O lecție de pesimism

Subiectul națiunii, la momentul de față, este campania electorală. Nu avem ce discuta, în afară de faptul cine va fi primar și ce întorsătură vor mai lua lucrurile pe arena politică în țărișoara noastră. Încep să recunosc că de la necesitatea de a avea tot felul de algeri parlamentare și anticipate, chiar referendum dacă vreți, am ajuns la dezgustul de a-i mai privi pe toți ai noștri cum își aruncă cu mizerie unii în alții. Și toată această plăcere politică se transformă în furie și deznădejde că unii au ajuns din aceasta să supraviețuiască.

În ultima săptămână, am tot auzit de dueluri, diverse dueluri, lipsind cel adevărat. S-a vorbit despre duel la fotbal, judo, volei, țânțăreni etc. Deloc însă despre un duel gen Pușkin – Lermontov. Și atunci, mă întreb dacă toate aceste invitații la dueluri sunt niște mimări ieftine, de ce se mai folosește acest termen, ele neavând nici câștigător, și nici pierdant, ci doar o simplă manipulare publică.

Toți se gândesc cum să apară mai des în faţa ecranelor, sub diferite forme și impostaze. De la omul deștept și vorbitorul impecabil, la cel gospodar și harnic, încât n-ai mai apucat să vezi așa ceva. În esență de fapt, se spală creierii. Mai toate partidele antrenate în campanie au în spate o echipă de specialiști în relații publice sau PR-iști, cum le mai zicem noi, și toți aceștia își învață politicienii cum să marcheze puncte politice. Aceștia îi citează pe Machiavelli, Suvorov, Guevara ș.a. învățându-și liderii să se comporte ca niște războinici împletiți cu inteligență. Eu o spun cu toată responsabilitatea, în RM politica se transformă în dezgust care te lipsește de orice plăcere și interes pentru arta acestui fenomen.

Mai mult decât atât, am ajuns să avem un politic total lipsit de responsabilitate și fapte. Am ajuns să nu mai comparăm partidele cu faptele, ci cu banii și numărul de profesioniști pe care îi au. Care pot să stea și 20 de ani în Parlament și tot nu fac nici o iotă. Iată un astfel de sistem politic avem noi din anii 90 încoace, care ne-a falimentat și ne-a lăsat mult în urma țărilor care au început ca și noi.

Accept noțiunea de pesimism, pentru că nu am nici un motiv de optimism. (Abia aștept să abordez și optimismul).

Ion Druţă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s