Istoria vieţii mele- scrisă cu mâna lui Dumnezeu

Pe blogul meu apare o noua pagină, Moderator, unde am public mărturia mea personală.

„Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Ieremia 29:1

Anume acest verset cred că caracterizează cel mai bine modul în care eu am experimentat prezenţa şi protecţia lui Dumnezeu de la începutul vieţii mele până acum.

Sunt deosebit de onorată că am ocazia să împărtăşesc cu voi felul minunat în care lucrează Dumnezeu în vieţile oamenilor şi respectiv în viaţa mea personală.

Eu sunt Alina Druta, am 23 de ani. Am crescut într-o familie simplă dar cea mai bună, pentru că în ea m-a vrut Dumnezeu să mă nasc şi să cresc. CU toate că începutul a fost greu. Când mama mea a aflat că este însărcinată cu mine, cred că a avut un şoc nemaipomenit, şi aceasta din mai multe motive. Unul, pentru că nu era încă căsătorită, altul pentru că tatăl meu abia plecase la Sahalin pe mare şi nu se ştia când se va întoarce, iar alt motiv era ce avea să spună părinţii şi rudele despre aceasta. Desigur replicile şi sfaturile nu s-au lăsat mult aşteptate, primul fiind acela de a face când mai repede avort şi să scape de mine, pentru că e mare ruşine în sat. Se găseau şi oameni temători de Dumnezeu care o sfătuiau să nu facă în nici un caz avort printre care era şi tatăl meu, care odată ce a aflat vestea i-a scris de urgenţă mamei şi ia spus să mă păstreze pentru că el când vine se vor căsători.

Eu mă născusem dar mama tot singură era. Fiind sub presiunea mare a rudelor şi a părinţilor, care insistau să mă dea la orfelinat, iar de la tata nici o veste, ea decide totuşi să mă lase. Dar nu trece nici cîteva zile că o cunoscută de a mamei aflând despre cele întâmplate o sfătuie să mă ia înapoi: „Dute şi o ia înapoi, că e fată şi va fi  o alinare pentru tine”. Şi aşa a fost. Eu personal cred că am fost şi sunt o alinare pentru mama mea.

Mama mea mă luase înapoi, fiind încurajată foarte mult de sora ei cea mai mare, Oxana. Tatăl meu s-a întors acasă doar după 5 ani, însă mama mea era deja căsătorită cu altcineva, iar eu respectiv aveam tată deja, care chiar m-a facut să ma simt fiica lui.

Majoritatea copilăriei mele mi-am petrecut-o la bunici, pentru că mama pleca des peste hotare iar eu nu aveam cu cine să stau. Acest fapt a afectat foarte mult comportamentul meu în primii ani de şcoală. Săbatică, bătăuşă, rea de gură, note rele şi neascultătoare. Pînă în clasa a 5-a eram subiectul numarul unu la adunările de părinţi. Însă nu am rămas aşa mult timp, în familia noastră începuse să apară numeroase probleme care m-au determinat să mă schimb. În primul rând mama mea fusese operată, tatăl meu începuse să bea şi să facă probleme. Doream foarte mult să o protejez pe mama de orice rău, să-i aduc măcar eu bucurie. De aceea am început să ma stradui să învăţ mai bine şi respectiv să am rezultate. Erau zile cînd nu aveam ce mânca pentru că mama era bolnavă şi nu putea lucra iar tata pleca cu săptămânile. Odată m-a dus să vând răsărită la Spitalul Republican ca măcar ceva să aduc şi eu la casă, însă nu ştiu de ce răsărita mea nu prea se întreba şi îmi era aşa de ruşine să vin acasă fără nimic. Cu timpul mama însă a început să-şi revină şi lucrurile au început din nou să meargă spre bine.

La vârsta de 16 ani am făcut pentru prima oară cunoştinţă cu tatăl meu, care la rândul său era căsătorit şi are două fete. De mică am avut un vis ca atunci când voi creşte mare să ajung vedetă şi vestită, toată lumea să mă cunoască.  Tatăl meu să oferită să mă ajute iar acest vis a început să devină realitate, când după un concert am fost invitată să când într-o formaţie cu alte 3 fete. Pe atunci acea zi pur şi simplu a fost o minune, creadeam că asta este tot ce îmi trebuie ca să ajung împlinită cu adevărat… însă nici prin cap nu mi-a trecut ce poate aceasta să-mi aducă. Mama începuse să lucreze ca şi vânzătoare de flori iar eu o ajutam. Dimineaţa la şcoală, pentru că învăţătura avea prioritate, seara concerte, iar la amiază la flori. Concerte, înregistrări, repetiţii, prietenii, aplauze, toate erau bune însă era prea puţin pentru mine deja. Fiindcă cântam şi la acordeon într-o orchestră aveam şi călătorii peste călătorii dar când rămîneam singură eram mai nefericită şi cu şi mai multe probleme ca înainte. Parcă aveam tot ce am nevoie dar de ce nu eram încă fericită?

