Primul congres pentru protejarea familiei

Cunoaştem cu toţii cât de mult este afectată instituţia familiei în prezent. Tragedia copiilor orfani cu părinţi vii, a celor abuzaţi de către părinţii lor, avortul legalizat, acţiunile insistente ale homosexualilor de a denigra familia prin toate mijloacele posibile, ş.a., pur şi simplu nu au putut lăsa societatea civilă fără replică sau indignare. De aceea, sâmbăta trecută, Coaliţia Pentru Familie a organizat primul congres în vederea promovării protecţiei familiei. La congres au participat nemijlocit oameni care până în ziua de astăzi au depus tot efortul şi străduinţa în apărarea acestei insituţii, absolut esenţială pentru o menţinere normală a societăţii.

Dintre aceştia fac parte: Preotul Vasile Filat, care a fost desemnat şi preşedinte al Coaliţiei, Vitalie Marian, preotul Nicolae Ciobanu, Valeriu Ghileţchi, episcopul Uniunii Bisericilor Evanghelice Baptiste şi preotul Vasile Ciobanu.

Acest congres a fost convocat la ideea şi propunerea preotului Vasile Filat, având drept scop de a aduna toate eforturile şi împreună cu cei prezenţi să stabilească un plan de acţiune. “În lupta pentru apărarea familiei şi condamnarea propagandei homosexuale nu este destul doar să reacţionăm. De aceea, dorim să avem un plan bun de acţiune, respectiv să prevenim anumite evenimente care ar pune în pericol familiile noastre,” menţionează Vasile Filat.

Anul 2008 a fost practic anul celor mai insistente acţiuni din partea homosexualilor. Pe lângă faptul că homosexualii insistau foarte mult să organizeze manifestaţii publice, ei au elaborat şi un proiect de lege privind combaterea discriminării. Sub pretextul drepturilor pentru romi sau persoane cu dezabilităţi, homosexualii şi-au infiltrat interesele personale foarte iscusit, aşa că o dată ce era elaborat proiectul, homosexualilor li se acorda dreptul legal de a merge prin şcoli să inveţe despre homosexualitate, să se căsătorească între ei şi să condamne cu legea pe cei ce nu sunt de acord cu modul lor de viaţă. De aceea, în data de 11 mai, 2008 a fost organizată acţiunea de protest sub genericul “Nu imoralităţii impuse!”. Anunţul despre protest a fost publicat pe portalul www.moldovacrestine.net, iar oamenii citind pur şi simplu nu au putut sta indiferenţi. Astfel, după zece zile, la data de 21 de mai a fost convocat Consiliul Naţional Pentru Apărarea Familiei. Atunci mai multe biserici de diferite confesiuni s-au mobilizat.

Astfel, vara ce a urmat a fost dedicată în totalitate colectării semnăturilor din partea cetăţenilor împotriva acceptării unei astfel de legi. “Când le spuneam oamenilor despre intenţiile homosexualilor, aceştia se arătau foarte indignaţi şi nemulţumiţi”, a spus preotul Nicolae Ciobanu. Tot aici, preotul Vasile Ciobanu a menţionat: “Nu putem accepta sub pretextul familiilor netradiţionale, familii care nu generează viaţă. Nu vom accepta fărădelegea ca şi lege nici chiar dacă am fi puşi la închisoare.” Biserica ortodoxă a adus un aport foarte mare în vederea protejării familiei, prin faptul că au informat oamenii despre acest pericol, prin biserici adunând astfel zeci de mii de semnături pentru neacceptarea acestei legi. Vitalie Marian la rândul său a depus mult efort ca să fie posibilă colectarea semnăturilor în diferite locuri publice din capitală, mobilizând tineri şi el însuşi fiind implicat în aceasta. Semnăturile colectate au ajuns la Ministerul Justiţiei, la Parlament etc., şi a fost practic unicul contra argument în vederea neacceptării acestei legi în legislaţia Republicii Moldova.

