viaţă pentru a creşte şi a-şi educa proprii copii, un bătrîn din Chişinău a primit şi răsplata cuvenită. Unul din feciorii bătrânului, i-a zdrobit sufletul în două, după ce a declarat că mai bine şi-ar pune funia la gît. Pentru ce? Nu pentru că bătrînul Alexandru i-ar fi mustrat în vreun fel, sau nu le-ar fi dat ceva, dar cauza o prezintă averea la care tind toţi cei trei băieţi pe care îi are.

Mustrat de conştiinţă şi chinuit de gânduri istovitoare, bătrânul se întreabă unde a greşit, poate dînsul e vinovat sau Bunul Dumnezeu a uitat de el. Povestea de viaţă a bătrînului începe cu perioada de glorie din viaţa sa, fiind odată în culmile feeriei şi avansat la cel mai înalt grad din armata sistemului sovietic. ”Am cunoscut gloria şi am izbutit în cea mai grea perioadă a sistemului ateist şi crâncen de atunci, am condus tineri care îşi sacrificau viaţa pentru această naţiune, şi niciodată nu am plâns pentru eşecurile mele în acele timpuri de moarte şi sânge”, declară optimist bătrânul fiind încă ghidat de amintirile acelor vremuri, iar acum, mărturiseşte el: ”acum, cînd parcă este mai uşor de trăit, acum că este pace , nu am bucuria pe care am aşteptat-o la bătrîneţe”. Feciorii bătrânului nu mai dau ascultare la cuvânt, fiecare îşi are viaţa sa şi sunt ghidaţi de propriile soţii să înainteze la apartamentul tatălui lor. Au uitat cine au avut grijă de ei, nu îşi mai amintesc că Bunul Dumnezeu le-a dat un părinte silitor şi drăgăstos care i-a condus pe curmezişul vieţii. Au învăţat şi abc-ul Bibliei, mai ales versetul :,,cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău’‘ [Exod. 20:12], dar ce folos. Morala de viaţă şi ceea ce au învăţat din Scripturi nu se potriveşte cu stilul lor de viaţă, iar învăţăturile pe care le-au deprins cînd erau mici au ajuns acum fabule. Bătrânul încă mai meditează la cele ce se petrec în viaţa lui, se opreşte un moment şi apoi spune că nici o pedeapsă nu pare mai aspră venită de la Cel de Sus decât moartea; este convins că feciorii îşi vor da seama de greşeala lor după ce acesta va fi plecat din viaţă, însă va fi prea târziu. La sfârşitul interviului, bătrânul şi-a plecat capul şi s-a rugat, pe semne că Dumnezeu îi dă puteri pentru a merge mai departe.

Nina SULA, pentru ZIARUL LIBER (Cumpăraţi Ziarul Liber)

sula.nina@gmail.com

Păritentele trebuie să- şi protejeze copilul!!

Părinţii au un rol esenţial in ce priveşte dezvoltarea şi educarea unui copil. Ei se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor, asigurându-i cu hrana, imbrăcăminte, jucării dacă sunt micuţi, rechizite dacă sunt la şcoală, şi multe alte lucruri necesaare. Pe lângă partea materială un părinte este responsabil şi de educaţia moral spirituală a unui copil. Astăzi însă tot mai puţini părinţi ajung să m-ai simtă responsabilitatea de a contura în inima copilul şi anumite valori care mai apoi să-i protejeze de factorii negativi, care pot avea un impact fatal în viaţa copiilor săi. Aceşti factoi pot fi Televizorul, Internetul, jocurile la computer, prieteniile rele, şi nu in ultimul rând strada. În acest material dorim să vedem de ce trebuie părintele să-şi protejeze copilul. Apoi vom vedea impreună anumite sfaturi cum trebuie să se comporte părinţii cu copii ca să le formeze un caracter frumos şi puternic.

Statistica ne dă următoarele date cu privire la pericolul internetului. Potrivit unui studiu din August 2005, fiecare 2 din 5 cautari pe Internet, au fost in legatura cu pornografiile. Chiar acum, la momentul cand citesti acest material, in fiecare secunda (1 secunda) sunt cheltuiti $3075.64 pe produse pornografice, 28258 de utilizatori ai retelei Internet privesc pornografii iar alti 372 utilizatori tocmai tasteaza in boxa de cautare a browserului termeni relatati cu pornografiile. Statisticile, in continuare, ne comunica cifre ingrozitoare: în lume sunt 4.2 milioane site-uri porno ceia ce alcatuieste 12% din numarul total al site-urilor. Zilnic se fac 68 milioane de cautari la acest subiect, ceia ce alcatuieste 25% din numarul total de cautari, iar 8% din toate mesajele e-mail sunt de asemenea cu continut porno. 42,7% din utilizatorii Internet privesc pornografii si 34% au fost expusi involuntar la aceste site-uri. Copiii fac zilnic 116000 cereri pe site-urile porno iar din toate solicitarile la relatii sexuale păcătoase pe care şi le fac tinerii si adolescentii unii altora, 89% sunt facute prin intermediul chat-ului. La internet pe copil nu-l vede nici mama nici tata ce face. De multe ori poţi să vezi pici micuţi, cum aleargă imediat după şcoală în internet cafe-ul de lângă casă, şi stau buchişiţi în acel computer, abia ruşind să culeagă tastele, dar fiind atăt de captivaţi. Desigur, Internetul nu este unica problemă, imoralitatea este propagată pe larg la televizor, prin filmele cu caracter indecent ce sunt derulate la ore nepotrivite.