Tot în acest an, la şcoală am atestat pe banca unei bune colege şi prietene un carnet în care erau scrise cântece, eu am luat acel caiet şi am început să-l răsfoiesc… toate versurile erau adresate lui Dumnezeu. Când prietena mea a abservat că mă iutam prin carnet l-a luat rapid din mâna mea şi la pus în geantă. Eu am rămas surprinsă de reacţia ei şi i-am spus că mi-e imi plac aceste cântece. Aşa ea mi-a spus că merge de mult timp la biserică şi că este creştină, şi eu i-am spus că cred în Dumnezeu. În timpul acestei discuţii ea m-a invitat la o tabară de vară creştină… iar eu am acceptat, pentru că nu aveam prea multe da facut în acea perioadă.

La acea tabără am început pentru prima dată să studiez Biblia. Desigur pentru mine nu era o ocupaţie tocmai plăcută. Dimpotrivă, când era timpul de studiu Biblic eu începeam să am dureri de stomac sau capul mă durea îngrozitor. Într-o seară însă unul din lideri mi-a adresat o întrebare care m-a pus pe gânduri, ea suna astfel: „Cu toţii ştim că este rai şi că este iad, întrebarea este tu unde vei merge dacă astăzi poate să se întămple un accident sau altceva şi mori. Dacă nu eşti sigur atunci ai nevoie neapărat să te pocăieşti şi să te rogi Domnului Isus, care a murit tocmai ca să-ţi ofere acest bilet de intrare în rai” Eu ştiam că există Dumnezeu dar simţeam că asta nu este de ajuns ca să am siguranţa ca voi ajunge în rai. Eu mă cunoşteam foarte bine dar eram şi conştientă că Dumnezeu nu este mulţumit de noi pentru că apelăm la el doar când avem nevoie. Eu ştiam faptele mele şi cu ele nu merg în rai nicidecum de aceia am hotărât să mă rog lui Dumnezeu ca să mă ierte şi să îmi dea un nou început dar şi împlinire. Iar Dumnezeu m-a ascultat. Din acea zi viaţa mea nu a mai fost la fel, totul s-a schimbat pentru că eu m-ă schimbasem

Acasă nimeni nu înţelegea ce se întămplase cu Alina. Mama a crezut că m-am înbolnavit, deodată dintr-o adolescentă rebelă am devenit o fată cuminte. Cea mai mare dorinţă a mea era ca să spun la toţi despre Cel care mi-a adus atăt bucurie în viaţa mea, despre Domnul Isus. Tot atunci în inima mea s-a trezit o dragoste deodebită să studiez Sfintele Scripturi. Cum a început toamna am mers să învăţ la Institutul Biblic Inductiv „Învaţătură peste Învăţătură”. Nimic nu te face mai puternic şi mai bun decât sărguinţa de a te apropia de Dumnezeu prin citirea şi studierea Bibliei. După aceasta am început să fac Studiu Biblic cu câţiva colegi de clasă iar la scurt timp datorită Studiului Biblic s-a pocăit şi o colegă de mea de clasă. Sora mea la început a crezut că m-am dat într-o secta şi nici nu dorea să audă de Dumnezeu, dar văzând schimarea produsă în mine a hotărât şi ea să-l primească pe Domnul Isus.  Tot El mi-a dat puteri să-l iubesc pe tatăl meu indiferent de problemele care le cauza mamei mele, pe care o iubesc atât de mult.

Toţi prietenii mei vechi au dispărut parcă nici nu au fost, pentru că eu deja nu mai eram „interesantă”, dar asta nu m-a afectat. Dumnezeu a pus pe calea mea oameni deosebiţi, prieteni adevăraţi care mi-au înfrumuţesat viaţa şi mai mult. Pe această cale vreau să le mulţumesc Svetlanei şi Nicolae Sâli, care organizează aceste tabere creştine unde eu m-am pocăit şi unde am avut şi eu onoară să mă implic. Mai tîrziu am făcut cunoştinţă cu Vasile şi Năstica Filat, care mi-au devenit nişte învăţători foarte scumpi, care sunt nişte oameni de inimă şi ştiu să învestescă în oameni ceea ce Dumnezeu a pus în inima lor. Doi ani mai târziu am întâlnit şi un băiat chipeş dar şi cu un caracter deosebit, Ion Druţă. Ne cunoşteam de  mai mult timp şi eram foarte buni prieteni, eu întotdeauna l-am admirat dar niciodată nu m-am gîndit că vom putea fi împreună. Dumnezeu ne-a adus împreună iar odată ce şi-a dat seama că mă iubeşte, Ion a decis să mă ceară în căsătorie, fără ca să ne mai întîlnim sau alte chestiuni de acest gen. De atunci au trecut 3 ani, dar parcă suntem împreună de o viaţă. Acum avem şi primul nostru copilaş, Alin, care este o mare mângiere şi minune din partea lui Dumnezeu.