Ce face ca Coaliţia Pentru Familie să fie unicală este că aici au dispărut toate divergenţele dintre cultele religioase şi respectiv s-au unit forţele şi mai mult. “Noi, ca şi culte religioase, suntem separate, însă o asemenea formă de asociere ne ajută să trecem peste aceste bariere şi să ne unim forţele în apărarea familiei”, a adăugat Valeriu Ghileţchi. Tot el a menţionat şi unul din planurile CPF pentru viitor: “Ne-am pus drept scop să iniţiem un proiect de lege pentru combatarea imoralităţii, să punem astfel restricţii invaziei imoralităţii de la noi din ţară.”

La sfârşit, Vasile Filat a adăugat că noi ca şi ţară creştină nu putem sta indiferenţi asupra acelor factori care contravin principiilor Sfintelor Scripturi. “Pe viitor ne dorim să păstrăm protecţia cadrului constituţional al familiei, protejarea femeii, protejarea copiilor şi aici ne referim la faptul că avortul la noi în ţară este legal, elaborarea programelor şcolare, care ar încuraja familia, elaborarea unor legi de protecţie a copiilor abuzaţi. Creştinii sunt sarea pământului, iar sarea are proprietatea de a opri stricăciunea, acest lucru ne dorim şi noi să-l realizăm în societatea noastră,” a menţionat Vasile Filat, această declaraţie fiind practic şi viziunea de viitor a CPF.

Emoţii la sfârşit de an

Şi acum îmi aduc aminte de emoţiile pe care le aveam la sfârşit de an şi în mod special la ultimul sunet. După învălmăşeala epuinzantă din timpul anului şi îngrijorările cu notele de la sfârşit, acea zi de 31 ajunge a fi o mare relaxare.

Acum la sfîrşit de an vreau să am un indemn pentru toţi elevii, liceenii şi studenţii să preţuiască timpul pe care îl au să înveţe, pentru că el trece foarte repede şi apoi vine perioada când trebuie să aplicăm ceea ce am acumulat. Un sentiment foarte des repetat la sfârşit de an este dorinţa de a fi mai bun anul care vine. Doar atunci simţi acea voce  impunătoare care îţi şopteşte: „Ai putut mai mult!!!” şi imediatul gândul alinător: „La anul am să învăţ mai bine!” Dar cine ştie? Şi la sfârşitul anului viitor te trezeşti din nou cu aceiaşi voce în minte, dar scuzele parcă nu mai au valoare. Viitorul nostru nu depinde de intenţiile noastre ci de deciziile care sunt urmate de fapte.Înţeleptul Solomon a spus următoarele cuvinte:

„ Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!”

Proverbele 19-20

Acum la sfîrşit de an vreau să am un indemn pentru toţi elevii, liceenii şi studenţii să preţuiască timpul pe care îl au să înveţe, pentru că el trece foarte repede şi apoi vine timp când trebuie să aplicăm ceea ce am acumulat.

Sfîrşitul de an este la fel şi o oportunitatea de restabili unele relaţi care poate au fost afectate pe parcurs. Dacă ştii că ai supărat un profesor, nu ezita să te apropii şi să-I ceri iertare, este frumos să fii recunoscător şi să rămâi în relaţii bune cu toţi, pentru că niciodată nu ştii cum se întoarce timpul. Florile sau bomboanele nicidecum nu vor fi considerate ca şi mită de aceea nu ezita să le dăruieşti. Apreciază pe cei ce au investit în tine aşa ca să oferi emoţii pozitive nu doar ţie, că în sfîrşit s-a terminat şcoala, ci şi celor care au lucrat pentru tine tot anul.

Vino astăzi la sărbătoarea familiei!

Astăzi la ora 16:00, în Piaţa Marii Adunări Naţionale va avea loc “Sărbătoarea familiei”. Joseph Athanase a spus următoarele cuvinte despre familie: “Prin familie viaţa individului se eternizează. Precum se cufundă în trecut prin strămoşii săi, tot aşa  ia în stăpânire viitorul prin descendenţi săi.”

Astăzi cultura în care trăim pune o presiune tot mai mare în iniţierea unei familii, păstrarea ei şi creşterea copiilor. Oamenii devin tot mai confuzi în ce priveşte subiectul familiei, însă un lucru rămâne sigur: familiile sunt epilonii principali pe care se ţine o societate, o cultura şi un neam. Viitorul ţării noastre ţine de numărul de familii sănătoase pe care o formează.