În mod inteţionat am prezentat aceste exemple şi statistici. În aceste cazuri este absolut esenţială intervenţia părintelui ca să-şi îndeplinească rolul, responsabilitatea pe care o are faţă de copilul său. Părintele poate avea un impact nemaipommenit în viaţa copilui său, dacă ştie le timp să intervină. Recent am citit cartea “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor” scrisă de Gary Chapman şi Ross Campbell. Chapman este cunoscut în SUA pentru seminariile pe problemele de familie pe care la conduce, iar Campbell este psihiatru şi un reputat consilier pentru relaţiile dintre părinţi şi copii. În cartea pa care au scris-o împreună, ei vină să ajute părinţii să-şi restabilească relaţiile cu copii lor. Câteva din sfaturile pe care le-am găsit în această cartea sunt foarte utile şi la subiectul nostru de aceea am să-le împărtăşesc cu dvs.. Dacă încă nu eşti părinte, aceste sfaturi te vor ajuta să ştii pe viitor cu să te comporţi cu copii pe care ai vei avea. Deci să începem:

· Părintele trebuie să petrecă timp suficient cu copilul său. Timpul acordat se bazează pe atenţia dată. În primii opt ani de viaţă ai copulului, este normal ca părinţii să-şi facă un orar indeajuns de clar pentru ca existenţa lui se centrează în special asupra vieţii din jurul casei. Pe măsură ce copilul creşte, e tot mai greu să-i acorzi foarte mult timp, pentru ca asta presupune un sacrificiu real din partea părinţilor. Este mult mai uşor să acorzi o mângăiere sau cuvinte de încurajare. Când copii se îndreaptă spre adolescenţă, ei au nevoie de timp din partea părinţilor chiar atunci când ei sunt istoviţi, grăbiţi sau îndispuşi emoţional.Timpul acordat este darul pe care părintele îl oferă prin prezenţa sa copilului. Timpul acordat nu înseamnă doar a desfăşura o anumită activititate împreună; mai înseamnşi a vă cunoaşte mai bine copilul. Pe măsură ce un părinte petrece mai mult timp cu copilul, incepe să constate că în mod firesc pot vorbi despre ceea ce este cu adevărat important în viaţa copilui la acel moment, şi nu numai.

· Stabilişte un sistem de comunicare foarte strâns. Mulţi părinţi incearcă să înlocuiască comunicare verbală cu cea a materială. Aici mă refer din nou la materialism. Cu siguranţă aţi fost nu o dată martori la astfel de mărturisiri: “Eu atăt mă strădui pentru copilul meu, îi dau tot de ce are nevoie, şi tot nu-i ascultător”. Tocmai în asta şi constă problema, tu îţi dedici timpul tău să-i oferi totul, însă ceea ce este cel mai important iuti, comunicarea. Ea este cea care garantează o bună relaţie, ea este ceea ce te ajută să-ţi cunoşti copilul cel mai bine, să-i cunoşti nevoile, bucuriile, tristeţile, dezamăgirile, dorinţele, aspiraţiile, planurile de viitor, problemele cu care se confruntă. Comunicarea te va ajuta cel mai bine să ştii ce şi când să dai sfatul cel mai potrivit, ca mai apoi să fie ascultat şi urmat. Comunicarea îl ţine pe copil aproape de părinţi şi-l protejează de sursele rele de informare. Iar…