Din clipa când m-am întors la Dumnezeu au trecut 5 ani de zile iar viaţa mea este tot mai frumoasă pentru că Cel ce mi-o scrie este Dumnezeu Însuşi cu mâna Lui. Desigur acum numai am faima din trecut dar am împlinirea. Nu am aplauze dar mult mai multă bucurie şi apreciere. Indiferent de greutăţi şi bucurii, nu am cuvinte cum să-i mulţumesc pentru darurile Lui nespus de mari pe care mi le-a dat până acum, şi ştiu că tot El îmi va da în continuare un viitor şi o nădejde.  Pe această cale vreau să-i mulţumesc şi mamei mele, pentru că este o femeie curajoasă şi cu inimă mare, îi mulţumesc pentru că nu a renunţat la mine şi mi-a dat ocazia să trăiasc, indiferent ce a costat-o pe ea atunci acest pas. Dar cel mai mult îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică care a pregătit-o pentru toţii cei care cred în El şi pentru că numele meu este scris în ceruri.

Îţi mulţumesc Doamne.

Eşti gata pentru a doua venire a lui Hristos?

Devotional: Ardeii Iuţi

Sursa:  www.resursecrestine.ro

Poate va ganditi, ca si mine, la ce ar putea sa ne invete un ardei iute. Nu are in el, zic unii, nimic bun. Nici o dulceata. Dar daca cineva cauta dulceata s-o caute in alta parte. Ceea ce ardeiul iute ne ofera este “iuteala”. De, fiecare da ce are! Ardeiul este un deliciu pentru multi, si mai ales pentru cei ce beau putin mai mult decat trebuie. Dar nu cred ca este chiar adevarat, caci si mie imi place ardeiul iute si nu beau.

Am fost surprinsa sa vad ca, o familie pe care am vizitat-o, in Perth, aveau cel putin 8 soiuri diferite de ardei iuti, si lungi si mai scurti si ca o biluta si ca o rozeta, si ce este si mai interesant fiecare are un anumit grad de “iuteala”. Cei mai iuti sunt unii mici si siluieti. Dar cand ajung la maturitate toti sunt rosii la culoare. Odata am vazut in Romania un soi violet la culoare.

Un lucru stiu ca pentru mine ardeiul iute proaspat nu-mi face rau si organismul il suporta foarte bine in comparatie cu cei conservati in otet. Cineva a spus ca ardeiul iute contine mai multa vitamina C decat citricele. Ar fi avut vreun sens ca Dumnezeu sa-l fi creat fara sa puna ceva bun in el? Mi-amintesc de cineva care zicea ca nu vrea sa manance ardei iute, pentru ca nu vrea sa fie iute la miscari. Nu are nici o legatura una cu alta, desi ne face iuti pe dinlautru, nu ne face si in afara.Ce diferenta ar face daca ar putea influenta in vreun fel mersul cuiva sau graba de a face unele lucruri urgente!? Expertii in nutritie spun ca ardeiul iute ajuta la metabolism. S-ar putea sa fie adevarat. Unii chiar ziceau ca si cei cu ulcer pot manca linistiti ardei iute, pentru ca nu afecteaza rana de la stomac. Mari minunatii a mai creat Dumnezeu!

Dar s-ar putea la fel de bine, si multe invataturi pe care le ingeram in mintea noastra si care au un gust iute (piparat), sa nu produca nici o schimbare nici inlauntru si nici in afara. De obicei o schimbare reala in viata cuiva incepe intai inlauntru (in duh) si apoi se extinde si in afara. Am observat ca o caisa cand incepe sa se coaca, incepe sa se ingalbeneasca mai intai inlautru si merge catre suprafata.. Cele mai multe convertiri se fac cand oameni trec prin suferinta. Pe unii frica de moarte ii aduce la pocainta. Versetul de azi ne spune ca trebuie sa fim iuti, grabnici la ascultare, si cred ca acesta este cel mai greu lucru. Oamenii nu asculta cand li se porunceste, si chiar cand stiu ce trebuie sa faca, nu se grabesc. Un lucru la care trebuie sa fim zabavnici este “mania”. La manie omul se aprinde, un om manios este un om iute din fire, zicem noi. Temperamentele iuti sunt ca si iuteala din ardei, nu ajuta la nimic, ba mai mult strica. Dar stim atat ca “mania omului” nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu”. De aceea trebuie sa renuntam la iuteala din fire, chiar daca avem un apetit pentru ardei iute. Chiar daca dupa ce si-a varsat nervii, cineva se simte mult mai bine dupa aceasta, aceasta nu ajuta la neprihanirea lui. Iuteala temperementului este in firea pamanteasca, si leacul pentru a ne scapa de ea este s-o atarnam pe cruce. Totul e creiat in lume pentru intr-ajutorare.