Cum putem ridica duhul celui care se află pe patul de moarte?

Aceast articol este continuarea articolului  “Îngrijirea Paleativă”. De multe ori ne intrebăm ce ajutor am putea să acordăm celor ce practic nu mai au nici o şansă să mai supraveţuiască din pricina unei boli. Nu ştim ce cuvinte sa le spunem, cu să ne comportăm şi nici cum să-i privim în ochi. Totuşi aceşti oameni au nevoie de atenţia şi suportul nostru. Ce putem face noi…

1. Mîngîindu-l şi încurajîndu-l.

O vorbă din popor zice: „Vorba dulce mult aduce.” Biblia spune: „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbe 15:4). „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte , îi va mînca roadele”. (Proverbe 18:21)

2. Ajutîndu-i să primească această boală ca din mîna lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Cel ce îngăduie boala.„Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.” (Deuteronom 32:39)

Satana nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a îngăduit Satanei să se atingă de averea lui Iov, de trupul lui, de familia lui, dar nu i-a îngăduit să se atingă de sufletul lui.                                                                        (Exemplul lui Iov)

3. Ajutîndu-i să înţeleagă de ce Dumnezeu îngăduie boala.

Ca să încerce credinţa (Exemplul lui Iov)

Din cauza păcatului. Dumnezeu a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului , Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui,dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi Legile Lui,  nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă”(Exodul 15:26)

Ca să-Şi descopere slava Sa.Biblia ne spune că boala nu este întotdeauna o consecinţă a păcatului. „Cînd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Şui L-au întrebat: ”Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus I-a răspuns:”N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”Apoi Domnul Isus a vindecat pe acest orb din naştere şi această minune a adus multă slavă lui Dumnezeu.

4. Dîndu-i direcţii cum să procedeze atunci cînd este bolnav.

„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii; si să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:14-18)

5. Ajutîndu-i să înţeleagă că Dumnezeu poate să ierte orice păcat.

Tîlharul de pe cruce l-a rugat pe Domnul Isus: „Doamne, adu-ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”(Luca 23:42-43)

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri , ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit , avem la Tatăl un Mijlocitor (Avocat, apărător, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii ” (I Ioan 2:1-2)

6. Ajutîndu-i să înţeleagă că nu omul decide lungimea zilelor lui (nu putem noi grăbi clipa morţii )

„Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”(Ps. 139:16)

7. Respectînd credinţa, convingerile şi dorinţele bolnavului.

Se poate întîmpla să nu împărtăşeşti aceleaşi concepte sau convingeri religioase ori despre lume pe care le are bolnavul. Nu-i impune convingerile tale. Dumnezeu respectă libertatea fiecărui om. Totuşi, fiecare este responsabil de alegerile sale şi va purta consecinţele. Consecinţele nu se limitează doar la viaţa aceasta , ci şi la cea de după moarte. Noi doar trebuie să ajutăm pe bolnavi să ia decizii înţelepte în ce priveşete relaţia Cu Dumnezeu.

8. Este foarte important  ca pacienţii noştri să ştie că  Dumnezeu schimbă :

Întunericul în lumină…,Robia în libertate…Conflictul în pace…Scrumul în frumuseţe…Povara în laudă…Boala în sănătate…El a schimbat moartea în viaţă.

Viorica Chelban – asistentă medical  SIMC „Emanuil”

Este aceasta o virtute pentru Republica Moldova?

Am citit astăzi pe portalul Moldova Creştină o ştire, care nu este încă foarte populară dar spre inceputul lunii mai va fi foarte răspândită.  Comunitatea gay-lor şi lesbienilor vor totuşi să organizeze,  în data de 7-9 mai, un festival prin care vor să facă manifestaţii publice.

Deşi ştiu că sunt o minoritatea şi că poporul nu doreşte ca să fie făcute public asemenea manifestaţii, ei cu neruşinare continuă să sfideze valorile creştine ale ţării noastre. Iată ce se întămplă de obicei în timpul gay paradelor din alte ţări. Oare de aceasta are nevoie Republica Moldova astăzi cel mai mult? Nu destul că suntem necăjiţi de evenimentele ce au avut loc în ultimul timp, să mai atragem mânia lui Dumnezeu peste ţara noastră şi prin aceasta?

Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor…
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Romani 1:18, 26-28

Îşi vindea copiii pentru o garsonieră „Vi-l dau şi pe ăsta din burtă!”

Astăzi am primit prin email această ştire, care pur şi simplu m-a lăsat fără cuvinte. Oameni, care pentru confortul personal, sunt gata să renunţe şi să jertfească orice, chiar şi proprii lor copii. Vedeţi articolul mai jos.

Bună ziua! Am inţeles că aveţi de vanzare ceva ce ne-ar interesa”. Un simplu telefon, dat ca urmare a unui pont primit de la cititori, a dat startul unei aventuri uluitoare. Vreme de o săptămană, reporterii Libertăţii au purtat negocieri halucinante cu o tânără din Bragadiru, Ilfov, şi “protectorul” ei, un bătrânel, să-i zicem nea Vasile, care scoseseră la vânzare doi copii. Sau, mai bine-zis, unul şi jumătate, căci “superoferta” celor doi negustori de carne vie suna aşa: “Ne cumpăraţi o garsonieră. Face 23.000 de euro. Şi vă dăm un băieţel de patru ani, dar şi p-ăsta micu’ din burta lu’ mă-sa”.

Continuare

Şi tinerii pot schimba lumea!

Pentru cei care cred că tinereţea este o perioadă unde numai se învaţă, pentru cei care poate s-au simţit ruşinaţi să spună ceva din cauza vârstei sau ne-experianţei, pentru cei care au obişnuinţa să neglijeje opinia celor mai mici ca ei, am pregătit un articol care ne arată că vărsta nu este o piedică pentru a schiba lumea în care trăieşti. Este vorba de un exemplu viu cum o tînără a reuşit să ajungă în funţie de primar şi ea a ajuns să fie cea care a schimbat într-un mod radical imaginea şi starea satului căruia îi slujeşte.

Eugenia Moisei, a fost dintotdeauna un femeie activă în satul ei natal. Până a ajunge primar ea a lucrat în calitatea de secretar al consilului local, fiind preşedinta agenţiei de implementare a grupului de iniţiativă în elaborarea şi căştigarea granturilor. Prin multă muncă şi efort ea împreună cu grupul de iniţiativă a făcut posibil cîştigarea unui proiect care a ajutat la renovarea instituţie de cultură din satul natal. Sătenii ne-au spus că ea fiind secretară oamenii de foarte multe ori apelau la ea după ajutor sau după consultare. Ea de fiecare dată îi ajuta şi asigura întotdeauna o comunicare bună dintre săteni şi primar. Fapt care a ridicat-o şi mai mult în ochii oamenilor.

Văzând că îi reuşeşte şi că poate să facă ceva pentru sat, Eugenia s-a gândit că poate face ceva şi mai mult. De aici ia venit şi dorinţa de a candida în funcţia de primar. „Dorind să schimb lumea, să schimb viitorul ţării, am fost ferm convinsă că tinereţea şi dorinţa mea de schimba ceea ce văd eu m-a făcut să mă candidez la această funcţie de primar.”

După ce a văzut că sătenii i-au acordat acest vot de încredere, ea s-a simţit şi mai responsabilă de ce are de făcut: „Am simţit o responsabilitate foarte mare deoarece a fi primar este o răspundere şi o muncă conştientă. Ca să schimb viitorul, eu am înţeles că trebuie muncesc mai departe cum am muncit şi până în prezent”, a menţionat Dna Eugenia. După ce ajuns primar ea a continuat să aplice diferite proiecte şi granturi care m-ai tîrziu au fost de mare ajutor pentru sat. Un exemplu ne pot servi renovările instituţiilor din cultură din sat, astfel s-a ajuns ca aceste instuţii au luat locul întîi pe Republica drept cele mai reprezentative instituţii de stat. Pentru ea nu doar renovările clădirilor este prioritate ci şi implinirea nevoilor oamenilor, care de fapt sunt prioritatea numărul unul.

