Păritentele trebuie să- şi protejeze copilul!!

Părinţii au un rol esenţial in ce priveşte dezvoltarea şi educarea unui copil. Ei se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor, asigurându-i cu hrana, imbrăcăminte, jucării dacă sunt micuţi, rechizite dacă sunt la şcoală, şi multe alte lucruri necesaare. Pe lângă partea materială un părinte este responsabil şi de educaţia moral spirituală a unui copil. Astăzi însă tot mai puţini părinţi ajung să m-ai simtă responsabilitatea de a contura în inima copilul şi anumite valori care mai apoi să-i protejeze de factorii negativi, care pot avea un impact fatal în viaţa copiilor săi. Aceşti factoi pot fi Televizorul, Internetul, jocurile la computer, prieteniile rele, şi nu in ultimul rând strada. În acest material dorim să vedem de ce trebuie părintele să-şi protejeze copilul. Apoi vom vedea impreună anumite sfaturi cum trebuie să se comporte părinţii cu copii ca să le formeze un caracter frumos şi puternic.

Statistica ne dă următoarele date cu privire la pericolul internetului. Potrivit unui studiu din August 2005, fiecare 2 din 5 cautari pe Internet, au fost in legatura cu pornografiile. Chiar acum, la momentul cand citesti acest material, in fiecare secunda (1 secunda) sunt cheltuiti $3075.64 pe produse pornografice, 28258 de utilizatori ai retelei Internet privesc pornografii iar alti 372 utilizatori tocmai tasteaza in boxa de cautare a browserului termeni relatati cu pornografiile. Statisticile, in continuare, ne comunica cifre ingrozitoare: în lume sunt 4.2 milioane site-uri porno ceia ce alcatuieste 12% din numarul total al site-urilor. Zilnic se fac 68 milioane de cautari la acest subiect, ceia ce alcatuieste 25% din numarul total de cautari, iar 8% din toate mesajele e-mail sunt de asemenea cu continut porno. 42,7% din utilizatorii Internet privesc pornografii si 34% au fost expusi involuntar la aceste site-uri. Copiii fac zilnic 116000 cereri pe site-urile porno iar din toate solicitarile la relatii sexuale păcătoase pe care şi le fac tinerii si adolescentii unii altora, 89% sunt facute prin intermediul chat-ului. La internet pe copil nu-l vede nici mama nici tata ce face. De multe ori poţi să vezi pici micuţi, cum aleargă imediat după şcoală în internet cafe-ul de lângă casă, şi stau buchişiţi în acel computer, abia ruşind să culeagă tastele, dar fiind atăt de captivaţi. Desigur, Internetul nu este unica problemă, imoralitatea este propagată pe larg la televizor, prin filmele cu caracter indecent ce sunt derulate la ore nepotrivite.

În mod inteţionat am prezentat aceste exemple şi statistici. În aceste cazuri este absolut esenţială intervenţia părintelui ca să-şi îndeplinească rolul, responsabilitatea pe care o are faţă de copilul său. Părintele poate avea un impact nemaipommenit în viaţa copilui său, dacă ştie le timp să intervină. Recent am citit cartea “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor” scrisă de Gary Chapman şi Ross Campbell. Chapman este cunoscut în SUA pentru seminariile pe problemele de familie pe care la conduce, iar Campbell este psihiatru şi un reputat consilier pentru relaţiile dintre părinţi şi copii. În cartea pa care au scris-o împreună, ei vină să ajute părinţii să-şi restabilească relaţiile cu copii lor. Câteva din sfaturile pe care le-am găsit în această cartea sunt foarte utile şi la subiectul nostru de aceea am să-le împărtăşesc cu dvs.. Dacă încă nu eşti părinte, aceste sfaturi te vor ajuta să ştii pe viitor cu să te comporţi cu copii pe care ai vei avea. Deci să începem:

