De la primul până a ultimul sunet!

Săptămâna trecută cu toţii am fost martori cum elevii şi liceenii şi-au luat rămas bun de le învăţătură. Unii au făcut-o doar pănă la 1 septembrie alţii însă pentru totdeauna. Timpul s-a strecurat atît de repede încât nici elevii nici profesorii nu au abservat cum de au ajuns deja la sfârşit de an.

 

Parcă nu demult se dăduse startul anului şcolar, când toţi îmbrăcaţi frumos unii bronzaţi de la mare, unii trişti că din nou au venit la şcoală, alţii intuziasmaţi că şi-au întălnit colegii pe care nu-i mai văzuse de o vară. Partea tristă este că o mare parte din elevi nici măcar nu s-au gândit să vină să înveţe.

 

Conform biroului naţional de statistică la începutul anului de studii 2007-2008, în învăţămîntul primar şi secundar general erau înscrişi 461,0 mii elevi, cu 6,2% mai puţin decît în anul şcolar precedent şi cu 26,7% mai puţin decît în anul de studii 2000-2001.

 

Aceste cifre sunt explicate prin migrarea în masă o părinţilor peste hotare dar şi prin apatia elevilor pentru învăţătură. Dna Ludmila Coibanu, directoarea Şcolii medii de cultură generală Nr. 39 ne-a mărturisit că acest fapt se mai datorează nivelui de trai scăzut. Elevii sunt descurajaţi să mai înveţe şi astfel abandonează şcoală ca să lucreze în scopul întreţinerii. Tot ea ne-a mai spus: “Majoritatea elevilor nu sunt aşa de descurcăreţi cum am fost noi cândva şi nu pun mare accent pe carte. Tinerii sunt dezamăgiţi pentru nu sunt locuri de muncă la care mai apoi ar putea să activeze. ”

 

În ciuda acestui fapt mai mulţi profesori ne-au mărturisit că acest an a fost şi unul fructuos, au crescut elevi foarte buni şi  talentaţi, chiar dacă sunt într-un număr mai mic. Dna Aurelia, dirigintă clasei a 9-a  a spus: „Ca şi dirigintă m-a bucurat foarte mult rezultatele elevilor, notele sunt destul de bune, şi sper că vor reusi sa mearga mai departe cu invatatura”. La fel dna. Iulia Corman, profesoară de matemetică a specificat:  „Se deosebeşte foarte mult reuşita elevilor a căror părinţi sunt acasă şi celor care sunt plecaţi peste hotare. Acesta în primul rând începe cu fregvenţa la ore. Ca şi profesori vrem să-i ajutăm să vină la şcoală, însă nu avem cui a ne adresa pentru că părinţii sunt plecaţi”. Este trist când toată lumea vede problema dar nu poate să o soluţioneze, este trist când cunoşti leacul dar nu este medicul să ţi-l dea, aşa se întâmplă şi în cazul învăţătorilor, ei ştiu care este problema însă ei nu pot să înlocuiască părinţii, nu pot să fie alături de cei pe care i-au crescut întotdeauna ci este timpul să meargă pe drumul ales de ei în viaţă.

 

Elevii însă, atît cei care încă mai învaţă cît şi cei absolvenţi trebuie să înţeleagă că este timpul să caute înţelepciunea şi priceperea, şi fie îndrăzneţi şi să nu se oprească la incercările vieţii, care astăzi sunt dar mîine nu-s.  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s