Pentru ce e-n jurul sau, fiecare da… ce are.
Prieteni. Insa deodata cearta, ura, dezbinare.
Crediinciosul fals i-atata, deci, sarmanul da … ce are.
Mergi pe strada la un colt doi se cearta-n gura mare.
Unul dintre ei, injura. Omu-acesta da … ce are.
Omul bucuros in toate, si in bine si in rau,
Bucurie va transmite tuturor din jurul sau. (Ioan Clapa -Fiecare da ce are)

Doamne, ajuta-ma sa fiu iute la ascultatre si inceata la manie. Fa sa dau doar ce e bun si este o binecuvantare pentru altii. Amin.

De ziua copilului: 7 maxime interesante despre copii.

1. Copiii gîsesc de toate în nimic. Adulţii, nimic în toate. Leopardi

2. Copiii trebuie crescuţi pentru ei, nu pentru părinţi. Iorga

3. Copiii nu au nici trecut nici viitor şi – ceea ce nu ni se întămplă nouă- ei se bucură de prezent. La Bruyere

4. Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm. V. Hugo

5. Copiii trândavi nu sunt de învinuit când părinţii lor îi cresc astfel. Iorga

6. Când nu mai sunt copii, suntem deja morţi. Brăncuşi

7. Un copil poate pricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte. P. Coelho

Cum putem ridica duhul celui care se află pe patul de moarte?

Aceast articol este continuarea articolului  “Îngrijirea Paleativă”. De multe ori ne intrebăm ce ajutor am putea să acordăm celor ce practic nu mai au nici o şansă să mai supraveţuiască din pricina unei boli. Nu ştim ce cuvinte sa le spunem, cu să ne comportăm şi nici cum să-i privim în ochi. Totuşi aceşti oameni au nevoie de atenţia şi suportul nostru. Ce putem face noi…

1. Mîngîindu-l şi încurajîndu-l.

O vorbă din popor zice: „Vorba dulce mult aduce.” Biblia spune: „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbe 15:4). „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte , îi va mînca roadele”. (Proverbe 18:21)

2. Ajutîndu-i să primească această boală ca din mîna lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Cel ce îngăduie boala.„Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.” (Deuteronom 32:39)

Satana nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a îngăduit Satanei să se atingă de averea lui Iov, de trupul lui, de familia lui, dar nu i-a îngăduit să se atingă de sufletul lui.                                                                        (Exemplul lui Iov)

3. Ajutîndu-i să înţeleagă de ce Dumnezeu îngăduie boala.

Ca să încerce credinţa (Exemplul lui Iov)

Din cauza păcatului. Dumnezeu a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului , Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui,dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi Legile Lui,  nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă”(Exodul 15:26)

Ca să-Şi descopere slava Sa.Biblia ne spune că boala nu este întotdeauna o consecinţă a păcatului. „Cînd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Şui L-au întrebat: ”Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus I-a răspuns:”N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”Apoi Domnul Isus a vindecat pe acest orb din naştere şi această minune a adus multă slavă lui Dumnezeu.

4. Dîndu-i direcţii cum să procedeze atunci cînd este bolnav.

„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii; si să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:14-18)

5. Ajutîndu-i să înţeleagă că Dumnezeu poate să ierte orice păcat.

Tîlharul de pe cruce l-a rugat pe Domnul Isus: „Doamne, adu-ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”(Luca 23:42-43)

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri , ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit , avem la Tatăl un Mijlocitor (Avocat, apărător, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii ” (I Ioan 2:1-2)

6. Ajutîndu-i să înţeleagă că nu omul decide lungimea zilelor lui (nu putem noi grăbi clipa morţii )

„Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”(Ps. 139:16)

7. Respectînd credinţa, convingerile şi dorinţele bolnavului.

Se poate întîmpla să nu împărtăşeşti aceleaşi concepte sau convingeri religioase ori despre lume pe care le are bolnavul. Nu-i impune convingerile tale. Dumnezeu respectă libertatea fiecărui om. Totuşi, fiecare este responsabil de alegerile sale şi va purta consecinţele. Consecinţele nu se limitează doar la viaţa aceasta , ci şi la cea de după moarte. Noi doar trebuie să ajutăm pe bolnavi să ia decizii înţelepte în ce priveşete relaţia Cu Dumnezeu.