· Părintele trebuie să petrecă timp suficient cu copilul său. Timpul acordat se bazează pe atenţia dată. În primii opt ani de viaţă ai copulului, este normal ca părinţii să-şi facă un orar indeajuns de clar pentru ca existenţa lui se centrează în special asupra vieţii din jurul casei. Pe măsură ce copilul creşte, e tot mai greu să-i acorzi foarte mult timp, pentru ca asta presupune un sacrificiu real din partea părinţilor. Este mult mai uşor să acorzi o mângăiere sau cuvinte de încurajare. Când copii se îndreaptă spre adolescenţă, ei au nevoie de timp din partea părinţilor chiar atunci când ei sunt istoviţi, grăbiţi sau îndispuşi emoţional.Timpul acordat este darul pe care părintele îl oferă prin prezenţa sa copilului. Timpul acordat nu înseamnă doar a desfăşura o anumită activititate împreună; mai înseamnşi a vă cunoaşte mai bine copilul. Pe măsură ce un părinte petrece mai mult timp cu copilul, incepe să constate că în mod firesc pot vorbi despre ceea ce este cu adevărat important în viaţa copilui la acel moment, şi nu numai.

· Stabilişte un sistem de comunicare foarte strâns. Mulţi părinţi incearcă să înlocuiască comunicare verbală cu cea a materială. Aici mă refer din nou la materialism. Cu siguranţă aţi fost nu o dată martori la astfel de mărturisiri: “Eu atăt mă strădui pentru copilul meu, îi dau tot de ce are nevoie, şi tot nu-i ascultător”. Tocmai în asta şi constă problema, tu îţi dedici timpul tău să-i oferi totul, însă ceea ce este cel mai important iuti, comunicarea. Ea este cea care garantează o bună relaţie, ea este ceea ce te ajută să-ţi cunoşti copilul cel mai bine, să-i cunoşti nevoile, bucuriile, tristeţile, dezamăgirile, dorinţele, aspiraţiile, planurile de viitor, problemele cu care se confruntă. Comunicarea te va ajuta cel mai bine să ştii ce şi când să dai sfatul cel mai potrivit, ca mai apoi să fie ascultat şi urmat. Comunicarea îl ţine pe copil aproape de părinţi şi-l protejează de sursele rele de informare. Iar…

· Pentru ca copilul tău că nu ajugă să apeleze la surse de informare negatative, trebuie ca părintele să-i ofere toată informaţia de care are nevoie la vârsta potrivită şi subiectele necesare. Fii tu o sursă de informare pentru copilul tău. Trist este faptul că prea puţini părinţii mai au timp pentru al petrece cu copiii lor, fie din cauza că este dedicat peste măsură serviciului, fie din cauza că nu mai sunt aproape.Aici este de menţionat problema migraţiei din Republica Moldova. Foarte puţini oameni care pleacă din ţară realizează pericolul care le paşte familia pe viitor , şi anume copiii, care mereu sunt sub presiune, fiind lipsiţi de dragostea şi prezenţă părintească. Un studiu organizat de UNICEF, referitor la migraţia moldovenilor, confirmă că acest factor facilitează direct distrugerea familiilor, creşte substanţial numărul de copii lipsiţi de grijă şi protecţie părintească. Scriind acum mi-am adus aminte de mămica mea când discuta cu mine. Abia aşteptam să vină de la serviciu, ca să mai stăm de vorbă, era un timo deosebit, ea imi dădea informaţia de care aveam nevoie în situaţiile în care mă aflam la acel poment. Însă nici comunicarea eficientă, nici timpul petrecut impreună nu vor avea un impact mai mare decât exemplul părintelui său de viaţă. De aceea…

