Arhive pe categorii: Familie

Lucruri interesante legate cu familia, fie cazuri interesante cu familia noastra, articole legate de acest subiect.

O nouă emisiunea la MOLDOVA CRESTINA

Recent am lansat o nouă emisiune în care merg În Vizită la oameni deosebiți și care au o poveste frumoasă de trai. Vă invit să o urmăriți, găsiți link-ul atașat mai mai jos. O zi binecuvântată!

http://moldovacrestina.md/video/item?uniq_id=59b620e2d

Anunțuri

EFECTELE EMIGRARII ASUPRA FAMILIEI CONTEMPORANE (Partea 1)

Vineri, 1 mai 2009, Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

In calitatea mea de psiholog consilier familie-cuplu am considerat de interes major analiza fenomenului emigrarii pentru ca efectele produse de acesta asupra familiei contemporane are implicatii din ce in ce mai grave. Toata lumea cunoaste povesti de succes ale unor persoane care, muncind in strainatate, au reusit sa prospere din punct de vedere economic, dar putini sunt aceea care vorbesc despre sacrificiile facute acolo, despre neajunsurile cu care s-au confruntat si despre suferintele prin care au trecut familiile lor. Personal am cunoscut o asemenea familie, doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 si 7 ani in grija unei bunici si au plecat in America sperand ca in cativa ani vor castiga astfel incat sa poata pune pe picioare o afacere in Romania. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului, in 5 ani de-abia el a reusit sa lucreze, ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina. Tot in acest timp copiii au suferit ingrozitor, la inceput plangeau, nu le intra nimeni in voie, se imbolnaveau tot timpul, erau gelosi pe copiii care apareau cu parintii in parc, incat incercau sa-i indeparteze de parintii lor intr-un mod agresiv, iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica fusese profesoara, deci putea sa-i ajute la lectii. Cand cel mic a ramas repetent in clasa a IV-a, bunica nu a mai rezistat si le-a spus adevarul parintilor, spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo, nu e convinsa ca vor mai putea fi recuperati. Reintorsi in tara, le-a trebuit cativa ani sa-si recupereze cu adevarat copiii.
Prin urmare, acum cand emigrarea a devenit un fenomen greu de stapanit se impune constientizarea complexitatii acestuia si efectelor produse asupra vietii de familie. Emigratiile, adica fenomenul parasirii tarii proprii in schimbul stabilirii (temporare sau definitive) intr-o alta tara, atinge nu numai cercurile politice dar si relatiile intre persoane, divizand fizic si emotional prieteni, familii si comunitati.
Chestionand mai multe persoane dintr-o comuna din Teleormande unde tinerii au plecat intr-un numar mare in Spania sau Italia am aflat motivele care-i fac pe tineri sa plece departe de tara, in speranta unui castig cu care sa poata asigura existenta copiilor. Si nu e de mirare ca s-au hotarat sa plece, in conditiile in care intreprinderile din orasul Alexandria unde aveau un loc de munca s-au desfiintat in mare parte sau si-au micsorat planul de productie (IPTE, RULMENTUL, ICMT, etc.) 

Motivele emigratiei:(1) dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala din tara (15%); (2) Cautarea unor conditii de viata mai bune pentru copiii lor, pentru o reusita materiala si profesionala a acestora (30 %); (3) Recunoasterea profesionala intr-o alta tara care ofera salarii mai bune pentru aceeasi munca prestata (27 %); (4) Locuri de munca putine si prost platite pentru tinerii absolventi (23 %); (5) Rezolvarea unor probleme medicale mai mult sau mai putin rezolvabile in Romania (5%.) M-a surprins faptul ca interlocutorii nu au adus in discutie ce efecte poate avea emigrarea asupra familiilor lor, ce efecte va avea asupra educatiei copiilor sau asupra viitoarei lor familii. De aceea consider necesara o informare corecta a celor care se hotarasc sa emigreze. Dar aceasta se intampla foarte rar, sau se face superficial. 

