Teoria tridimensioala a lui Bern

Eu sunt OK-Tu esti OK!Idei de Afaceri, Martie 1996 Eu sunt OK-Tu esti OK! Psihologilor care, sub pretextul cercetarii, se amuza observand
comportamentul soarecilor si incearca sa traga concluzii utile in
comparatie cu comportamentul uman, li se intampla uneori sa descopere
lucruri interesante.
Un experiment clasic consta in a creste trei grupuri de soareci in
conditii identice de cazare si alimentatie, dar foarte diferite din punct
de vedere al comportamentului:
– cu primul grup (A) cercetatorii actioneaza „bland” si „amabil”, ii
mangaie, le vorbesc;
– cu al doilea grup (B) se arata „nepoliticosi” si agresivi, lovindu-i din
cand in cand;
– cu cel de-al treilea grup (C) se evita orice contact. Soarecii sunt
hraniti cu un distribuitor automat de hrana.
Scopul cercetarii este de a verifica daca, dupa un anumit timp, se pot
identifica diferente intre soareci din punctul de vedere al starii
sanatatii, avand in vedere tipul de tratament pe care l-au primit.
Cum se poate usor imagina, soarecii din grupul (A) sunt aceia care se simt
mai bine; dar care sunt cei care se simt mai rau?
Contrar asteptarilor, dupa cateva luni, starea de sanatate a soarecilor
care nu au avut nici un contact cu cercetatorii este mai proasta decat cea
a soarecilor care au fost maltratati.
De ce?
Deoarece pentru toate fiintele vii este indispensabila, pentru un bun
echilibru psihofizic, primirea de stimuli externi, de preferinta stimuli
pozitivi; dar daca perspectiva primirii de stimuli pozitivi se dovedeste a
fi dificila sau imposibila – din cauze specifice suntem dispusi sa
acceptam si chiar sa cautam stimuli negativi (sau „lovituri psihologice”).
Este foarte asemanatoare paralela cu mancarea: desigur, toti preferam ce
este bun si ne place, dar daca murim de foame suntem dispusi sa mancam
orice, mai mult sau mai putin comestibil.
Aceasta descoperire sta la baza unei serii de mecanisme si comportamente
care altfel ar fi de neinteles si care va avea o importanta fundamentala
pentru intelegerea „jocurilor”.
Dar s-o luam incet.
Analiza tranzactionala (despre care am vorbit in numarul trecut) defineste
orice tip de contact intre fiinte umane drept „stroke”, cuvant englezesc
care nu are echivalent in limba romana si care inseamna in acelasi timp si
lovitura si mangaiere. Sa spunem ca un compliment, un salut, un sarut sunt
„strokes” pozitive, in timp ce o insulta, o palma sunt „strokes” negative
(daca vrem sa continuam exemplul cu mancarea, putem sa spunem ca un
„stroke” echivaleaza cu o „calorie psihologica”).
Eric Berne, in ultima sa lucrare, scria ca pentru cei mai multi dintre noi
viata nu este altceva decat o continua cautare de „strokes” si tot cadrul
social nimic altceva decat un mijloc pentru a ne organiza productia si
distributia.
in cercetarea noastra referitoare la strokes, Analiza tranzactionala (AT)
identifica sase moduri de gestionare a timpului, toate (cu exceptia
primului) destinate schimbului de contacte sociale.

1.Izolarea
Reprezinta absenta contactului cu altii, caracterizata, evident, de
absenta tranzactiilor. Nu contine nimic negativ daca reprezinta un moment
de „relache” luat din propria initiativa.

2. Ritualurile
Sunt manevre de abordare, care nu reprezinta tranzactii reale, dar sunt un
mod de a tatona terenul („Salut! Ce mai faci? – Multumesc, bine. Dar
dvs.?”) si de a verifica disponibilitatea interlocutorului pentru un
contact mai aprofundat.

3. Recreerea
Frumoasa zi, nu?
Desigur, nu ca saptamana trecuta, cand a plouat tot timpul.
Oricum, la radio au spus ca va continua pana duminica…

Schimburi de acest tip, care se pot referi la timp, vacante, spectacole,
moda, sport, pot dura mult mai mult decat ritualurile, permitand deci un
schimb de „strokes” mai important, dar nu transmit de obicei informatii
reale si nu sunt periculoase, atata vreme cat nu te implici niciodata cu
adevarat (in ciuda aparentei violente a discutiilor despre sport sau
politica, discutii ce se pot termina cu o lovitura, acestea pun rareori in
discutie valoarea interlocutorului ca persoana lasand deci, cu greu, „rani
psihologice” pe care le vom regasi in „jocuri”). Ele servesc in special
pentru selectarea persoanelor cu care sa schimbi tranzactiile care te
implica cel mai mult.