· Pentru ca copilul tău că nu ajugă să apeleze la surse de informare negatative, trebuie ca părintele să-i ofere toată informaţia de care are nevoie la vârsta potrivită şi subiectele necesare. Fii tu o sursă de informare pentru copilul tău. Trist este faptul că prea puţini părinţii mai au timp pentru al petrece cu copiii lor, fie din cauza că este dedicat peste măsură serviciului, fie din cauza că nu mai sunt aproape.Aici este de menţionat problema migraţiei din Republica Moldova. Foarte puţini oameni care pleacă din ţară realizează pericolul care le paşte familia pe viitor , şi anume copiii, care mereu sunt sub presiune, fiind lipsiţi de dragostea şi prezenţă părintească. Un studiu organizat de UNICEF, referitor la migraţia moldovenilor, confirmă că acest factor facilitează direct distrugerea familiilor, creşte substanţial numărul de copii lipsiţi de grijă şi protecţie părintească. Scriind acum mi-am adus aminte de mămica mea când discuta cu mine. Abia aşteptam să vină de la serviciu, ca să mai stăm de vorbă, era un timo deosebit, ea imi dădea informaţia de care aveam nevoie în situaţiile în care mă aflam la acel poment. Însă nici comunicarea eficientă, nici timpul petrecut impreună nu vor avea un impact mai mare decât exemplul părintelui său de viaţă. De aceea…

· Părintele trebuie să fie un exemplu de viaţă pentru copilul său. Mulţi părinţii ajung să-şi expună copii la un impact negativ din partea mass-mediei din cauză că ei singur nu sunt un exemplu bun de urmat. Ce folos mai este din acele clipe petrecut in discuţii desrep moralitate, etica sau educaţie, dacă păritele nu este o persoană intergră şi morală. Copii sunt cel mai mult stimulaţi la actiune de ceea ce vad, nu doar de ceea ce aud. De multe ori putem să analizăm prin prisma comportammentul copiilor modul in care acestia sunt educaţi de părinţii lor. . De multe ori cu greu putem să ne dăm seama, dar este un lucru real că copii copie cu axactcitate comportamentul părinţilor săi. Cu părere de rău astăzi foarte puţine familii conştientizează acest lucru, şi ajung să-şi învete copii inconştiente anumite deprinderi pe care mai apoi ajung să le regrete, aceste deprinderi pot fi: minciuna, nerespectul, dezordinea, etc.. Cunosc familii care niciodată nu-şi permit să minta în faţa copiilor săi, pentru că ştiu ca aceasta este o depreindere ce se învaţă foarte uşor. Apoi sunt familii care întodeauna au pus un mare accent pe dezvoltarea deprinderii de respect, acest lucru realizând-ul în primul rând arătând respect părinţii fătă de toţi oamenii din familie, apoi învăţându-i tot timpul cum să se raporteze corect faţă de cei din jur. La capitolul dezordine se pare că mai toţi părinţii au probleme mai ales când odraslele lor sunt în perioada adolescenţei. Problema este în faptul că unii părinţi ajung să vadă o anumită problema la copii lor doar atunci când acesta este atât de evidentă şi chiar a ajuns la o stare acută. Învaţă copilul tău deprinderi frumoase de copil, pentru că aceasta este cea mai potrivită perioada. Dacă nu-l inveţi tu, va învăţa alte lucruri care vor avea un impact negativ, din surse nepotrivite, cum sunt internetul, şi de la oameni nepotriviţi aşa cum sunt prietenii sau strada.

Toate principiile de mai sus ne confirmă pentru nu ştiu a câta oare că un părinte are o resposnabilitatea foarte mare asupra vieţii copilului său. El trebuie să acorde o suficienta atenţie la ceea ce este sau la ceea ce este pe cale a deveni copilul său. Cine îi sunt pritenii, ce face cu timpul său. Părintele trebuie să ocupe timpul copilului cu lucruri creatoare, care stie cu suguranţă că îl formează îmtr-un mod pozitiv. Implicarea copilui într-o club de sport, de dans, de muzică, de pictură, să nu aibă timp pentru ocupaţii nefolositoare, care mai apoi îl vor distruge.

Părinţii pot avea un impact deosebit de mare în viaţa unui copil. Modul în care se raportează, modul în care comunică, timpul petrecut împreună, atenţia, importanţa care îi este acordată, exemplul părintelui toate vor avea un impact foarte înalt, depinde deja de părinte, cât de pozitiv va fi. Sunt anumite responsabilităţi pe care chiar numai părintele trebuie să şi le îndeplinească pentru ai asigura copilului protecţia necesară, şi al ajuta să fie persoană integră, să ajungă o personalitatea, să aibă anumite valori, principii creştini, care îi vor crea un caracter de personalitatea şi-l va scoate din masă. Iar copilul la rândul său ca putea fi un exemplu frumos pentru ceilalţi copiii, pentru că:”Părinţii sunt slava copiilor lor“(Proverbele lui Solomon).

La sfârşit, fii un părinte exemplu, conştientizează-ţi rolul! Nu-ţi lăsa copii să se prindă uşor la pornografia infantila de pe Internet, şi de la Televizor. Crează-i condiţii favorabile pentru o dezvoltare pozitivă şi corectă. Acum cât sunt încă copii!