Consecinte negative: (1) Evolutia cuplului parental. Plecarea unuia dintre parinti, indeosebi a mamei, conduce la o racire a relatiei dintre cei doi parteneri. De multe ori se ajunge la divort, copilul ajungand sa fie incredintat unuia dintre parinti. Pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este numai pentru castig, ci si pentru solutionarea unei vieti de cuplu conflictuale. In aceasta situatie, copilul nu numai ca este privat de afectivitatea materna, dar este expus si la riscul unor abuzuri din partea tatalui, al carui comportament inadecvat a determinat plecarea mamei. Uneori plecarea temporara a mamei in strainatate, se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si a copiilor ramasi in tara. Emigratia parintilor poate conduce si la o redefinire a relatiilor de rudenie, in sensul in care copiii lasati de mici in grija rudelor, ajung sa nu se mai raporteze la parintii biologici ca la niste parinti. Exemple: ,, Cum au reactionat copiii cand parintii au plecat prima oara in Spania? Cel mic nu a reactionat… era sugar… iar cel mare avea 4 ani; a plans o vreme, apoi i-a trecut. Dar ultima oara? In nici un fel. Noua ne spune ,,mama” , ,, tata”.. pe noi ne asculta…” (Interviu cu o bunica)
 
(2) Un alt efect asupra copilului este diminuarea capacitatii de control, de supraveghere a acestuia. Acest lucru depinde de contextul familial, de membrii familiei extinse, in grija carora ramane copilul. Lipsa controlului asupra copilului este vizibila in planul rezultatelor scolare sau adoptarii de comportamente deviante. Lipsa afectivitatii parentale este in masura sa produca efecte de natura psihologica, sau comportamentala asupra copiilor. ,,In multe familii exista riscul de abandon scolar, mai ales acolo unde bunicii sunt batrani … iar in altele, performantele scolare sunt scazute, pentru ca sunt lipsiti de supravegherea parintilor, iar bunicii nu au autoritatea necesara si-i scapa de sub control”. ( Primarul comunei) ,, Am elevi ai caror parinti sunt plecati si le trimit copiilor in permanenta bani sau pachete, dar am si elevi care se pare ca au fost uitati, copiii tot spera sa se intoarca si construiesc tot felul de povesti cu ce se va intampla cand vor veni parintii lor. De obicei sufera dupa parinti cei care au fost lasati la varste mai mari, care ajunsesera sa constientizeze relatiile cu parintii “. ( Invatator la Scoala Generala)
 
(3) In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii in randul cuplurilor din care unul este plecat in strainatate, fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc. Desi in principiu casatoria se incheie pe viata, in cadrul acestor cupluri de multe ori exista motive temeinice care schimba raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua, intr-un procent mai mare decat in cazul cuplurilor care locuiesc impreuna. Relatia care continua sa existe in continuare intre cei doi parteneri cand sotul este plecat depinde de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, din ce motiv a plecat sotul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei cand se ajunge la divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat).
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale; mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna libertatea.
(4) Efecte determinate de privarea de afectivitate parentala. Din discutiile cu autoritatile comunei, am dedus ca banii si bunurile materiale nu pot compensa lipsa afectivitatii parentale. ,,Se vede pe fetele lor ca sufera, chiar daca unii sunt imbracati bine, au telefoane mobile si in permanenta bani in buzunar … sufleteste sunt afectati … cauta suport afectiv la invatatori sau profesori… incercam sa-i ajutam cum putem… dar dragostea de parinti nu poate fi inlocuita cu nimic .” (Invatatoare Soala Generala) ,,Ii iau destul de des pe nepotii mei la mine, copiii mei se bucura cand ii vad, le ofera toate jucariile, dar ei au un licar aparte in ochi, cand copiii ne striga ,,mama”, ,,tata” . I-am surprins uneori impingandu-i pe ai mei, cand voiau sa mi se aseze pe genunch , sau chiar mai mult, cand ii duc pe toti la plimbare, sa mentioneze: , am fost aici si cu tata…” sau ,,mama mea de-aici imi cumpara bomboane”, dovada ca dorul parintilor ii macina “ (Un unchi )
Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul, in functie de varsta si personalitatea fiecaruia. Astfel unii plang: ,, vreau la mama …”(Clarisa – 4 ani ), altii se imbolnavesc, iar altii cauta suport afectiv la alte persoane  De regula, cei la care e numai tatal plecat sufera mai putin, pentru ca gasesc in mama suportul cautat. Probleme mai mari apar atunci cand sunt plecati ambii parinti si desi ei se straduiesc sa nu le lipseasca nimic, cumparandu-le chiar si obiecte ostentative in raport cu nevoile lor reale, nimic nu pare sa inlocuiasca dragostea parintilor.
(5) Efectele psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca isi pun deasemenea amprenta asupra copilului . Daca numai tatal e plecat, apare fenomenul de supraprotectie materna la copilul ramas cu mama. In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla, pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea parintii, isi fac probleme cum se vor purta cu ei bunicii sau rudele cu care vor trebui sa stea, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta, etc. Unii isi asuma vina plecarii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti: pe tata care pleaca, pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia. Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta, plecarea tatalui reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.
Va urma…