Pentru câţi primari această femeie tănără poate servi drept exemplu? Să nu hrănească oamenii numai cu promisiuni ci să înceapă să facă ceva pentru a le împlini nevoile. Sătenii, care au votat-o, au fost oameni înţelepţi şi nu s-au uitat la vărsta ei, ci la faptele pe care le-a făcut ea pentru sat, înainte de ajunge primar. Acum se bucură de ajutor şi susţinere.

Fiecare tînăr are multe posibilităţi pe care dacă le foloseşte îi dau izbândă şi trecere înaintea oamenilor. Iată ce sfat le dă tinerilor înţeleptul Solomon în cartea Eclesiastului: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.( Eclesiastul 11-9 )

Sunt mulţi tineri care îşi irosesc tinereţea pe distracţii şi multe alte lucruri, pe când alţii care o folosesc înţelept au doar de câştigat. Această tînără femei nu s-a iutat la vîrsta sa, mai mult decăt atăt ea a privit-o ca şi o provocare pentru a face mai mult datorită tinereţii.

Moartea bunelului meu

Ne trăim viaţa cum dorim. Timpul trece iar dacă nu-l folosim îl pierdem odată pentru totdeauna şi nu-l mai putem întoarce înapoi niciodată. După cum nu putem întoarce timpul înapoi nu putem întoarce nici oamenii noştri dragi care se duc pentru totdeauna. Lacrimile, cuvintele, bocitile nimic nu-i va întoarce înapoi.

Cind am aflat vestea că bunelul meu a murit nu mi-a venit sa cred. Bunelul meu pe care eu îl credeam mereu voinic si tare a plecat… repede şi fără multe cuvinte. Am hotărît să scriu un articol despre el, pentru ca sunt mândră ca am crescut în familia lui, dar şi pentru a împărtăşi cu vizitatorii acestui blog ceea ce am învăţat eu din aceast experienţă.

Din copilărie

Bunelul a fost din totdeauna un exemplu pentru mine în toate. Este persoana lânga care am crescut şi mi-am petrecut o mare parte din copilăria mea. Chiar dacă crescuse şapte copiii la casă, el le-a dat la fiecare o educaţie bună, înclusiv şi nouă, nepoţii săi, aşa că fiecare a crescut şi şi-a intemeiat propria familie.

De mică am fost întotdeauna impresionată de harnicia şi stăruinţa pe care a depus-o el pentru a-şi ţine casa în regulă şi a avea ceva de pus pe masă. Şi acum imi aduc aminte cum afară de abia se lumina de ziuă când bunelul era deja îmbrăcat şi gata de lucru. Pe noi, pentru ca eram mici, ne deranja mereu că el aprindea lumina dis de dimineaţă şi ne strica somnul, mai mereu ripostam: „Bunele, stinge lumina şi dormi, că e incă noapte afară!” El însă se îmbrăca repede şi tot repede ieşea din casa la lucru, în grădină, la animale, etc. Îl vedeam deja la prânz, venind cu ceva gustos în torbuşoară.

Seara cred că era cel mai interesant timp, de obicei el ne dădea Biblia în mâini ca s-o citim cu voce tare. „Alina, citeşte tu… în glas, că eu nu văd prea bine.” – zicea el. Astfel toţi din casă stăteau în linişte şi ascultau. Aşa am făcut eu pentru prima dată cunoştinţă cu Sfintele Scripturi, astfel într-o zi ele au ajuns să-mi schimbe viaţa într-un mod extraordinar.

Tot nenea, pentru că aşa obişnuiam noi să-l numim, m-a învăţat şi primele rugăciuni. De fapt rugăciunile au fost practic şi primile mele poezii învăţate. Cît de încăntată eram cănd după ce îi spunea o rugăciune pe care o învăţam, precum „Tatăl nostru”, „Crezul”, el mă lăuda şi uneori îmi dădea ceva pentru asta.

Când s-a început şcoala noi tot mai rar dădeam pe la bunei. Doar în vacanţe şi cîte o dată în zilele de odihnă. De fiecare dată când veneam, el ne spunea să-i aducem „zilnicul” (agenda cu note) la control. Mereu ne spunea să ne străduim la învăţătură aşa ca să ajungem oameni mari în viaţă. Ne încurja să ne iubim părinţii şi să le fim ascultători.