· Părintele trebuie să fie un exemplu de viaţă pentru copilul său. Mulţi părinţii ajung să-şi expună copii la un impact negativ din partea mass-mediei din cauză că ei singur nu sunt un exemplu bun de urmat. Ce folos mai este din acele clipe petrecut in discuţii desrep moralitate, etica sau educaţie, dacă păritele nu este o persoană intergră şi morală. Copii sunt cel mai mult stimulaţi la actiune de ceea ce vad, nu doar de ceea ce aud. De multe ori putem să analizăm prin prisma comportammentul copiilor modul in care acestia sunt educaţi de părinţii lor. . De multe ori cu greu putem să ne dăm seama, dar este un lucru real că copii copie cu axactcitate comportamentul părinţilor săi. Cu părere de rău astăzi foarte puţine familii conştientizează acest lucru, şi ajung să-şi învete copii inconştiente anumite deprinderi pe care mai apoi ajung să le regrete, aceste deprinderi pot fi: minciuna, nerespectul, dezordinea, etc.. Cunosc familii care niciodată nu-şi permit să minta în faţa copiilor săi, pentru că ştiu ca aceasta este o depreindere ce se învaţă foarte uşor. Apoi sunt familii care întodeauna au pus un mare accent pe dezvoltarea deprinderii de respect, acest lucru realizând-ul în primul rând arătând respect părinţii fătă de toţi oamenii din familie, apoi învăţându-i tot timpul cum să se raporteze corect faţă de cei din jur. La capitolul dezordine se pare că mai toţi părinţii au probleme mai ales când odraslele lor sunt în perioada adolescenţei. Problema este în faptul că unii părinţi ajung să vadă o anumită problema la copii lor doar atunci când acesta este atât de evidentă şi chiar a ajuns la o stare acută. Învaţă copilul tău deprinderi frumoase de copil, pentru că aceasta este cea mai potrivită perioada. Dacă nu-l inveţi tu, va învăţa alte lucruri care vor avea un impact negativ, din surse nepotrivite, cum sunt internetul, şi de la oameni nepotriviţi aşa cum sunt prietenii sau strada.

Toate principiile de mai sus ne confirmă pentru nu ştiu a câta oare că un părinte are o resposnabilitatea foarte mare asupra vieţii copilului său. El trebuie să acorde o suficienta atenţie la ceea ce este sau la ceea ce este pe cale a deveni copilul său. Cine îi sunt pritenii, ce face cu timpul său. Părintele trebuie să ocupe timpul copilului cu lucruri creatoare, care stie cu suguranţă că îl formează îmtr-un mod pozitiv. Implicarea copilui într-o club de sport, de dans, de muzică, de pictură, să nu aibă timp pentru ocupaţii nefolositoare, care mai apoi îl vor distruge.

Părinţii pot avea un impact deosebit de mare în viaţa unui copil. Modul în care se raportează, modul în care comunică, timpul petrecut împreună, atenţia, importanţa care îi este acordată, exemplul părintelui toate vor avea un impact foarte înalt, depinde deja de părinte, cât de pozitiv va fi. Sunt anumite responsabilităţi pe care chiar numai părintele trebuie să şi le îndeplinească pentru ai asigura copilului protecţia necesară, şi al ajuta să fie persoană integră, să ajungă o personalitatea, să aibă anumite valori, principii creştini, care îi vor crea un caracter de personalitatea şi-l va scoate din masă. Iar copilul la rândul său ca putea fi un exemplu frumos pentru ceilalţi copiii, pentru că:”Părinţii sunt slava copiilor lor“(Proverbele lui Solomon).

La sfârşit, fii un părinte exemplu, conştientizează-ţi rolul! Nu-ţi lăsa copii să se prindă uşor la pornografia infantila de pe Internet, şi de la Televizor. Crează-i condiţii favorabile pentru o dezvoltare pozitivă şi corectă. Acum cât sunt încă copii!

Consecintele Concubinajului!!!

Recent am citit un articol, într-un ziar nou apărut pe piaţa, fondat de şi pentru studenţi, care m-a intrigat foarte mult. Titlu articolului sugera ceva legat de trăirea în concubinaj. Chiar de la începutul materialului, mi-am dat seama că acesta susţine in mare măsură acest gen de relaţii.  Pentru că sunt casatorită, şi ştiu foate bine că anume casatoria, familiile sunt acei piloni pe care se ţine o societate întreagă vin cu un articol care să prezinte toate dezavantajele trăirii în concubinaj.  Va fi un articol care va pune sare pe inima celor care trăiesc impreună în afara casatorie, şi dacă eşti unul dintre aceştia, nu trebuie să ignori mesajul, dimpotrivă aş vrea ca la sfîrşit să ia o decizie pentru viaţa ta, şi de ce nu să te casatoreşti.