8. Este foarte important  ca pacienţii noştri să ştie că  Dumnezeu schimbă :

Întunericul în lumină…,Robia în libertate…Conflictul în pace…Scrumul în frumuseţe…Povara în laudă…Boala în sănătate…El a schimbat moartea în viaţă.

Viorica Chelban – asistentă medical  SIMC „Emanuil”

Cum să obţii un machiaj care ţi se potriveşte?

După o îngrijire bună a pielii faţei, rămâne aplicarea unui machiaj potrivit. Pentru multe femeii este cel mai mare coşmar şi aceasta se întâmplă pentru că nu ştiu ce anume li se potriveşte. Nu tot ce vedem în jur este ceea ce s-ar potrivi nouă. De aceea, înainte de a aplica ceva pe faţă trebuie să ţii cont de următorele puncte.

• Tipul feţei tale. Am vorbit în articolul „Cum să-şi îngrijeşti faţa” despre faptul că sunt mai multe tipuri de piele. Există piele cu tendinţă spre a se usca, piele cu tendinţă spre îngrăşare şi piele cu acnee. Respectiv produsele pe care le cumperi trebuie să corespundă feţei tale. Începând de la lăptişorul de curăţare şi crema hidratantă, terminînd cu fonul de ten. De aceea înaintea de a cumpăra ceva asigurăte că ai luat ceea ce-ţi trebuie. Dacă nu alegi din start produsele corect acest fapt va afecta machijul.

• Împrospătează pielea. Împrospătarea poţi să o faci după o curăţire bună, fie cu castraveţi, dacă faţa are tendinţă spre a se usca, fie cu suc de lămâie, dacă ai probleme cu acneele.

• Masaj. Acest lucru poţi cu libertate să-l faci în timp ce aplici crema de hidratare. Dacă piele este bine masată atunci şi produsele cosmetice decorative pe care le vei aplica în continuare se vor aranja mult mai bine.

• Alegerea corectă a fonului de ten. Este unul din punctele cele mai importante atunci când merge vorba de machiaj. În primul rând alege coloarea fonului de ten potrivit cu coloarea pielei tale. Am întălnit de multe ori  fete care îşi alegeau culoarea fonului de ten mai roză pentru că considerau ca faţa lor este c-am palidă. Acest lucru este inadmisibil! Fonul de ten trebuie să fie căt mai aprope de culoare naturală a pielii, dacă faţa este palidă atunci fardurile de obraz sau puţină pudră bronzantă este ajutorul cel mai potrivit.

• Ochii. Conturează ochii dar foloseşte culorile potrivite pentru aceasta. Primul strat de fard este neapărat unul deschis la culoare şi se aplică pe toată suprafaţa pleoapei inferioare. Dacă vrei să le eveidenţiezi coloare atunci alege nuanţe foarte apropiate ei. Colorile mai întunecate în nici un caz nu trebuie aplicate pe toată suprafata ci cât mai aproape de liniile ochilor. În caz că doreşti ca ochii să arate mai mari atunci poţi folosi aceiaşi culoare intunecată conturând cu ea pleoapa inferioară, doar la colţul interior de lîngă nas poţi aplica nuanţa deschisă pe care ai folosit-o la început. Domnul Isus a spus: „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întunerec. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta!”. Este necesar să nu aplicam nimic pe ochi de la întâmplare şi să nu iutăm că ochii redau cel mai bine starea noastră interioară.

• Buzele. Oricât de tentante n-ar fi colorile din jur, optează pentru cele cît mai aprope de nuanţele naturale. Pentru ca culoarea să se menţină cît mai mult, înainte de folosi rujul, aplică pe buze un mic strat de pudră, după aceia aplică rujul.

• Fardul de obraz. Şi ultimul pas este fardul de obraz, pe care trebuie să-l aplic cu acurateţe şi în cantităţi mici ca să păstrezi până la urma efectul de machij natural. Nu iuta să alegi o culoare cît potrivit pielii, aşa ca să nu se primească un contrast prea mare.

IMPORTANT: Nu iuta că în toate lucrurile trebuie să fie o potrivire.  „Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Proverbele 31:30”. Este important să arătăm bine însă să nu facem din acest lucru o obsesie şi mai presus de orice să căutăm să avem un interior placut, care este cea mai importantă carte vizită a unei femei.

Cum să procedezi cînd eşti dispreţuit pe nedrept?

