SĂ VORBIM DESPRE CÂINI NU DESPRE OAMENI


Pentru că am rezolvat toate lucrurile şi am început să ducem lipsă de alte probleme mai serioase, am decis ca în numărul acesta al ziarului să discutăm despre animale, cărora le vine greu să trăiască în ţara aceasta. Să ştiţi că defapt nu noi suntem afectaţi de criză ci câinii, şi este foarte important ca să se aloce în primul rând bani pentru ei, ca să îi tratăm de tot felul de boli şi doar mai apoi pentru pensionari.

S-au cam grăbit autorităţile când au alocat spaţii locative pentru refugiaţii din Transnistria, sau pentru familia cu tripleţi, trebuiau să se gândească şi la câini, care nu au aziluri.

Săptămâna trecută tema câinilor a ajuns subiect de top, mai că toate lumea în ţară s-a pus pe griji oare ce se întâmplă cu ei. Am fost sunat şi de un prieten ca să mă întrebe ce e cu scandalul acesta cu câinii, deci vă daţi seama lumea este îngrijorată, şi nu am putut nici eu să trec peste subiect.

În numărul de săptămâna trecută al ziarului, am primit un articol de la Veronica Bubuioc pe care eu personal o cunosc, unde a scris foarte afectiv despre felul cum sunt trataţi câinii din Chişinău. Veronica este o fată de treabă fără discuţii, şi aşa va rămâne mereu, iar eu fără să îi atac veleităţile scriu acest articol ca şi contraargument. Este vorba despre articolul “Lagărul de concentrare pentru maidanezi”. Doar pe scurt şi în parte voi comenta câteva fraze ale ei, ca să fie clară şi poziţia mea.

Până acolo vreau să vă spun şi de ce fac acest lucru. Ziarul Liber într-un fel sau altul a fost implicat în acest subiect prin faptul că materialul respectiv a fost oferit fiecărui jurnalist prezent la conferinţa organizată de către Vitalia Pavlicenco, spunând că este un articol foarte bun. Dea semenea am primit mai multe telefoane de la diferite persoane, care pe alocuri şi-au permis să mă jignească indetificându-mă cu opinia persoanei care a scris.

Sigur pentru unii e straniu să fii de altă părere şi totuşi să publici o opinie sau alta. Noi am socotit că e bine să îl publicăm, atât timp cât articolul nu a conţinut defăimări, jigniri sau erezii, fiecare persoană în parte fiind responsabilă de veridicitatea informaţiei. Mă rog poate totuşi este o opinie mai radicală, dar e o opinie totuşi.

Acestea fiind spuse voi începe analiza despre care am scris mai sus:
“sunt de acord că trebuie luată o atitudine urgentă în această direcţie, dar nu în aşa mod” – aici suntem ambii de aceeaşi părere, în oraş situaţia devine tot mai insuportabilă, având victime în număr crescător. Cât ţine de modul în care se ia atitudine, eu sunt mai simplu, să se facă aşa cum prevede legea.

“Autoritatea însărcinată cu aceste măsuri este serviciul autosalubritate, principala ocupaţie a căreia ar trebui să fie salubrizarea oraşului, dar nu răfuiala cu patrupedele. De cele din urmă ar trebui să se ocupe o instituţie specializată şi competentă în acest domeniu. La noi în Moldova însă, aceste vietăţi sunt egalate cu gunoiul. Dar să revenim la temă. Animalele sunt capturate de către angajaţii acestei întreprinderi, neavând nici studii şi nici calificarea necesară în acest domeniu. Metodele folosite de ei sunt pur şi simplu groaznice. Prinderea se efectuează cu cârlige şi capcane, care schilodesc animalele, unele murind la locurile unde sunt prinse sau în maşini. Până la urmă maşinile neechipate adecvat” – încetişor se intră pe o pistă de extremă, fără a negândi prea mult la situaţia reală. Dacă există o instituţia specializată şi vrea repede să rezolve această situaţie e perfect, însă dacă trebuie de creat în interiorul primăriei “o nouă instituţie” să mai aştepte. În situaţia în care se anunţă un buget auster, fără perspective financiare, când se tot taie din salarii şi se investeşte milioane de lei în instituţii şi echipamente pentru câini, înseamnă că nu suntem capabili să preţuim ce e mai bine pentru societate. Cât ţine de metoda în care sunt anihilaţi câinii, zic că mai groaznice sunt pozele cu copiii deformaţi de ei.

“Ţările civilizate au soluţionat problema inteligent, doar prin sterilizare şi colectare în aziluri. Litigiul nu este doar de ordin financiar, e vorba de cultura înnapoiată a acestui stat.” – e bine că sunt aziluri pentru câini, e pefect, ne trebuie şi nouă cât mai urgent. Totuşi ţările civilizate mai înainte de a face aziluri pentru câini le-au făcut pe cele pentru bătrâni şi tot felul de oameni social vulnerabili. Noi însă dacă pentru oameni nu avem aziluri, cum să le construim animalelor. Şi dacă noi trăim într-o cultură înapoiată, de ce să nu ne civilizăm întâi în raport cu oamenii din jur şi apoi cu câinii.