4. Activitatile Aceasta definitie priveste toate actiunile indreptate spre un scop:
pregatirea mesei, conversatie pentru obtinerea unor informatii (altceva
decat recreerea), scrierea unei scrisori si, mai presus de toate, lucrul
cu altii. Chiar si activitatile ludice intra in aceasta categorie.

5. Intimitatea (sau proximitatea)
Este tipul de schimb franc, sincer si autentic. Este, evident, cel care
multumeste cel mai mult dar si cel care, din cauza „coborarii garzii”, ese
cel mai riscant si solicita maturitate si incredere in propria persoana si
in altii (OK – OK, dupa cum vom vedea mai departe).

6. Jocurile psihologice
Eric Berne a consacrat o carte intreaga („Games people play” – Jocurile pe
care le joaca oamenii) acestor „jocuri” care nu sunt deloc distractive si
care servesc la obtinerea ratiunii noastre pentru „strokes”, in acest caz
negativa. Un joc psihologic consta intr-o serie de tranzactii
standardizate in care protagonistii se instaleaza in mod inconstient (este
clar ca nimeni nu joaca deliberat!) in rolurile de Persecutor, Victima sau
Salvator. Tranzactiile sunt aproape toate ascunse si cu dublu sens, ceea
ce face dificila intelegerea lor.
in numarul trecut am promis ca voi vorbi in acest articol despre „jocurile
psihologice” din punct de vedere al Analizei tranzactionale si despre cum
acestea influenteaza fiecare tip de contact sau comunicare, comerciala sau

nu, intre fiinte umane si intre entitati sociale. Dar pentru o intelegere
care sa va fie de un real ajutor in cazul mecanismelor care sunt la
dispozitie, sunt necesare inca o serie de premise teoretice, fara de care
se risca intr-adevar o simplificare excesiva. Sa aprofundam deci unele
concepte si sa lasam pe numarul urmator analiza „jocurilor”.

************************************* Am vazut ca in orice persoana actioneaza diverse componente pe care le-am
denumit Adult, Parinte si Copil si ca in fiecare contact social (sau
tranzactie) acestea interactioneaza la diverse niveluri.
Deseori insa, starile sinelui nu se manifesta clar, dar prezinta
suprapuneri sau excluderi care fac necesara invatarea recunoasterii.
inainte de a aprofunda discutia asupra tranzactiilor sa vedem unele noi
aspecte ale starii sinelui.

Contaminarea Adultul contaminat de Parinte
Impresia este cea a unei logici clare si corecte dar presupunerile sunt
prejudecati si afirmatii a priori.
Scopul ascuns este acela de a intari cliseele parentale care le-au fost
transmise in prealabil.

Adultul aparent:
– reflexie
– logica
– deschidere spre dialog

Parintele ascuns:
– principii
– norme
– afirmatii a priori
– prejudecati.

Adultul contaminat de Copil
Discursul este rational, impartial si obiectiv dar reflecta catre exterior
si emotii sau impresii personale.

Adultul aparent:
– obiectivitate
– impartialitate
– deschidere de spirit
– rationalitate.
Copilul ascuns:
– entuziasm
– spontaneitate
– sentimente
– impresii.
Adultul contaminat de Parinte si de Copil
in spatele aparentului adult, persoana se comporta simultan ca Parintele
si Copil.

Adultul aparent:
– ratiune
Parintele ascuns:
– prejudecati
Copilul ascuns:
– spontaneitate.

Excluderea Este vorba de excludere atunci cand una din cele trei stari ale sinelui nu
se intalneste niciodata la subiect, care solicita in acest fel doar doua
din cele trei stari ale sinelui. in cazul in care o persoana ar utiliza o
singura stare, ar fi vorba de o adevarata patologie a personalitatii.
Excluderea starii Parinte:
– absenta principiilor
– lipsa respectului pentru reguli
– absenta simtului moral.
Persoana se dovedeste infantila si comportamentul sau nu este supus
controlului. Se refugiaza sub niste stereotipuri sociale si culturale.
Excluderea starii Copil:
– absenta emotiilor
– insensibilitate absoluta
– absenta reactiilor emotive fata de evenimente exterioare.
Aceasta persoana este dura, severa, si actiunile sale sunt impuse de
ratiune pura.