Nu demult am început să studiez cartea Isaia, din Biblie. Este o carte extraordinară, iar dacă ai la îndemână Biblia de Studiu Biblic Inductiv, care este un gid nemaipomenit pentru studiere Sfintelor Scripturi, poţi descoperi singur toate comorile ascunse în Ea.

 

De ce am ales să vorbesc despre dispreţ?

Au fost situaţii în viaţa mea când am trecut prin dispreţul unor oameni. Poate nu eram atăt de bine înbrăcată sau gîndeam diferit, nu aşa cum gândesc ei. În acele clipe eram supărată în primul rînd pe mine, pentru că credeam că trebuie să fie ceva greşit în mine dacă oamenii mă dispreţuiesc. Apoi eram supărată pe însăşi cei care se comportau cu mine în felul acesta. Cum să procedezi în astfel de situaţii, ce trebuie să ştii şi cum trebuie să te comporţi? Acestea erau câteva întrebări la care eu încercam să găsesc răspuns şi acum l-am găsit în cartea Isaia.

 

Nu te teme de oameni. Cînd oamenii te dispreţuiesc începi să te simţi mai inferior lor şi să-ţi pierzi curajul, eşti tentat să schimbi ceva în comportamentul tău ca să le fii lor mai plăcut. De exemplu: când am spus prietenilor mele ca vreau să mă păstrez virgină până la căsătorie, ele au răs de mine şi au început să facă glume proste pe seama mea tot timpul cînd ne întălneam. Vorbele lor erau jignitoare pentru mine, însă asta nu înseamna că eu trebuie să-mi comformez principiile mele după părerile lor. Iată ce scrie Isaia:

 

Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruinţă, şi o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi. Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba, şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul?

Vor veni vremuri, cînd, oamenii vor roşi din cauza că au răs de tine, lasă-L pe Dumnezeu să te mîngăie şi caută în continuare să-I fii plăcut Lui.

 

Urmează exemplul Domnului Isus. Nu este un exemplu mai reprezentativ la acest subiect decît cel al Domnului Isus:

 

Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.

 

Suferinţele noastre nu pot fi puse alături de suferinţele Lui. Cu atît mai mult noi trebuie să avem atitudinea Lui în astfel de momente. Să nu răspunzi cu ură sau cu dispreţ, ci mai degrabă continuă să tratezi, pe cei ce te dispreţuiesc, cu dragoste şi bunăvoinţă.

 

Priveşte lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Aflîndu-te în astfel de situaţii, cu greu poţi să înţelegi că vrea să facă Dumnezeu. Mai mult, de multe ori te trezeşti că cărteşti împotriva lui Dumnezeu şi te întrebi de ce îngăduie ca oamenii să se comporte cu tine astfel.

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

Cînd eşti dispreţuit, priveşte în continuare la Dumnezeu, care este cu tine cînd eşti zdrobit şi poate să te ridice atunci când unii oameni te doboară. El îţi va îmbărbăta inima şi îţi va înviora duhul, ca să poţi să mergi mai departe.

 

 

Ce înseamnă Sărbătoarea Paştelui pentru mine

Vinerea aceasta am fost întrebată de cineva ce înseamnă pentru mine moarte şi învierea Domnului Isus, sau cu alte cuvinte ce înseamnă pentru mine sărbătoare de Paşti. Pentru că eram un cerc de mai multe persoane am avut la dispoziţia mai mult timp ca să mă gândesc la răspunsul meu, până avea să-mi vină rândul să răspund.

Atunci, am început să-mi aduc aminte ce înseamna pentru mine această sărbătoare, în trecut, până al cunoaşte pe Domnul Isus. Îmi plăcea că doar în această zi mâncam pască sau cozonac, până atunci era strict interzis, din cauza postului. Apoi îmi plăcea că în această zi ne sculam dimineaţa devreme şi ne spălam pe faţă cu ou roş, iar în apa se punea ceva bănuţi, care eventual avea să ne aducă prosperitatea până la Paştele viitor. Al treilea lucru care îmi plăcea mult cu privire la această srăbătoare era faptul că pe mesele noastre era MULTĂ, FOARTE MULTĂ MÂNCARE.

La televizor, de această sărbătoare era difuzat filmul „Isus”, la care eu întotdeauna adormeam. În mintea mea niciodată nu am meditat prea mult la esenţa acestei sărbători şi importanţa ei pentru creştini şi întreaga lume.