Cu timpul ambii bunici au început să se simtă tot mai rău, iar pentru că nu era cine să-i îngrijească, ei au decis să vândă casa bătrîneasă şi să se mute la Iaşi, la una din sorurile mamei mele, pentru că ea are o casă încăpătoare şi putea să aibă grijă de ei. Aceste circumstanţe au îngreunat mult vizitările noastre mai ales după ce s-a întrodus sistemul de vize pentru România. Văzând că nimeni nu poate veni la ei, buneii au decis să se mute la altă mătuşă din Chişinău. Acolo era în toi reparaţia şi nici acolo nu era un loc prielnic pentru ei. Au mers deja la altă mătuşă de la sudul Moldovei şi au rămas acolo pentru ceva timp. Eu fusesem la ei în fiecare loc unde se duceau, dar în ultimul an nu-i mai văzusem practic deloc. Nu am mers la ei pentru că spuneam că este departe. Acum imi dau seama căt de ieftine erau argumentele mele.

Ultimile clipe

Duminică, ziua de 8 martie. Abia se terminase serviciul divin de la biserica Sfânta Treime. Ca de obicei, mă salutăm cu cei din jurul meu, iar la un moment dat sora mea imi spune foarte agitată că a venit nenea la biserică. Eu l-a început nu am înţeles despre cine vorbeşte, iar când m-am întors să văd pe cine îmi arată am rămas încremenită. Era bunelul meu! Abia l-am cunoscut pentru că îmbătrînise mult, se schimbase foarte tare de la ultima dată când l-am văzut, cu un an şi patru luni în urmă. De multe ori îmi spuneam că trebuie să mă duc la ei dar de fiecare dată mă luam cu alte lucruri şi iutam. De aceea la biserică îmi era ruşine să mă apropii şi să-l privesc în ochi. Îmi era ruşine pentru mine, că nu m-a dus la bunelul meu îmbătrănit ci a venit el la mine ca să îşi ia rămas bun.

Pentru că vederea deja îi slăbise mult de abia putea să ne vadă pe mine, pe sora şi pe verişoara mea. Cînd ne-a cunoscut s-a bucurat nespus de mult. Nu ştia cu cine să vorbească, atăt de încîntat era, se iuta şi în stănga în dreapta poate va mai întâlni pe cineva din copiii săi. Mereu îşi cerea iertare de la noi şi ne întreba de mamele noastre, pe care nu le văzuse la fel de foarte mult timp pentru că ele sunt plecate peste hotare. Voiam să-i spun atîtea lucruri, dar în primul rând să-mi cer iertare pentru că l-am neglijat şi pentru că nu am venit la el la timp.

Am plâns mult în ziua aceea, îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru că l-am văzut dar Îl rugam pentru o şansă ca să-l mai văd încă o dată pe el şi s-o văd şi pe bunica care pentru că se simţea rău nu a putut veni la Biserică. Iar Dumnezeu m-a ascultat.

Joi, 18 martie, m-a dus la ei să-i îi văd din nou. Ambii erau foarte bucuroşi ca să ne vadă. Am stat de vorbă, bunelul însă era foarte retras de această dată. Eu nici nu bănuiam că aceasta va fi ultima dată când îl m-ai văd viu. La plecare mi-am luat rămas bun de la el, dar a fost diferit data aceasta, el m-a îmbrăţişat strîns şi m-a sărutat pe ambii obraji.

A doua zi el a decis să se ducă până la piaţă să cumpere nişte copăcei, să-i sădească ca nepoţii cînd vor mînca din ei să-şi aducă aminte de el. Pe drum când se întorcea acasă a început să tuşească foarte tare. A reuşit să ajungă pâna acasă, iar pe ultima răsflare şi-a cerut iertare de la bunica, şi a murit.

Mama mea, toate surorile şi fraţii ei au plîns mult, şi se simţeau frustraţi că nu i-au fost alături în ultimile clipe ale vieţii. Însă era prea tîrziu. Este trist că noi oamenii începem să preţuim un lucru numai după ce îl pierdem.