            Unul din motivele pe care la invocă tinerii cînd aleg să trăiască în concubinaj este că vor să fie mai aproape unul de celălalt, vor să se cunoască mai bine. „Cum să ma casatoresc cu omul acesta fară ca să-l cunosc?”, Sigur dragul meu, ar fi mare păcat să te casătoreşti cu cineva pe care abia l-ai cunoscut, pentru că casatoria este pentru toată viaţa şi trebuie să fii foarte atentă. Însă nu în concubinaj cunoşti persoana cel mai bine. Poţi să cunoşti foarte bine cu ce fel de persoană ai de a face din relaţiile pe care la are acesta cu cei din jurul lui, relaţia pe care o are cu  părinţii  săi. Când Ionel, soţul meu m-a cerut în căsătorie, am acceptat indată, pentru că eu deja îl cunoşteam. Trecuse deja doi ani de când facusem pentru prima dată cunoştinţă, eu nu ştiam că el într-o bună zi îmi va fi soţ şi nici nu ne-am dat întîlniri, ca cel puţin să-l consider ca „boyfriend-ul” meu. Eram din aceiaş gaşcă, ştiam că este credincios, are o relaţia frumoasă cu oamenii din jur, că este un băiat care îşi respectă familia actuală, adică părinţii şi fratele. La fel am auzit foarte multe lucruri frumose de la alţi oameni din jur meu la adresa lui. Am văzut că este un băiat integru, nu un fustangiu, care să-şi întoarcă privirile la orice fustă. Eram doar buni prieteni, iar din acestă prieteniei s-a dezvoltat o dragoste sinceră. Ion când şi-a dat seama să mă iubeşte, nu mi-a propus întălnire, sau să începem să trăim împreună ca să ne cunoaştem mai bine, ci mi-a propus casatorie. Lucrurile pe care puteam  să le cunoastem unul despre altul până la casătorie, şi anume: persoana, caracterul, familia, le cunoşteam deja.         

       Dar iată că ajungem la o altă problemă, un  motiv pe care îl invocă oamenii ca să trăiască impreună este că vor să vadă dacă sunt compatibili din punct de vedere sexual.  Uite aici problema! Dumnezeu nu-ţi permite să-ţi cunoşti prietena(ul) din punct de vedere sexual dacă nu eşti încă căsătorit cu el. Casatoria este locul lăsat de Dumnezeu pentru intimitate, nu camera voastră de la cămin, sau apartamentul în care locuiţi împreună. Dumnezeu spune că trebuie să te păzeşti de curvie. Sexul este permis doar şi numai în căsătorie. Ştiu că multora nu le mai cunvine acest principiu însă dacă nu-l respecti vei avea de suportat consecinţele. Un bebeluş nedorit, neaşteptat, ne la timp.  

         Am auzit „păreri” cum că concubinajul te face mai liber, nu trebuie să-ţi asumi responsabilităţi. Anume acesta şi înseamnă curvie, azi cu una, mîine cu alta, un an cu unu, apoi alţi doi ani cu altul. Şi toţi suntem liberi ca pasărea, poţi mîine să-şi iei genţile şi să te muţi la altcineva, şi aşa toată tinereţea. Şi de aici eşti stresată vrei să te casatoreşti, dar el nu te ia, dar cum să te mai ia dacă tu ia dat tot ce putea să mai motiveze pentru a se mai casatori cu tine. Vorbesc dur, dar real. Şi stau fetele şi tănjesc, apoi se resemnează cu gîndul, ei dar în alte ţari tot aşa mai întîi trăiesc cu anii. Şi dacă tot am vorbit de responsabilităţi, ce fel de pesoană este acesta care nu vrea să-şi asume responsabilităţile faţă de tine. Oare o astfel de atitudine nu-ţi arata de la început ce principii are, ce caracter, ce persoană este?  Te foloseşte ca pe o păpuşă, apoi vede una mai tinerică mai prospeţică, şi pentru că nu are responsabilităţi faţă de tine, a şi plecat de parcă nici nu a mai fost. 

            După ce Ion m-a cerut în casatorie, într-o lună şi jumătate trebuie să ne pregatim nunta. Am ales să fie un timp scurt, că să nu fim tentaţi şi trăim împreună păna la casatorie, cu toate cu prea aveam nici bani de nuntă. Era o perioda atăt de frumoasă, cînd el, băiatul vusurilor mele, era lîngă mine, copleşit de aceeiaşi dragoste ca şi mine.  Simţeam cum această dragoste creşte şi creşte pe zi ce trece tot mai mult, şi aşteptam nu nerăbdare acea ziua când ne vom căsători. Concubinajul însă, stinge focul dragostei pure şi sincere. Relaţiile sexulae în afara casatorie surminează legatură naturală a dragostei. Atunci cînd persoana iubită ţine la tine tine cu adevărat, te va iubi pentru caracterul tău, nu doar pentru sexualitatea ta. 