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUȘMAN AL COPILULUI?

Cu totii suntem de acord ca bunastarea fizica, morala si emotionala a copilului trebuie sa fie obiectivul suprem al fiecarui parinte, familii, si societati. Pentru asta ne trudim majoritatea dintre noi, parinti responsabili, de dimineata pina seara. O facem pentru ca ne iubim copiii, pentru ca am fost si noi crescuti in dragoste de parintii nostri, si pentru ca dorim un viitor fericit copiilor nostri si prin ei societatii in care traim.

Bunastarea copiilor nostri, insa, nu depinde numai de noi. Depinde si de factori externi care de cele mai multe ori nu sunt sub controlul nostru. Fie ca e vorba de sistemul de invatamint, statul ori alte foruri similare, acesti agenti cauta sa fasoneze mintea si personalitatea copiilor intr-o directie contrara valorilor parintilor lor si contrara chiar si bunastarii lor proprii. Din aceasta perspectiva aducem astazi in discutie un document pe care noi il socotim periculos la adresa copiilor si care la ora actuala e dezbatut in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.

E vorba de un proiect cvasi-legislativ european privind drepturile copilului. In ultimii ani Consiliul Europei a emis diverse documente desemnate sa aduca la zi “drepturile copilului”. Anul acesta ele au fost comasate intr-un document unic care a fost deja dezbatut in comisiile de expertiza iar la ora actuala e in dezbatare in Comitetul de Ministri al CE. Suntem informati ca documentul urmeaza sa fie votat luna viitoare.

Iata ce a interprins Alianța Familiilor din România în acest sens și trebuie să luăm exemplul lor:

„Noi, cei de la AFR, impreuna cu colegii de la alte organizatii profamilie din Europa am studiat cu mare atentie acest document si il gasim daunator pentru copii. Documentul afirma ca la baza sa sta principiul bunastarii copilului, principiu in jurul caruia se cladesc toate normele legale prevazute in el. Opinia noastra insa este ca documentul introduce notiuni in materie de dreptul familiei si al copilului care sunt daunatoare nu doar copiilor ci si societatii in general.

Pe 31 octombrie AFR a inregistat un Memoriu in Comitetul de Ministri al CE in care puncteaza aspectele daunatoare ale documentului si cere sa fie respins. Mai jos redam versiunea originala in engleza a Memoriului. Punctele lui esentiale sunt urmatoarele.

In primul rind suntem alarmati de faptul ca Articolul 1 al Documentului enunta un drept al copilului la nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Cu totul bizar. Copiii nu sufera de distorsionari sau inversiuni sexuale asa cum unii adulti sufera. Incidenta distorsionarii sexuale la copii este de 1 la 400.000 si poate fi corectata foarta facil prin terapie. Insistenta tarilor occidentale de a introduce aceasta notiune in Document indica o strategie de lunga durata, si anume eventuala revizuire a Conventiei Europene a Drepturilor Omului pentru a include in ea si notiunea de nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Daca copiii beneficiaza de un astfel de drept, de ce nu si adultii ori parintii lor? Un articol cu totul bizar e Articolul 25(2) care enunta un drept al copilului de a forma “parteneriate civile” (“registered partnerships”).

In al doilea rind Documentul aduce in prim plan casatoriile unisex si parteneriatele civile, atit intre persoane de acelasi sex cit si de sex opus. Asta nu poate face decit sa submineze familia si casatoria naturala. In memoriul pe care l-am inregistrat am prezentat date sociologice multiple care reflecta ca de cind au fost introduse casatoriile si parteneriate unisex acum 10 ani, casatoria in tarile care le-au legiferat a intrat intr-un declin fara precedent. Tot mai multi tineri devin ambivalenti fata de institutia casatoriei, o evita si o privesc ca pe o institutie arhaica incompatibila societatii post-moderne in care traim.