De fapt asta este şi lecţia pe care am învăţat-o odată cu moarte bunelului meu. Pentru că el niciodată nu se plîngea de sănătatea lui, sau de vreo boală care să-l apese, noi credeam că el va trăi şi va trăi. Însă „…nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.”

Astăzi, 2 aprilie, nenea avea să împlinească 80 de ani. Bunelul meu a avut timp ca să ne caute să-şi ceară iertare de la fiecare, el a reuşit să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu şi să se împace cu Domnul Isus, aşa ca să meargă în cer. Prea puţini însă au acest timp şi înţeleg importanţa de a pleca de pe pământ împăcat cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Tu, care citeşti acest articol m-ai ai acest timp cel puţin pentru ziua de azi!

Dată afară cu trei copii din propria casă

Alungată afară din propria casă, împreună că trei copii, unul de 11 ani şi doi gemeni de 4 anişori, aceasta este situaţia Irinei, o femeie din Chişinău care a fost acuzată că şi-a schimbat credinţa.

Oricare ar fi motivul, faptul că multe femei din ţară sunt supuse la violenţă de către proprii bărbaţi este o realitate dură şi ignorată.

Am văzut încă odată faptul că imoralitatea duce la consecinţe grave şi neîntârziate. Iată istoria Irinei: de 8 ani a locuit în concubiinaj cu Ion, bărbatul cu care a are trei copii. În 2006 Irina a mers la o biserică evanghelică unde s-a pocăit. Astfel ea a înţeles că nu mai poate trăi în păcat şi a propus soţului să facă înscrierea la stara civilă, ca soţ şi soţie. De aici a şi pornit violenţa pronunţată. Toată lumea din jur, vecinii, îl cunosc pe Ion ce pe un om care obişnuieşte să treacă des pe „crâşmă”, nu prea îi pasă de ce vor mânca copii, iar în ultimul timp nici nu mai lucrează, pentru că nu-şi poate găsi un serviciu. După cum v-aţi dat seama, Irina este singura persoană care intreţine casa. Cu toate astea Irina este în continuare atacată cu fraze te timpul „ … s-o dat în babtişti şi strică familia”.

Trist este faptul că în astfel de situaţii cel mai mult suferă copiii. În cazul Irinei, băiatul de 11 ani pe nume Denis, înhaţă cea mai multă bătaie şi cuvinte înjositoare din parte tatălui „ … ţîncule, eşti un mucos”. Mai mult Ion nu o mai fereşte pe Irina de mărturisirile de genul „ Te-am schimbat şi am să te mai schimb”.

Femeia disperată a mers la poliţia de sector, ca să ceară ajutor. Poliţistul a fost amabil şi i-a dat o speranţă că o va ajuta, dar n-a fost aşa. Din mărturisirile ei am aflat că în aceeaşi zi până seara, Ion a început s-o dea afară din casă. Atunci Irina a chemat poliţia, şi aceştia l-au luat pe bărbatul violent. După 20 de minute au chemat-o şi pe ea la sector. Culmea, acolo toate lucrurile au fost denaturate de către Ion, şi poliţistul a început să strige şi să o învinuiască pe ea de toate problemele ei, sugerându-i să-şi schimbe credinţa.

Ea s-a adresat şi la cei de la UNICEF, însă aceştia nici nu s-au prea deranjat deloc. Totuşi Irina are o credinţă vie că toate lucrurile se vor schimba în bine. Dumneaei mi-a spus la telefon despre nădejdea pe care o are din Isaia 54:10 „ Pot să se mute munţi, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”

Repet încă odată, cazul Irinei este unul dintre multiplele cazuri, unde soţii beţivi şi răi se poartă violent cu soţiile lor. Problema este că nimeni nu i-a măsuri în asemenea conflicte. În legea cu privire la poliţie, este specificat faptul că un colaborator al poliţie nu are voie să se implice în confilctele din familie de ordin religios, ori politic. Iar instanţele mai înalte se ocupă doar de cazuri în care sunt implicate persoane juridice.