            Dragul meu prieten, nu crezi că este timpul pentru o schimbare în viaţa ta, dacă ai până acum înafară prinipiilor lui Dumnezeu faţă de casatorie, relaţii, etc. este momnetul cel mai potrivit ca să pocăieşti, să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu pentru viaţa pe care ai trăit-o. Apoi nu mai continua să trăieşti astfel, căsătoraştete. Şi fii un exemplu prin familia ta.

Despre noi…

Ma numesc Alina Druta, sunt studenta la Universitatea ULIM, faculatatea de Jurnalism si Comunicare Publica, la fel sunt si prafesoara la scoala de studiere a computerului „ScripTehInfo”. Sunt casatorita, sotul meu este Ion Druta, instructor in cadrul federatiei nationale de Taekwon-do, la fel este student la facultatea de Jurnalism, anul acesta graduiaza. Suntem casatoriti de un an de zile, si potem spune ca avem o familie foarte frumoasa si fericita, pentru ca la baza ei sta dragostea lui Dumnezeu. Stiu ca suna un pic straniu fraza aceasta cu dragostea lui Dumnezeu, si nu am gresit nimic cand am scris-o pentru ca inainte ca noi sa ne indragostim unul de altul, noi ne-am indragostit mai intii de Dumnezeu. Atunci viatile noastre sau schimbat radical.

Eu, eram in perioada adolescentei si nu ascultam prea mult de parinti, eram egoista, si cu rebeliune foarte ascunsa. Din totdeauna am avut un vis, ca sa devin cantareata (vedeta),credeam ca acest statut imi va aduce mai multa fericire, voi avea slava iar toata lumea ma va cunoaste. La virsta de 16 ani acest vis a devenit realitate, eu am fost invitata sa cant intr-o formatie dance, care abia incepea sa fie promovata. Eram atat de fericita, de parca toata lumea era a mea, dar pe atunci eu nu realizam ca de fapt acesta era inceputul adevaratelor mele probleme. Concertele permanente, repetitiile, multimea de oameni care aplauda nu a reusit sa implineasca dorinta mea arzatoare pentru fericire. Dimpotriva permanenta concurenta mi-a adus in inima multa ura si invidie.

In vara anului 2001, am fost invitata de o colega de clasa sa merg la o tabara, dar nu una obisnuita ci una crestina, iar eu pentru ca nu prea avea multe de facut in acea perioada de timp am hotarat sa merg. Acolo am avut un timp foarte frumos, pentru prima data in viata mea am ajuns intr-un context crestin, unde nu este ura, invidie, nimeni nu striga unul la altul, toata lumea se poarta frumos, cu respect indiferent cine ai fi. Acolo prima data in viata mea am studiat Sfintele Scripturi, Biblia, mi se parea foarte dificil si nu intelegeam prea multe. Intr-o seara, in timp ce eram la rug, am fost intrebata, „Daca ai fi sa mori astazi, unde ai merge… in rai sau in iad!” Eu imi stiam viata mea cel mai bine, iar ca sa raspund la acesta intrebare nu trebuia sa meditez prea mult, in studiul Biblic am inteles ca toti oamenii sunt pacatosi, si sunt lipsti de slava lui Dumnezeu, iar din cauza pacatului nu poti sa ajungi la Dumnezeu, decit doar prin pocainta. Acest lucru mi-a frint inima si atunci am hotarit sa ma pocaiesc, sa-mi cer iertare de la Dumnezeu pentru greselile mele si sa le nu le mai fac. A fost un moment foarte emotionant, atunci pentru prima data in viata mea am simtit inima implinita si fericita, de atunci nimic nu a mai fost la fel, si asa cum am mentioat mai sus Domnul Isus a inceput sa ma schimbe.

