Arhive pe categorii: Ion Druta

Tot pe “stânga” stăm

În data de 16 iunie, Partidul Democrat va avea congresul al VII-lea care va fi organizat în scoarul Teatrului Național de Operă și Balet. Dacă încă nu ați apucat să vedeți ce mamă de congres pregătesc domnia lor atunci făcețivă treabă pe la TNOB și veți vedea.
Tot congresul se va petrece în aer liber, o metodă mai mult americană, dar care se practică și prin Europa. Tot ce se va întâmpla acolo va da senzația unui partid măreț, care are toată puterea și țara în mâna lui. Și chiar dacă lucrurile nu stau chiar așa, totuși e foarte clar, PDM își consolidează puterile și resursele pentru ași întări partidul pe plan național.
Îmi aduc aminte de congresul când a fost ales Marian Lupu în fruntea partidului, o ceremonie simplă, fără prea mari artificii organizatorice, dar care a adus și un rezultat bun partidului. Cu venirea lui Vlad Plohatniuc lucrurile s-au schimbat, se pare că partidul a fost dat în mână unor specialiști de PR care creează cu mult gust imaginea partidului.
Teatrul de Operă și Balet a fost împânzit cu imagini ale partidului, având mesajul “Viitorul începe acum”. Așa cum vă spune-am tot ce face PDM acum dă senzația  unei schimbări de imagine. În cadrul partidului s-a creat chiar și un comitet numit al reformelor,care iată lucrează. Toate mișcările acestea spun un singur lucru, Partidul Democrat își întărește poziția de stânga al eșchierului politic din Republica Moldova.
Personal nu am scris aceste lucruri pentru că aș crede cumva că scăparea noastră este PDM, sau că ne vom trezi după 16 iunie cu un patid reformat ce se apucă de lucru și ne va face nouă bine. Sigur nu va fi așa, dar mam gândit la un lucru pentru pe care îl împărtășesc cu voi. În Republica Moldova partidele de stânga se tot întăresc pe când cele de pe dreapta tot slăbesc. De aceea țara noastră a avut guvernări care au susținut doar politici de stânga. Într-un cuvânt tot pe stânga stăm.
După mine ideile politice de stânga sunt periculoase pentru noi, pentru că au un substrat comunist. Chiar dacă se numesc “stânga modernă”, ce nu mai agrează comunismul de altădată, tot le sunt mulțumitori marxiștilor pentru ideile și principiile unei stângi politice veritabile. Vrem noi sau nu politicile de stânga vin de la principiile lui Karl Marx, fondatorul socialismului științific.
Renumita frază că “Dumnezeu și religia este opiu(drog) pentru popor” pe care oamenii o citează și pe care stânga politică o crede și astăzi, îl face pe Marx un om total împotriva lui Dumenzeu, care neagă existeța acestuia. Aceeași ideie a urmat-o și Lenin care a creat un imperiu comunist bazat pe principiile lui Marx. Rezultatele au fost dezastruase, 50 milioane de morți din cauza acestui sistem diabolic.
Republica Moldova este până în ziua de azi afecată de gândirea socialistă și comunistă care defapt ne-a ruinat ca și popor. Timp de douăzeci de ani suntem conduși de partide de stânga care respiră cu idei socialiste, și cu greu acceptăm un partid de dreapta ideile căruia sunt mult mai viabile pentru țara noastră.
Timp de douăzeci de ani stăm tot pe stânga și nu dorim nicicum să ne mutăm cât de puțin și pe dreapta, pentru că stânga a amurțit deja. Atât în Europa cât și la noi cei mai mari bani se investesc în partidele de stânga, pentru că dorința și idealul lor este mai mare. Oamenii sunt amețiți atunci când li se spune că li se va face dreptate socială, va fi echitate socială, nu vor mai crește milionarii ca ciupercile, iar omul simplu va fi pus la loc de cinste. Acestea sunt principalele idei cu care merge stânga la alegeri, ei promit poporului nevoiaș stabilitate socială, prețuri ieftine și salarii mari.
Politica de stânga îl are în epicentru pe om, înlăturândul total pe Dumnezeu în viața omului, doar omul și nu mai omul este dumnezeu pe pământul acesta. Marx spunea că “nu ne putem umili înainte unui Dumnezeu inexistent”.
Stânga de astăzi încercă să atragă și bisericile de partea lor, prin diferite forme evlaviase. Fie spun că  susțin biserica, valorile ei, ș.a.m.d.
În Republica Moldova este foarte ușor să identifici partidele de stânga. Toți cei care pledează pentru limba moldoveneacă, aderarea la uniunea vamală “Rusia-Belaru”, și care chiamă la un patriotism (cu tendințe anti-românești) sunt pe partea stângă a eșchierului politic.
Vreau să închei amintindu-vă despre cel de-al VII congres al Partidului Democrat, eveniment prin care își va arăta intenția de ași întări aripile pe partea stângă dar și ce-a de centru care tot pe stânga este. Vă îndemn să urmăriți evenimentul acesta și să observați cum se promovează ideologiile de stânga.