In al treilea rind Documentul aduce in discutie si concubinajul, o alta forma de convietuire care distruge familia naturala. Si aici am adus date statistice recente din Marea Britanie si SUA care denota impactul devastator care concubinajul il are asupra copiilor. De cind s-au introdus parteneriatele unisex in Olanda, Marea Britanie, si in unele state din SUA, procentajul copiilor nascuti in camine fara tata a ajuns la 31% in Olanda, in Marea Britanie cam la o treime, iar in SUA la 40%. Alarmant.

In al patrulea rind Documentul pune in prim plan procrearea si reproducerea umana asistata. In categoria aceasta intra inseminarea artificiala, surogatul, donatorii de spermatozoizi, si fenomene similare. Am explicat in detaliu de ce aceste forme de reproducere umana sunt daunatoare copiilor si societatii si ar trebui reglementate cu multa strictete. S-au ajuns la situatii in care un donator de spermatozoizi (de fapt ar fi mai bine zis “vinzatorul” de spermatozoizi) ajunge sa faca 150 de copii fara insa a le fi tata in sensul legal al cuvintului ori de a-si exercita responsabilitatile de tata fata de ei. Punctul primordial pe care l-am enunat este ca reproducerea asistata distruge relatia biologica intre copil si mama (in cazul surogatului) si intre copil si tata (in cazul inseminarii artificiale prin donatori). Copiii surogati se dezvolta mai greu si sufera de un complex de inferioritate.

In al cincilea rind Documentul anunta obiectivul de a “pune in echilibru” (adica pe acelasi nivel) drepturile parintilor biologici cu “parintii psihologici.” Notiunea de “parinte psihologic” (“psychological parenting” sau “psychological parenthood”) e putin cunoscuta in Romania, dar tot mai des intilnita in tarile occidentale si America de Nord. Parintele “psihologic” e persoana terta care nu e nici parintele biologic sau adoptiv al unui copil ci persoana cu care traieste mama sau tata in concubinaj (fie parteneri de acelasi sex sau de sex opus) care isi cere “dreptul de parinte” asupra copilului pe motivul ca il ingrijeste si contribuie financiar la cresterea lui. In acest fel, un copil poate avea, in loc de doar doi parinti, trei, patru, sau chiar cinci. Bizar cum ni se pare, aceasta realitate deja exista in diverse tari fiind facilitata de tehnologia reproductiva moderna si de structurile de convietuire paralele familiei naturale. Aici am citat in Memoriul nostru un studiu publicat luna trecuta in SUA exact pe aceasta tema. Citi parinti sunt suficienti pentru un singur copil?

In ultimul rind, Memoriul nostru pledeaza in favoarea extinderii drepturilor parentale. Credem ca a venit vremea sa se emita un tratat international care, asa cum afirma drepturile copilului, trebuie sa afirme si drepturile parentale. Statul isi aroga tot mai mult un drept la educatia si cresterea copiilor nostri in detrimentul nostru. Noi credem ca autoritatea statului in aceasta privinta trebuie redusa iar autoritatea parintilor extinsa. Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul prioritar al parintilor de a-si educa copiii asa cum doresc, iar statului ii acorda un loc secundar. In final, am pledat si cauza educatiei private si la domiciliu (homeschooling) in Romania. Documentul nu mentioneaza dreptul copiilor la educatie privata ori prin homeschooling.”

Sursa: http://www.alianta-familiilor.ro

Copii fără tată

Ni se spune, inca din anii 60, de catre miscarea radicala feminista, ca tatii nu sunt esentiali in procreerea si cresterea copiilor. Sa fie oare asa?