Astăzi această sărbătoare înseamnă totul pentru mine. Tot ceea ce sunt şi tot ceea ce voi fi este datorită morţii şi învierii Domnului Isus. Îmi place să asociez această sărbătoare cu prima dimineaţă din viaţa mea, după ce m-am pocăit. Eram într-o tabără de vară creştină. În fiecare seară la rug, unul din liderii taberei ne împărtăşea ceva din Sfintele Scripturi. Într-o astfel de seară, cineva mi-a pus întrebarea: „Dacă se întâmplă ceva cu tine şi mori, privind la viaţa ta, unde crezi că vei merge după moarte: în rai sau în iad? Biblia spune că sunt doar două destinaţii finale!”

Eu, pentru că mă ştiam pe mine foarte bine şi cu toate că încercam să dau impresia că cred în Dumnezeu, că sunt o fată bună, eram totuşi conştientă că merg în iad. Iar pentru că nu doream un astfel de sfîrşit, am hotărît să mă pocăiesc, să-mi cer iertare de la Dumnezeu pentru tot ce am făcut şi să-L rog să-mi schimbe viaţa. Dumnezeu m-a ascultat.

Era seara tîrziu, dar eu de bucuria care era în inima mea nu puteam să adorm. Dimineaţa m-am trezit prima din toţi care erau în cortul meu. Când am ieşit afară totul parcă era nou şi diferit. Copacii mai verzi, cărarea mai luminoasă, iarba, soarele, lumina, toate parcă străluceau în ochii mei. Şi nu era înturajul acela diferit ci inima mea era nouă pentru că eu eram un om nou, curat. Murisem faţă ce ceea ce am fost înainte şi am înviat din nou pentru Dumnezeu, pentru o nouă viaţă şi un nou început. Aşa cum a scris Apostolul Pavel în Epostola sa către Romani :

„Noi deci prin botezul în moarte Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă”

Romani 6:4

Paştele, învierea Domnului nostru Isus Hristos, nu înseamnă doar ouă vopsite şi bucate sfinţite pe masă, ci înseamnă trecerea de la moarte la viaţă, de la păcat la neprihănire, de la blestem la binecuvântare. Pentru asta a murit Domnul Isus, Cel Neprihănit, Dumnezeul Întrupat. El a murit şi înviat pentru ca să aducă învierea şi viaţa veşnică pentru toţi cei ce cred în El.

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

2 Corinteni 6:17

Ce înseamnă pentru tine această sărbătoare, vrei să începi o nouă viaţă cu Dumnezeu şi Domnul Isus de acest paşte? Roagă-te Lui şi te va asculta.

3 lucruri pe care trebuie să le cunoşti înainte de aţi face planuri!

De multe ori rămân şocată de căt de actuală şi aplicabilă poate fi Sfânta Scriptură pentru zilele noastre, cu toate că a fost scrisă cu mii de ani în urmă. Astăzi vreau să vedem împreună trei puncte esenţiale, pe care le-am găsit în Epistola lui Iacov, după care ne putem conduce atunci când ne facem planuri pentru viitor.

1. Cunoaşte-ţi lungimea zilelor tale. Este foate important să estimăm şi măsurăm trecerea timpului.

Fiecare din noi zilnic hotărăşte cum să-şi petreacă timpul, ne facem planuri de viitor, după care luăm decizii şi hotărâri ce ne vor ajuta să le împlinim. Exact acelaşi lucru îl faceau şi cei cărora le scria Iacov în epistola sa:

„Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: „Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!” şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.”

Iacov 4:13-14

De multe ori ne mirăm cît de repede trece timpul, ne-am fi dorit să facem atâtea lucruri dar ne trezim că ziua, săptămâna, luna au zburat. Nu de mult eram în clasa întâi acum deja terminăm facultatea. Tot aşa înainte timpul trece, iar noi dacă nu-l preţuim îl pierdem pentru totdeauna şi nu-l mai putem întoarce înapoi. De aceea este foarte împortant atunci cînd ne facem planuri să ţinem cont că timpul trece repede şi noi la fel. Iov compară viaţa noastră cu o suflare (Iov 7:7), David o aseamănă cu o umbră gata să treacă, ca iarba, ca floarea de pe câmp (Psalm 102:11). De aceea în planificarea vieţii noastre trebuie să ţinem cont de faptul că:

2. Dumnezeu hotărăşte lungimea vieţii noastre. Chiar din versetul de mai sus observăm că destinatarii se confruntau cu problemă, şi autorul continuă:

„Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”Pe cînd acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, savîrşeşte un păcat!” (Iacov 4:15-17)

Este bine că ei îşi făceau planuri însă ei le făceau fără Dumnezeu şi se făleau cu ele. Nu poţi să-ţi faci planuri fără Acela de care depind ele. De aceea analizeazăle bine, sunt ele pe placul lui Dumnezeu, vrea Dumnezeu ca tu sa faci lucrul respectiv. „El ţine în mîna sufletul a tot ce traieşte, suflarea oricărui trup omenesc.” (Iov 12:10). Dumnezeu deţine controlul absolut asupra vieţii noastre de aceea trebuie să fim atenţi ca planurile noastre să nu fie împotriva voii Lui.