Deocamdată stînga cu dreapta se înțeleg de minune în țara noastră, împreune ne-au adus legea antidiscriminare (egalitate de șanse), au planul se ne mai aducă un set de legi (bune) așa că problema nu este doar în stânga, se pare că și cei din dreapta tot stângaci sunt și ei. Dar celor din dreapta le voi oferi timp data viiitoare.
Druță Ion

Oare ne-am deprins fără președinte?

Moldova fara presedinteSă nu fie cu supărare pentru nimeni, dar omul se mai și deprinde fără președinte, dacă stă fără el atâta vreme. Defapt îl avem pe Marian Lupu ca și interimar dar care mai mult îndeplinește funcția de președinte al parlamentului și mai puțin de președinte al țării. Deci toate aceste discuții pe latura peședintelui devit tot mai ieftine cel puțin pentru mine, din simplu motiv că în realitate nimeni nu-și dorește alegeri anticipate dar nici să fie ales un președinte.

Pe parcursul a doi ani de când se stă în parlament fără peședinte de țară ales de forul legislativ nu s-a realizat măcar o singură întâlnire la nivelul celor petru președinți de partid sau celor patru peședinți de fracțiuni în care să se discute serios despre alegerea unei persoane de compromis pentru toate partidele. Dacă timp de doi ani nu se realizează nimic de ce ar trebui să credem că acum pe data de 16 decembrie va fi ales cineva.

În acest sens au ajuns oameni să facă și glume pe seama acestei funcții, crezând că acolo poate nimeri orcine chiar și John Onoje cetățeanul nostru de culoare. Eu chiar mă bucur că sunt oameni care au curajul să dorească a fi președinte în contextul când nici un parlamentar nu-și dorește acest lucru. Îmi pare rău că sistemul este așa creat că nici un om simplu nu poate ajunge acolo măcar pentru ași înregistra candidatura.

Vă spune-am la început că oamenii se deprind fără președinte dacă el tot nu vine. Sunt convins că o bună parte din societate nu este atât interesată în alegerea președintelui decât mai degrabă în îmbunătățirea calității de trai în țară. Totuși toți recunoaștem că aceasta este o problemă care ține și de aspectul economic, și bine ar mai fi dacă nu ar afecta acest sector. Dacă nu este președinte înseamnă că nu este stabilitate politică, iar fără stabilitate la nivel politic nu vin investițiile, nu se fac afaceri așa cum ar trebui să se facă, țara devine tot mai săracă.

Acum ca niciodată îmi doresc ca acest președinte să fie ales de cetățeni pentru a încheia acest capitol obositor pe care îl numim „legerea peședintelui”. Dacă parlamentul nu are capacitatea atunci să o facă cetățenii, ideal ar fi ca în această cursă să fie înscriși oameni fără apartenențe politice. Dar până să ajungem la aceste modificări este o cale lungă.

Pe data de 16 decembrie va avea loc repetarea procedurii de alegere a președintelui, de data aceasta sunt toate șansele ca Marian Lupu să fie înregistrat ca și candidat. Sunt convins că în primul scrutin nu Marian Lupu nu va aduna numărul necesar de voturi pentru a se ține lucrurile în suspans, pe când în scrutinul doi toți va fi ales. Dacă acest lucru nu se întâmplă atunci alegerile anticipate pe masa fiecăruia din noi. Dar despre acesta vom discuta mai târziu.

Acum vă întreb pe dovoastră, mai vreți să fie ales peședintele sau va-ți deprins și fără acesta?

Ion Druță

Haosul pentru Integrare Europeană


Am decis să înlocuiesc cuvântul alianță cu haos, fiind motivat de marele spectacol care se dă în interiorul Alianței de Guvernare, sau așa cum spuneam haosului de guvernare. Asistăm zi de zi la confesiuni publice despre cine este vinovatul, dar și nevinovatul de toată mizeria creată. O piesă de teatru pe bune.

