Preşedintele Barack Obama părea conştient de „provocarea” cu care se confruntă Hamid Karzai, atunci când a afirmat vineri, 9 aprilie că preşedintele afganez este „un partener critic” în scopul său afirmat de a crea un mediu sigur pentru Afganistan şi Pakistan. În timp ce preşedintele afganez înţelege sau nu înţelege această provocare, este cert faptul că a făcut foarte puţin ca să inspire încredere în abilităţile lui de a comunica.
Sunt două aspecte ale acestui ghinion: unul este instaurarea lui în funcţie de la conferinţa din Bonn care l-a declarat preşedinte în decembrie 2001 şi al doilea sunt acţiunile sale recente caracterizate drept lipsite de direcţii.
Ales pentru prima oară de către Jirga (n.t.adunarea bătrînilor din Afganistan) şi a doua oară prin metodă electorală publică, Karzai a eşuat în dezvoltarea unui plan politic acceptat de toate păturile ale populaţiei afganeze poliglote. Deşi de origine paştună, Karzai s-a bazat mult pe liderii uzbeci şi tajici din ţară, astfel înstrăinîndu-i pe paştuni, cel mai mare grup etnic din ţară. Acest fapt l-a costat lipsa unei susţineri politice puternice şi a slăbit abilitatea lui de a dicta condiţii militarilor ne-paştuni.
În absenţa unei puteri politice, Karzai a eşuat în toate sarcinile vitale- o administraţie necoruptă, ridicarea unei noi armate afganeze şi reconstruirea ţării devastate de zeci de ani de război. Încă şi mai nefastă pentru Afganistan este reîntoarcerea la poziţia sa pre-Talibană ca şi cel mai mare producător de opium din întreaga lume. Acest fapt a dus la un număr mai impunător de afaceri de succes legate de droguri, mai ales în regiunea din sud-est, Kandahar, al cărei guvernator este chiar fratele lui Karzai. Aceasta i-a ajutat pe talibi să folosească banii de pe droguri pentru a se înarma.
Cele mai recente afirmaţii şi comportament ale lui Karzai ar trebui înţelese ca drept un fundal pentru decizia SUA de a retrage armata într-un an. Data limită anunţată de Obama (n.t. iunie 2011) presupune existenţa unui guvern la Kabul destul de puternic ca să se ocupe de Afganistan de unul singur. Această propunere este foarte dubioasă şi explică nervozitatea lui Karzai. Ameniţarea lui de a se alia cu talibanii este una absurdă. Unica modalitate prin care Afganistanul ar avea stabilitate după retragerea trupelor americane este instalarea unei păci cuprinzătoare. Karzai nu este sigur dacă el va fi parte din aşa desfăsurare a acţiunilor sau va fi parte a procesului de negocieri. El are la dispoziţie foarte puţin timp, deşi Obama ar vrea ca el să aducă Afghanistanul în secolul 21. Se pare că America nu doreşte să repete greşeala de a se baza numai pe un individ care să-şi împlinească doar scopurile proprii. Kabulul are nevoie de un guvern cu o bază de relaţii mai largă care s-ar bucura de relaţii prietenoase cu toţi vecinii şi cu o parte mult mai mare a populaţiei autohtone. Fără o astfel de poziţie Afganistanul nu va vedea stabilitate, o ţară care nu a văzut o guvernare bună de zeci de ani.
Preluat de la : http://www.dawn.com
Tradus: Rodica Filat
Alina's Blog 