1. Să avem o atitudine corectă faţă de ziua de mîine.

Pentru că ştim că ziua de mîine nu ne aparţine nouă ci Dumnezeu hotărăşte să ne o dea sau nu, nu trebuie să ne fălim cu ea. „Nu te făli cu ziua de mîine, căci nu ştii ce poate aduce o zi” (Proverbe 27:1). Tancredo Neves, preşedinte al Braziliei, în timpul campaniei electorale a declarat ca, dacă va obţine 500.000 de voturi din partea partidului său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndepărat de la Preşedenţie. Acesta a obţinut voturile, însă cu o zi înainte de a deveni preşedinte s-a îmbolnăvit şi a murit. Nu te făli cu timpul tău sau ce ceea ce poţi face tu. Încredinţează acea zi în mâna Domnului, făţi planuri potrivim principiilor Sale, pe care le găseşti în Biblie. Dacă poţi face un bine, fă-l, nu te luada ce ceea ce poţi face tu, ci lasă-l pe Domnul Isus să stea pe tronul timpului şi faptelor tale.

Astfel vei izbuti în planurile tale şi vei avea o viaţă împlinită.

Ce înseamnă să ai o credinţă vie?

Fiind acum la sesiunea a 4-a, în cadrul Facultăţii de Tehnologii Informaţionale din cadrul Istitutului Învăţătură din Cuvânt, pe lîngă faptul că studiem programul Power Point, mai studiem şi epistola lui Iacov. Subiectul central al epistolei este cum putem avea o credinţă vei care se vede prin fapte.

Majoritetea oamenilor de la noi din ţară şi nu numai se considera a fi creştini, însă de prea puţine ori aceşia ştiu cum ar trebuie să se comporte, aşa ca să dea dovadă de statutul lor. Cum putem şti dacă credinţa noastră este autentică? Cum arată un creştin care are o credinţă vie?

Chiar din primul capitol apostolul Iacov scrie că un creştin adevărat trece prin felurite încercări, însă întotdeauna are bucurie şi cere de la Dumnezeu înţelepciune pentru ca să le depăşească.

“Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări, ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.”

De obicei când trecem prin situaţii grele din viaţă ne vine greu să ne bucurăm şi de obicei alergăm la oameni după ajutor dar nu apelăm în primă instanţă la Dzeu. Nu aşa procedează un creştin care are o credinţă vie. El îşi păstrează calmul în intristări, şi cere de la Dumnezeu ajutor mai întîi de toate.

Are o atitudine corectă provind starea în care se află. “Fratele dintr’o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.” (Iacov 1:9-10). Dacă este în nevoi nu se plinge mereu, dar este mulţumit şi se bucură. Dacă este bogat nu se laudă şi nu se ridică mai presus de alţii, ci este smerit.

Un alt lucru caracteristic pentru un creştin care are o credinţă vie este faptul că el pune preţ pe studierea Bibliei, împlinind-o cu fapta. “De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri” (Iacov 1:21-22).

După cum am spus şi la început, sunt foarte muţi oameni care îşi spun că sunt creştini dar care nu au deschis Biblia macăr o dată în viaţă, sau poate au încercat să o citească dar nu implesc ceea ce este scris în ea. Un creştin adevărat leapădă orice necurăţie sau răutate pentru că el cunoaste şi împlineşte Sfintele Scripturi. Este foarte important să punem accent pe studierea Bibliei dacă dorim să avem o relaţie corectă cu Dumnezeu, cu oamenii şi chiar nu noi înşine. În Sfintele Scripturi gasim cele mai necesare sfaturi şi învăţături pentru viaţă.

Un om, care are o credinţă vie ştie să-şi înfrâneze limba.”Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică” Iacov 1:26 Un om care are o credinţă vie ştie cînd, cît şi cum trebuie să vorbească, el nu-şi va permite să jignescă pe cineva cu cuvintele sale.

“Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume” Iacov 1:27. Nu în ultimul rînd un creştin adevărat cercetează şi se îngrijeşte de orfani şi de văduve, cu alte cuvinte el se preocupă de cei nevoiaşi şi vulnerabili. Le cunoaşte nevoile şi le împlineşte pentru că nu poate sta indiferent faţă de alţii.

Dacă toţi creştinii ar cunoaşte Sfintele Scripturi şi ar pune preţ pe studierea lor şi împlinerea lor, am avea o societatea cu adevărat creştină şi oamenii care au o viaţă de credinţă vie.

Tu ce fel de credinţă ai?