Un fenomen tot mai frecvent, de fapt un trend s-ar putea spune, se reliefeaza tot mai pregnant in societatea americana – tot mai multi copii se nasc fara tata. Tot mai multe femei americane opteaza sa nu se casatoreasca, dar cu toate acestea au copii care insa sunt conceputi in mod netraditional, adica fara barbati sau soti. In acest proces barbatii devin doar simpli donatori de spermatozoizi. Pe parcursul anilor trendul acesta a devenit un subiect favorit in Hollywood, iar o carte publicata pe tema aceasta in 2005 de Peggy Drexler, “Raising Boys Without Men,” (“Cresterea Copiilor fara Barbati”), explica geneza si dimensiunile acestui fenomen. In final, spunea autoarea, acesti copii nu cunosc nici macar numele tatilor lor, transformindu-se intr-o generatie noua de copii pentru care “Daddy was the donor,” (adica “tata a fost donatorul”). Cu toate acestea, autoarea afirma ca nu exista nici o diferenta in consecinte intre modelul traditional si trendul modern de crestere al copiilor, fie ca sunt crescuti doar de o femeie, fie simultan de ambii parinti biologici. Singurul lucru de care e nevoie, afirma Drexler in 2005, este pentru copii sa aibe o mama care sa-i iubeasca si sa-i ingrijasca.

Traditional insa, punctul de vedere dominant a fost tocmai cel opus – copiii sunt mai bine ajustati social, emotional, devin mai responsabili, evita avortul si sarcina in perioada de adolescenta, si se maturizeaza mai bine si repede daca provin si cresc in familii intacte constituite dintr-un barbat si o femeie, decit daca parvin si cresc in familii monoparentale care in marea majoritate sunt femei. Stinga seculara si miscarea feminista continua sa respinga acest truism afirmind, dimpotriva, ca aspectele negative din viata adolescentilor sunt cauzate nu de lipsa ambilor parinti din camin, ci de situatia ecomonica precare in care ei cresc.

Sa fie oare asa? Nu, afirma un studiu tocmai emis pe aceasta tema in Statele Unite si intitulat “My Daddy’s Name is Donor.” (“Numele tatalui meu este Donatorul”). A fost compilat de Commission on Parenthood’s Future (“Comisia Viitorului Parental”). Raportul a fost primul studiu de acest gen care a comparat calitatea vietii unui grup de 485 de adulti (intre 18 si 45 de ani) care s-au nascut prin inseminarea cu spermatozoizii barbatului si au fost crescuti doar de mama, si 563 de adulti din aceasi categorie de virsta care au fost procreati in mod traditional si au fost crescuti de ambii parinti.

Studiul denota ca femeile care au ales modul netraditional de procreere si crestere a copiilor au fost in general mai educate si au beneficiat de un venit mai ridicat decit femeile care au optat pentru procreerea si cresterea traditionala a copiilor. Rezultatele studiului insa denota o situatie deficitara pentru copiii procreati prin inseminarea artificiala, crescuti fara tata, si care de multe ori trec prin viata fara sa isi cunoasca tatal. In general ei manifesta situatii de confuzie, pierdere si tristete privind originea si identitatea proprie, cit si inabilitatea de a se relationa in mod sanatos tatalui biologic si rudeniilor din partea tatalui. Jumatate dintre ei au afirmat ca se simt tristi cind isi vad prietenii insotiti de ambii parinti biologici, iar 46% afirma ca in situatii dificile cer in primul rind sprijinul prietenilor si al cunostintelor, nu al mamelor, in comparatie cu 26% dintre copiii care se nasc si cresc in mod traditional si care in situatii dificile apeleaza in primul rind la ajutorul prietenilor si nu al familiei. Altii afirma ca sunt invidiosi la adresa copiilor care au ambii parinti si se simt deplasati. Criminalitatea e si ea mai ridica la copiii nascuti in familiile monoparentale. In concluzie, afirma raportul, doua aspecte esentiale ramin: copiii tinjesc sa isi cunoasca ambii parinti biologici, si tatii sunt esentiali in dezvoltarea lor armonioasa.

Tot pe aceasta tema va recomandam linkul alaturat care reda o analiza in limba engleza a studiului. E preluat din ziarul american Washington Post. http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704324304575306851423563346

CUM SĂ-ŢI ALEGI PERTENERUL DE CĂSĂTORIE (Partea 2)

Isaac şi Rebeca (Geneza 24)

Principiului de bază din istoria lui Isaac cu Rebeca este că în alegerea partenerului de căsătorie nu trebuie să căutăm la parte fizică, ci la cea interioară, adică la caracterul persoanei. Descrierea căsătoriei a lui Isaac cu Rebeca o găsim pe paginile Bibliei la Geneza 24. Avraam îl roagă pe cel ma bătrân rob al său să-i caute o nevastă fiului său Isaac, dar ea să nu fie dintre poporul Canaanit, în mijlocul cărui locuia ci să fie din neamul său. Nu în zadar Avraam l-a ales anume pe acest rob pentru că el s-a dovedit a fi foarte înţelept în alegerea pe care a făcut-o şi aceasta se datorează stabilirii de la început a unor principii bune de selectare.  Caută caracter nu frumuseţe.