“Există organizaţii internaţionale gata să ne ajute. Dar vor reuşi ele oare? În 2-3 săptămâni vor fi nimiciţi cu toţii, dacă acţiunile Primăriei nu vor fi stopate. Primăria trebuie doar să-şi dea acordul şi să pună la dispoziţie terenuri în suburbie. Însă cererile ONG-lor de profil au fost de nenumărate ori respinse. Desigur, este mai convenabil să le dai în arendă unor întreprinderi comerciale, de exemplu.” – dacă într-un an de zile de când au fost alocaţi banii despre aţi scris (“740 de mii de lei, alocaţi conform Anexei N 19.5 la Hotărârea Consiliului Municipal N 2/7 din 17.02.2009 pentru capturarea maidanezilor”) nu s-a rezolvat aproape nimic, cum este posibil în câteva săptămâni, aici lăudăm prea tare activitatea primăriei. Deci grija noastră trebuie să fie daca va fi într-o zi rezolvată problema, şi nu că prea repede se rezolvă. Cât ţine de ajutorul internaţional, aici trebuie discutat mai mult condiţiile, cine va avea grijă de aziluri, cine va aloca bani pentru hrană, salarii pentru angajaţi ş.a.m.d.

“Dar oare poate fi eutanasierea considerată o metodă umană de micşorare a numărului acestor animale inteligente şi devotate? Şi oamenii străzii ne fac neplăceri, prin faptul că fac dezordine în oraş, mai ales la lăzile cu gunoi, sunt şi ei foarte bolnavi (tuberculoză, hepatită, boli venerice etc.), fură, au grupările lor. Şi cine credeţi că este vinovat – tot noi – societatea. Fiindcă suntem iresponsabili, nepăsători şi egoişti. Poate ar fi mai uşor să-i eutanasiem pe toţi.” – o gravă greşeală a unor oameni este că de foarte multe ori pun răul şi binele pe acelaşi axă, fără a exista măcar o mică diferenţă. Nu poate câinele să stea pe aceeaşi axă cu omul, nu poate şi tât, omul este mai de preţ decât un animal. Sigur noi avem multe comparaţii şi zicale ca şi cum câinile nu trădează, e cel mai bun prieten etc. Sunt două axe diferite, una e mai sus alta e mai jos. Să pui pe acelaşi făgaş omorul unui câine şi a unui om, este o opinie rea. Şi dacă observaţi organizaţiile internaţionale nu se prea dau în avânt ca să investească în aceşti oameni care au ajuns la lăzile de gunoi.

“Sigur se întâlnesc printre ele şi agresive, de cele mai multe ori tot din cauza oamenilor care nu ştiu să se poarte cu ele, le lovesc, le alungă, strigă. Dacă te porţi frumos cu ele, primeşti din partea lor doar recunoştinţă şi o dragoste necondiţionată. Fiindcă aceste animale nu sunt făţarnice, spre deosebire de oameni, şi sunt devotate pâna la moarte.” – Şi aici animalul este peste om. El iubeşte necondiţionat, recunoscător, nefăţarnic, iar omul e jos de tot. Ce să spun dacă se făcea o comparaţie între o pisică şi un câine, care dintre ei este mai făţarnic sau devotat poate era bine, aici însă comparaţia este greşită şi debusolată.

“Să nu uităm că necuvântătoarele au fost create de Dumnezeu la fel ca şi omul, însă ele trăiesc după legile lui Dumnezeu, şi nu sunt păcătoase ca omul. (Geneza 1:22.”Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteti, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pamânt.”, Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor”, şi aşa a fost.) Iar cruzimea pe care o manifestă uneori, este pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatul nostru, pentru indiferenţă, pentru răutatea pe care o manifestăm noi oamenii faţă de ele .(Iacov 3:7 ne învaţă, “Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc.”” – Veronica cu faptul că animalele au fost create de Dumnezeu e clar, ba chiar mai mult tot ce este pe pământul acesta a fost creat de El şi nimic nu fost făcut fără El. Însă creaţia supremă a Lui a fost omul, căruia ia dat capacitate de a gândi şi de aşi pune corect priorităţile. Observă te rog că veşnicia a fost creată doar pentru om, animalele fiind doar nişte veţuitoare de moment. A crede că Dumnezeu iubeşte câinele la fel de mult ca pe om, şi că ele trăiesc după Legea Lui, este iarăşi greşit. Legea lui Dumnezeu nu este valabilă pentru câini ci doar pentru oameni.

Cu asta am încheiat comentariile mele şi sper că am fost cât se poate de clar în tot ceea ce am spus. Animalul îşi are locul său în societate şi nu trebuie să exagerăm. Dacă în ţările civilizate s-a rezolvat problema e bine, să se rezolve şi la noi fiind puse corect priorităţile. Cred că am spus totul.

Ion Druţă

Anunțuri

2 gânduri despre „SĂ VORBIM DESPRE CÂINI NU DESPRE OAMENI

  1. sorin

    Unii comentează la adresa câinilor comunitari cum că ar fi periculoşi pentru oameni, prin urmare singura soluţie ar fi exterminarea. Nu spun decât atât: fiind în Mangalia acum ceva ani, un localnic a răspuns întrebării „cum de nu le e frică cu câini vagabonzi atât de mari şi binefăcuţi” printr-o vorbă ce mulţi o aud dar nu o şi înţeleg: „nu ne e frică pentru că aşa cum ne purtăm noi cu ei, se poartă şi ei cu noi”.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s