Fiind studenta la facultatea de jurnalism, în anul I, am studiat foarte mult cum ar trebuie sa arate un jurnalist adevărat, care sunt calitaţile de bază fară de care un jurnalist nu este bine calificat. Urmarind tot mai mult presa de la noi din ţară şi nu numai, am observat ca tot mai multi jurnalisti au uitat sa mai practice acele prinicipii, de aceea am hotărit să scriu un articol care scrie anume acelele calităţi de care
are nevoie un jurnalist adevărat.
Este imparţial- chiar ieri la lecţia “Mass-Media in Republica Moldova” profesoara noastră, dna Maria Mâţu, ne-a învăţat că un bun jurnalist trebuie să fie impartial. În cazul unei probleme pe care doreşte să o raporteze, trebuie să cunoască adevărul despre cea ce doreste să scrie să caute toate perspetivele posibile şi să le prezinte oamenilor aşa cum sunt, nu doar cele care îi convin lui sau organizaţie pe care o reprezintă. Un exemplu la acest caz sunt toate articolele care într-un fel spun că relaţiile homosexuale sunt normale şi chiar sănătoase dar nu informezi oamenii de numarul mare de boli venerice cu care te alegi dacă te implici in astfel de relaţii.
Una din cea mai importanta calitate este că un bun jurnalist trebuie sa caute adevărul, pe care mai apoi trebuie să-l raporteze. Astăzi sunt foarte multi jurnalisti care scriu foarte multe articole, reportaje, dar putine din ele conţin adevărul, fără ca la mijloc să nu fie, ideia unui partid politic, sau anumite interese personale, cum ar fi să strici reputaţia cuiva. Cel mai des poţi întâlni cazuri de acest gen la presa de bulevard, care nu face nimic altceva decât să râspândească bârfe, diferite zvonuri. Un jurnalist bun este acela care caută adevărul, îşi pune toate eforturile pentru a aduna suficiente argumente ca să prezinte materialul bine documentat. Nu la întâmplare am scris mai sus că mai întîi trebuie să caute adevarul, la acest capitol este mai greu, pentru că foarte puţini jurnalişti cunosc adevărul. Domnul Isus Hristos, în rugăciunea Sa pentru ucenicii Săi şi pentru toţi credincioşii, a spus: “Doamne sfinţeşte-i prin adevărul Tău, Cuvîntul Tău este Adevărul“. Acesta este primul adevăr pe care trebuie să-l cunoască jurnaliştii, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. O apreciez foarte mult în acest caz pe dna Ala Mândâcanu, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare Publică, de la ULIM. Ea este un decan deosebit, care îşi învaţă studenţii că trebuie să fie oameni integri, cu frică de Dumnezeu, dar ea nu numai ne învaţă ci este şi un exemplu prin viaţa ei. La fel vreau să menţionez pe un jurnalist de excepţie, Vasile Filat, care m-a motivat pe mine să merg la jurnalism şi continue să mă inveţe foarte mult în acest domeniu. Toate articolele sale, toate subiectele pe care le abordează conţin în sine perspectiva Sfintelor Scripturi. Este atât de înteresant să vezi că Biblia are răspunsuri la orice subiect. El nu numai că cunoaste adevărul dar şi îl raportează, îl scrie. Deci este absolut esenţial ca un jurnalist să cunoască adevărul, şi mai apoi trebuie să-l transmită oamenilor.
Nu contează banii, ci munca cinstită. Cu părere de rău astăzi sunt foarte multi jurnalisti care si-au trasformat profesia în business, sau şi mai rău sunt implicaţi în propagandă. Desigur că nimeni nu-ţi garantează că vei avea un venit foate bun odată ce alegi să spui adevărul, dar dacă numai venitul te adus la facultatea de jurnalism atunci cât nu e încă târziu, poate trebuie să-ţi schimbi profesia. Un lucru este sigur, un jurnalist trebuie să fie onest, liber în ceea ce scrie sau raportează. Cu părere rau în zilele noastre sunt foarte multe exemple urîte în acest sens, foarte mulţi jurnalişti au iutat acest prinicipiu.
Curajul de a fi liber- eşti angajat la post de lucru, totul merge bine dar îţi dai seama că de fiecare dată eşti obligat să scrii lucruri care nu sunt adevărate, lucruri pe care nu ai vrea să le scrii. În acest caz ai nevoie de mult curaj ca să-ţi apari libertatea de a scrie adevărul. Curajul să vorbeşti cu şefu, să-i ceri această libertate, iar în cazul când eşti refuzat, pur şi simplu să pleci. Fii sigur că te vei simţi mult mai bine, va veni timpul când oamenii vor apreciat această decizie, şi vei fi ascultat.
Aceasta sunt doar câteva din principiile pe care am vrut să le împărtăşesc. Sper din tot sufletul să vă fie de folos şi să dea libertatea dar şi învătătura de care are nevoie fiecare jurnalist.
Alina Druţă
Se tot vorbeste in stanga si dreapta de educatie, 7 ani de acasa, una alta, insa din ceea ce am observat la universitate, studentii tot mai mult duc lipsa de bun simt in relatiile cu profesorii, şi imi pare foarte rău. Sunt inca pe bancile universitatii dar deja stau ca nasu cocotat sus, “viitorii specialisti” in comunicare, jurnalism, drept, limbi straine, etc.. Isi permit să raspunda inapoi la critici, care tot spre folosul lor se fac, sa iasa din auditoriu, trintind usa tare, sa simta lumea ca el s-a suparat, mare persoana. Specialist deja, stie de toate, chiar mai bine ca profesorul, “ce pricepeti voi”. Apoi isi justifica actiunile cu laude de genul: “Eu am caracter”- si unii colegii cu laude, “că bine ai facut, da cât se poate sa mai taci?”. Iar daca se mai intimpla cu cineva (alt coleg) este de alta parere, si tine parte profesorului, atunci acesta inseamna ca vrea sa-si faca imagine in fata profesorului. Apoi dupa ce vei termina universitatea vei da vina tot pe ei, cum ca nu te-au invatat cum trebuie, nu ti-au oferit informatia de care ai avut nevoie.