©     Partenerul de căsătorie trebuie neapărat să fie din poporul lui Dumnezeu (Geneza 24:3-4). Când Avraam l-a trimis pe rob el l-a pus să jure că va găsi fiului său o nevasta din neamul său. Acesta lucru ne demonstrează importanţa deosebită acestui fapt. De exemplu dacă tu eşti creştină pentru ca să ai un cămin frumos este absolut esenţial să-ţi alegi un partener care împărtăşeşte acealeaşi valori.

©     Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi arate un caracter frumos care să fie potrivit pentru tine şi nevoile tale(Geneza 24:12-14). „Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu, Avraam. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau” şi care va răspunde: „Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale” să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău, Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

© Când cer de la Dumnezeu să-şi arate un caracter bun atunci Dumnezeu binecuvântează şi cu frumuseţe exterioară deosebită„Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea.” (Geneza 24:15-16). Un caracter integru mai înseamnă şi o persoană integră care este virgină şi nu a avut legături imorale mai înainte.

©     Un partener potrivit pentru căsătorie va avea o inimă bună pentru toţi şi de ajutor. Robul rămâne mirat de faptul cum fata a făcut exact ceea ce el a cerut de la Dumnezeu. Scoţând apa din fântînă ea l-a săturat pe el cu apa şi cămilele robului la fel.

©     O persoană care are un caracter frumos va avea şi o relaţie frumoasă cu părinţii şi cei din casa ei. După ce robul a aflat că Rebeca, fata cea harnică, este şi din neamul lui Avraam i-a spus repede scopul pentru care a venit să planul său. „Fata a alergat şi a istorisit mamei sale, acasă, cele întâmplate.” (versetul 28. După relaţiile cu părinţii poţi depista foarte uşor cu ce fel de persoană ai de a face. Dacă un băiat se poarte nerespectuos cu mama sau sora lui nu ai nici o siguranţă că cu tine se va purta diferit. Respectiv o fată dacă nu-şi iubeşte şi îngrijeşte tatăl puţine şanse că o va face pentru soţul ei.  În general este bine să urmăreşti ce fel de relaţii şi cum se poartă viitorul partener de căsătorie cu cei din jur asta spune multe despre caracterul şi deprinderile sale.

©     Când Dumnezeu ţi-a descoperit clar partenerul potrivit pentru căsătorie nu ezita sau amâna evenimentele viitore, precum cererea în căsătorie, logodna şi căsătoria. Cred că acest punct îi revine în mare măsură băieţilor pentru că ei sunt cei cărora le revine iniţiativa cu cererea în căsătorie. Fata poate să arate reciprocitate dar pentru aceasta este nevoie de iniţiativă. Robul lui Avraam a primit incredinţarea ca anume aceasta este fata pentru care s-a rugat, şi după ce a povestit toată situaţia familiei fetei el spune: „Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nuspuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”(Geneza 24:32-49).

©     Dacă partenerul este de la Dumnezeu oameni nu se vor împotrivi. „Laban (fratele fetei) şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” (versetul 50). Când spun că oamenii nu se vor împotrivi mă refer la oameni cu frică de Dumnezeu şi nu l-a părinţi egoişti care vor să-şi pătreze odraslele pentru bătrâneţe.  Poate vă întrebaţi unde este părerea fetei şi cum doar părinţii au hotărît totul pentru ea?

©     Când partenerul este de la Dumnezeu este reciprocitate din ambele părţi „Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”  El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” Au chemat, dar, pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.” (Geneza 24:55-58). Aici se vede încă odată hotărîrea şi neamânarea evenimentelor dar dorinţa şi acceptarea fetei. Când Dumnezeu stă la baza unei căsătorii neapărat va fi reciprocitate, iată în continuare reacţia lui Isaac faţă de cele întâmplate: „Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.  Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

Aceasta este povestea de dragoste a lui Isaac şi Rebeca.

