Are toată lumea dreptul la un copil?

Persoanele cu atractii homosexuale sunt si ele tot oameni. Este natural pentru ele să-si dorească să resimtă bucuria de a avea copii: a iubi, a îngriji, a lăsa ceva în urmă. Nu este nimic rău la o femeie care vrea să rămână însărcinată si să poarte un copil, sau la un bărbat care vrea să simtă bucuria de a-si vedea fiul crescând către maturitate sau fiica devenind o femeie frumoasă.

Însă copiii nu sunt trofee si nici mijloace pentru împlinit nevoile personale. Cu atât mai putin mijloace pentru lupta ideologică. Oamenii nu sunt mijloace către tinte; ei sunt făcuti să fie iubiti pentru ei însisi. De aceea, nimeni nu are „dreptul” de a avea un copil. Copiii sunt cei care au drepturi. Atunci când o situatie îl separă pe un copil de unul sau de ambii săi părinti biologici, adultii trebuie să încerce să creeze pentru el o situatie cât mai normală cu putintă. Nu contează cât de onorabilă este intentia – nimeni nu are dreptul să amplifice tragedia separării de părintii biologici supunându-l pe copil unei alte situatii neoptime.

Activistii homosexuali pretind că perechile de homosexuali îi „salvează” pe copii din sărăcie si din alte situatii grele, cum ar fi unele orfelinate unde acestia nu sunt bine îngrijiti. Desi este lăudabilă intentia, aceasta nu elimină adevăratele probleme legate de adoptiile homosexuale: probleme mai adânci si mai de durată decât lipsurile materiale. Acest argument îsi pierde din valabilitate si dacă ne gândim la multe probleme pe care le întâmpină familiile adevărate în procesul de adoptie. Adoptiile homosexuale nu oferă mai multe cămine pentru copiii nevoiasi – pur si simplu îi împiedică pe acei copii să fie adoptati de familiile adevărate care vor să-i adopte.

Desigur, în cazul mamelor-surogat, folosite pentru a naste copii pentru perechi de homosexuali, acei copii nu sunt „salvati” de la ceva. Ei sunt conceputi de la început cu intentia de a fi plasati în situatii anormale. Acesta este un abuz la adresa copilului.

În momentul în care perechile de homosexuali vor putea adopta copii, societatea va fi presată să ignore problemele cauzate de adoptiile homosexuale – asa cum ignoră problemele cauzate de divort – si să se prefacă că două mame sunt la fel de bune ca o mamă si un tată. Indiferent însă de câti oameni laudă „diversitatea familială”, copiii crescuti de perechi de homosexuali vor stii întotdeauna că nu e totuna si într-o bună zi vor realiza că nevoile lor au fost sacrificate de dragul unui experiment social. Ca o tristă ironie, cu cât liderii de opinie vor insista mai mult că nu e nimic rău cu acei copii, cu atât acei copii se vor simti mai vinovati că se simt asa, iar această vină îi va face să tragă concluzia că trebuie să fie ceva în neregulă cu ei.

 Dale O’Leary

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s