Tipuri de relatii Sa revedem mai bine diversele tipuri de tranzactii: Tranzactiile complementare (sau simple)
Se vorbeste despre tranzactie complementara cand emitentul primeste
informatii la care se astepta.
A: Pune-ti cascheta cand intri in unitate.
B: Da, sefule!
(Parintele afectiv – Copilul adaptat)
A: Fir-ar sa fie, iar am gresit masurile!
B: De ce nu esti putin mai atent la ceea ce faci?
(Copilul supus – Parintele normator)

Tranzactii incrucisate
Se vorbeste despre tranzactia incrucisata cand starea sinelui solicitata
de un eminent nu se manifesta dar este substituita de o alta stare de la
care nu se astepta raspuns.
A: Mergem sa bem o cafea? (Copil – Copil)
B: Dar iti dai seama de cat mai trebuie sa muncim? (Parinte – Copil)

Tranzactiile ulterioare
O tranzactie ulterioara disimuleaza un dublu mesaj sub o aparenta clara si
fara echivoc. Obiectivul principal este manipularea.
A: Acesta este probabil foarte scump pentru dvs. (De fapt: nu prea ai

aerul ca poti sa-ti permiti acest obiect – Parinte). B: Totusi il iau. (De fapt: Ah da? Ei las’ ca-ti arat eu – Copilul rebel). Pozitiile in viata Sa facem un mic salt pentru a discuta despre un alt concept fundamental al
Analizei tranzactionale. Daca am defini (in stil american!)
„pozitia OK” ca insemnand a se simti bine in propria piele, a fi
independenti, concilianti, pozitia „non – OK” va fi deci a celui care se
va simti invins, timorat si nu la inaltimea situatiei.
Avem deci, in raporturile noastre cu ceilalti, patru posibile relatii:

Eu sunt OK – Tu esti OK
Este pozitia invingatorilor: eu pot sa ma simt bine fara a nega celui de
langa mine acelasi drept. Este pozitia care permite relatiile productive,
realizarea obiectivelor comune, cooperarea, sinergia.

Eu nu sunt OK – Tu esti OK
Este pozitia supusa, a celui care simte nevoia sa se agate de altii si
care are nevoie de cineva care sa-i spuna ce sa faca. Participarea sa la
jocuri este exclusiv in rolul de Victima.

Eu sunt OK – Tu nu esti OK
Este pozitia aroganta: eu am intotdeauna dreptate, daca ceva merge rau
este intotdeauna vina altuia. Obiectivul tranzactiilor este minimalizarea
interlocutorului. Pozitia, extrem de raspandita printre birocrati si
nenumaratii mici dictatori pe care ii intalnim in fiecare zi in marile si
micile organizatii. Participarea la jocuri poate fi in rolul de Persecutor
sau de Salvator.

Eu nu sunt OK – Tu nu esti OK
Este pozitia pasiva; nu merita sa te implici, nu se poate avea incredere
in nimeni. Sentimentul care predomina este indiferenta, activitatea este
slaba. Si aici, pozitia aceea de Victima.
Conceptul OK – OK este unul din cele mai cunoscute ale Analizei
tranzactionale si ar merita sa fie aprofundat intr-un mod adecvat.
Acest concept se afla si la baza tehnicilor moderne de negociere (de la
vechea si putin productiva pozitie: „Eu inving – Tu pierzi” la strategia
mult mai motivanta a satisfacerii nevoilor reciproce: „Eu inving – Tu
invingi” – despre care cei interesati pot afla multe lucruri din cartea
aflata in Biblioteca I.A. – „Eficienta in 7 trepte”).
Cum se intampla de obicei, va reinnoiesc invitatia de a reflecta si de a
observa, incercand, chiar si cu putinele elemente furnizate, sa analizati
tranzactiile pe care le efectuati in fiecare zi.

Un ultim lucru: pozitia OK este un mod de a se autopercepe si are prea
putina legatura cu ceea ce se intampla in realitate.
Avand in vedere deci ca depinde aproape numai de noi, de ce sa nu
incercam?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s