Cum să-ţi alegi corect partenerul de căsătorie?

Dacă doreşti să întemeezi o căsătorie reuşită trebuie să priveşti la familii reuşite şi să le urmezi exemplul. Sfintele Scripturi sunt împodobite cu exemple frumoase de căsătorii după voia lui Dumnezeu, aşa cum sunt Adam şi Eva, Isaac şi Rebeca, Rut şi Boaz, etc. Tot în Biblie găsim şi anumite greşeli cominse în procesul căsătorie care ne pot fi de folos aşa ca să nu falimentăm şi noi. Fiind studentă la Institutul Biblic Inductiv, după sesiunea consiliere spirituală „Căsătorie Fără Regrete” am avut de făcut o lucrare practică, şi anume să găsim în întreaga Biblie principii de alegere a partenerului de căsătorie. Realizând această lucrare m-am gândit să împărtăşesc aceste principii  cu cititorii blogului meu.

Primul cuplu din biblie este Adam şi Eva. Deci să începem cu exemplul lor. Principiul principal la căsătoria lui Adam şi Eva este că Dumnezeu ştie mai bine când să ne ofere un partener de căsătorie aşa ca acesta să fie cel mai potrivit pentur noi- Geneza 2

  • În versetul 18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Dumnezeu vede nevoia noastră de un partener de căsătorie şi ştie şi timpul potrivit când să-l aducă în viaţa noastră. Când Dumnezeu ne alege partenerul atunci acela este cel mai potrivit pentru noi.
  • În aşteptarea partenerului de căsătorie noi trebuie să ne preocupăm de lucrarea lui Dumnezeu şi de lucrurile pe care El ni li-a încredinţat să le facem. În vesetele 19-20 Adam face ceea ce Dumnezeu i-a încredinţat: „Domnul Dumnezeu a făcut din pamînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s-a gasit niciun ajutor, care sa i se potrivească.”
  • Adormi faţă de gândul să te căsătoreşti pentru că atunci Dumnezeu îţi zideşte cu mâna Lui cea mai potrivită persoană pentru tine. După ce Adam a văzut că nici una din animale, păsări sau tărătoare nu i se potriveşti Dumnezeu i-a iniţiativa. „Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, oi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui oi a închis carnea la locul ei”(Geneza 2:21)
  • Dumnezeu este Acela care îl aduce pe partenerul de căsătorie la tine fără ca tu să-l cauţi. „Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om”.
  • Când laşi ca Dumnezeu să se preocupe de alegerea partenerului de căsătorie  atunci rezultatul nu va fi decât bucurie. Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentruca a fost luata din om.” Omul a aşteptat şi a primit ceea ce i-a dorit inima, o persoană care să i se potrivească sută la sută din toate punctele de vedere. Expresia în sfârşit arată încântarea şi marea bucurie pe care a avut-o Adam când a văzut-o pe Eva, cea care îi seamănă şi cea pe care el o aştepta atât de mult.

Următoare poveste bogată în principii frumoase în vederea alegerii partenerului de căsătorie va fi cea dintre Isaac, fiul lui Avraam şi Rebeca. Pe curând.

Melcii sau soţia?

Când Cristofor Hudson din Hove, Anglia, s-a căsătorit, a promis blondei Debora că va părăsi melcii şi o va iubi pe ea. Pană atunci Hudson se ocupase cu creşterea şi dresarea melcilor de curse. El devenise renumit, căci la mai multe întreceri de melci din Anglia, el câştigase premiul cu melcii lui. Ba îşi făcuse şi o crescătorie de melci de curse pe care îi vindea altor amatori. Dar soţiei nu-i plăcea să-1 vadă ocupându-se de melci şi mereu i-a cerut să-şi îndeplinească promisiunea că se va lăsa de o aşa ocupaţie. Acum, el avea de ales între melci şi soţie. El n-a renunţat la melci. Era robul melcilor. După patru luni de stăruinţe zadarnice, soţia 1-a părăsit. El a recunoscut că pentru el e mult mai important să fie cu melcii decât cu soţia.

Uneori rămâi uimit ce nimicuri aleg unii oameni. Unii aleg sticla cu băutură, alţii ţigara, cărţile de joc, cursele de cai sau de melci.

Sursa: resursecrestine.ro