Cand am venit acasa parintii mei parca nu ma mai recunoasteau, au abservat ca fetita lor s-a cumintit, si nu mai este la fel, face curat, nu le mai raspunde inapoi, si este alaturi de ei. Ajunsa acasa am inceput sa caut o biserica la care as putea merge dar unde sa pot studia si Sfintele Scripturi. Intr-o am ajuns la biserica Sfanta Treime, o biserica vie la care am inceput sa ma merg regulat, si sa implic. Tot la Biserca aceasta intr-o zi l-am intilnit si pe sotul meu Ionel. Impreuna cu el si cu invatatorul sau Sergiu Filat, am inceput sa conducem un grup de studiu Biblic „Casatorie fara Regrete”. Pe atunci nici prin cap nu imi trecea ca Ionel ar putea sa-mi fie sot, sau ca intr-o zi eu voi fi sotia lui. El intodeauna se purta frumos cu mine, cu respect, dar aceasta nu-mi era un idiciu, pentru ca el se purta frumos cu toate fetele, si eu nu aveam nici un motiv sa cred ca lui i-ar placea de mine. Fiind in acelasi cerc de prieteni, am inceput sa observ tot mai mult careacterul lui Ionel, si intelegeam ca avem foarte multe lucruri in comun, si chiar am inceput sa-l apreciez, insa eu nu putem face nimic, nu putem sa vin cu initiativa, pentru ca nu era responsabilitatea mea, si nu este frumos pentru o fata sa dea tircoale la baieti. Asa ca am stat cuminte si am asteptat, dar nu a trebuit sa astept mult pentru ca intr-o zi foarte frumoasa, de vara, in timp ce eram amondoi vornicei la o nunta, Ionel m-a invitat sa facem o plimbare impreuna, si atunci el pentru prima oara mi-a spus ca ma iubeste, dar nu numai aceasta dar ma si cerut in casatorie foarte frumoas. Aproate doua lune mai tirziu, pe data de 14 octomrie 2006, ne-am casatorit.

Acum impreuna noi slujim Domnului, Ionel este antrenor de taekwon-do si invata pe elevii lui nu numai cum sa fie buni luptatori, ci cum sa fie oameni cu credinta in Domnul Isus, cum sa fie crestini adevarati. Eu la randul meu sunt instructor de calculator, si fac acelasi lucru. Impreuna suntem studenti la faculatatea de jurnalism, si vrem sa aducem o schimbare insistemul Mass-media din tara si din toata lumea.

Scopul pentru care am creat blogul

In peroada de 4-6 septembrie, am fost la un seminar in cadrul scolii de studiere a computerului, Scriptehinfo, unde invatatorul nostru si fondatorul acestei scolii, Vasile Filat ne-a invatat cum sa faci un blog pe internet si cum sa-l administrezi. Pentru ca eu si Ionel suntem studenti la facultatea de jurnalism, Vasile Filat ne-a incurajat si ne-a aratat ca avem nevoie sa publicam cat mai mult, in fiecare zi, iar acest blog va fi terenul nostru pentru practica, unde zilnic vom publica materiale noi, bazate pe ceea ce se intimpla la noi in tara, societate si in intrega lume.

La fel noi avem foarte multe activitati la care participam si pe care la organizam, Ion este instructor de Taekwon-do, eu sunt profesor la clase de computere, accesind blogul nostru si altii vor avea ocazia sa se implice in activitatile si programele noastre, pentru ca toti sunt bineveniti.

O alta motivatie este ca noi suntem crestini si prin actest blog dorim sa promovam valorile morale, sanatoase pentru viata, asa cum sunt:

■ patriotismul (ceea ce pentru multi moldoveni nu este o valoare, consecintele sa vad prin migratia foarte mare in ultimii ani),

■ bunele maniere,

■ disciplina,

■ pentru tineri: asculatarea de parinti, cum sa ai impat in societatea care te afli

■ moralitate- şi anume cum să-şi păstreze tinerii integritatea într.o lume iunde imoralitate este peste tot, la televizolr, intenet, în reviste, şi chiar în stradă

■ cum sa duci un mod sanatos de viata,

Iar in masura puterilor pe care la avem vrem sa-i ajutam pe oameni sa le cunoasca, Sa nu le iute ci sa le practice.