Sunt convins de un singur lucru, că violenţa în familie a ajuns să fie un fenomen în ţara noastră, şi pentru a lupta împotriva acestui fenomen trebuie demascaţi toţi cei implicaţi, începând cu soţii beţivi şi terminând cu poliţia şi UNICEF-ul, care doar vorbesc şi nu fac nimic în acest sens.

Sergiu Ciobanu

Homosexualii mai favorizaţi decât creştinii

N-o să vă vină să credeţi dar este adevărat, am ajuns să trăim vremuri când homosexualii au ajuns să fie mai priviligiaţi decât creştinii. Recent am participat la o întâlnire cu un jurist din Marea Britanie, Alex Spac, care în acelaşi timp lucrează ca şi avocat. Acesta ne-a prezentat numeroase cazuri care adeveresc acest fapt.

Homosexualii sunt mai favorizaţi de către Mass-media, unde un gay este prezentat în haine scumpe, dinţi strălucitori, un look impecabil, maşini luxuase, cu alte cuvinte viaţă în roz. Pe când creştinii ca şi oameni bătrăni, obosiţi, încruntaţi, strigând cu Biblia în mână. La conferinţe de presă unde participă homosexualii sala este plină de jurnalişti, se pun întrebări inocente de genul: „Cîţi membri aveţi în comunitate?”, „Cu ce probleme vă confruntaţi?” „Ce planuri aveţi pe viitor”. Când creştinii organizează conferinţă de presă pentru a combate aceste practici, jurnaliştii mai nu fac spumă la gură, când li se răspund la întrebări râd ironic şi batjocoritor.

În Anglia, unde homosexualii au reuşit să-şi impună legea nediscriminare şi unde aceasta de mult deja a fost acceptată, creştinii se confruntă nu numeroase probleme. Am să prezint mai jos mai multe cazuri din care putem să ne facem concluzii. Primul caz este al unui poliţist creştin, oficiul în care lucra era arhiplin cu literatură al homosexualilor. Într-o zi seful i-a spus că trebuie să poarte în piept un ecuson cu semnul homosexualilor (curcubeul). Poliţistul i-a explicat că nu poate să poarte acest ecuson pentru că nu este deacord cu asemenea practici, pentru ca acestea sunt în contradiţiei cu principiile lui creştine. Ca şi rezultat acesta a fost demisionat pe cauză că a discriminat orientarea sexuală al altora.

Un alt caz este cu o femeie creştină care lucra la oficiul stării civile. Cînd a fost adoptată legea de parteneriate civile dintre barbat cu barbat şi femei cu femei, de aceasta s-a apropiat un cuplu homosexual care doreau ca anume ea să-i înregistreze. Ea a spus că este creştină şi nu poate să oficieze căsătoria acestora dar poate să facă acest lucru oricare alt lucrător. S-a ridicat un scandal de proporţii, în care la final femeia trebuie să aleagă între serviciu şi credinţă. Aceasta a dat judecată homosexualii dar pentru că aceştia avea legea nediscriminare a pierdut cazul. Creştinii nu-şi pot apăra punctul de vedere şi trebuie să accepte şi să se raporteze la mofturile şi dorinţele unor imorali. Ce au homosexualii atît de deosebit de merită să aibă legi speciale, care să-i ridice mai presus de alţii?

Vasile Filat preşedintele coaliţiei „Pro Familia” şi cel care a dus o luptă grea pentru a păzi Moldova de acest rău a spus în cadrul unei întălniri pe acest subiect: „De ce la televizor nu se prezentă o cununie frumoasă în biserică, dintre un bărbat şi o femeie? Cum se face că Pro Tv în fiecare an prezintă cîte o nuntă neoficială a homosexualilor”.

De când nunţile homosexualilor au prioritatea şi sunt mai frumoase pentru a fi prezentate la televizor? De ce nu se prezintă întrega imagine a homosexualilor, care îşi schimba partenerii sexualii în fiecare seară, care nu pot rezista într-o căsătorie mai mult de doi ani, care sunt inapţi să aibă copii. De ce acei care aduc cel mai mic folos societăţii să fie redicaţi mai presus de cei care o menţin?