Filat lovește în Plohatniuc, iar pentru că cel lovit tace se implică Lupu și lovește în Filat. După cortină apare Ghimpu care nu ține apărarea nimănui și îi înghimpă pe toți ceilalți, dar evident mai tare pe Filat. După care Filat iese și îl atacă și pe Ghimpu care din explicațiile lui iar ține apărarea lui Plahotniuc.

Când nimeni nu se așteaptă apare personajul Mihai Godea care explică spre unde se îndreaptă Filat și partidul său. Conform conspirației sale Prim-Ministrul va merge la o alianță cu comuniștii. După spusele acestea se stinge lumina, se trage cortina și se anunță de la microfon „Va Urma”. Iar oamenii triști și amărâți de această situație pleacă pe la casele lor.
Fără să vreau și fără să fi învățat acest lucru undeva, am schițat un mic scenariu al unei piese de teatru. Cine știe poate pe viitor îmi ajută și acest lucru, totuși ce vreau să spun este că am ajuns la o cultură politică josnică.

Pe unde dai auzi că azi se decide alianța, mâine se decide soarta lui Lupu, poimâine se decide soarta guvernului, ș.a.m.d. Eu personal sunt de părerea că aceste acțiuni sunt josnice și prin ele pur și simplu se invită comuniștii la putere. Cred că anume acest lucru se urmărește la moment.

Așa cum obișnuiesc de fiecare dată, urmăresc emisiunile politice, ascultând ce spun analiștii politici despre situația care o avem la moment și de fiecare dată mă îngrozesc cu ce calm și optimism privesc ei o posibilă alianță cu comuninștii, fie a PLDM-lui cu PCRM fie a PDM-lui. Am ajuns să privim acest fenomen ca și ceva normal, deci se încearcă a pregăti societatea pentru acest fenomen.

Eu, așa cum am mai spus, nu cred în alianțe cu comuniștii, iar orice asociere cu aceștia înseamnă a te asocia cu toate fărădelegile comuniștilor pe parcursul a 50 de ani în țara noastră, dar și cu fărădelegile lui Vladimir Voronin.

Probabil evitarea alegerilor anticipate este imposibilă, deja s-a anunțat data primei încercări de a alege Șeful Statului, 18 noiembrie. În acest timp va fi mai clară situația, sperăm să se aleagă Președintele fără comuniști, iar actuala guvernare să își ducă până la capăt misiunea. Iar la următoarele alegeri poate vom mai curăți din răul acesta care este în țară.

Până atunci însă vreau să vă anunț că gazul iarna aceasta ne va costa o avere și ca dezamăgirea față de actuala guvernare să nu fie mai mare, vă rog pune-ți bani deoparte.

Culmea democrației, Dodon primar

Mă întreb oare dacă toți știu sau doar eu am aflat despre rezultatele alegerilor la primăria din Chișinău. Dacă e liniște și nimeni încă nu a ieșit să protesteze înseamnă că doar eu știu și mă gândesc să nu spun nimănui pentru a nu crea panică în societate. Dar până la urmă asta este, așa ne-am așternut așa vom dormi. Vă spun la toți că începând de astăzi avem un alt primar și nu unul pur și simplu ci unul comunist, DODON PRIMAR GENERAL.

Astă seară nu am avut somn, am privit până se poate de târziu rezultatele celor de la Comisia Electorală Centrală, până totuși am adormit dar nu am dormit așa cum se doarme normal, mam tot cotit de pe o parte pe alta și mă gândeam oare ce-o fi cu mine, iar astăzi am înțeles defapt motivul. Ceea ce am înțeles eu astăzi este că vai și amar de democrația și alianța, parlamentul, guvernul pe care le avem ca și cum nu le-am mai avea. Dacă comuniștii vor zice că au ajuns în culmea fericirii eu vă spun că am ajuns în culmea democrației.

Eu sunt tinerel, puține am văzut, în puține locuri am umblat, dar din ce știu și ce am văzut este că niciodată nicăieri în lume oamenii nu se întorc de la democrație la comunism. Dacă noi credem că la noi până acum a fost democrație, libertate și mai nu știu ce, atunci ne-am înșelat pentru că dacă era așa nu ne întorceam niciodată la comunism. Într-o democrație oamenii trăiesc bine, schimbările se văd cu ochiul liber, încrederea cetățeanului crește, pe când la noi au mers toate cu capul în jos și chipurile noi numim aceasta democrație.

Priveam aseară televizorul și mă uitam la Oleg Cernei cât de fericit gesticula și ataca pe toți în stânga și în dreapta parcă având dreptul de învingător în mână. Eu îi ziceam de pe canapeaua mea de acasă să se calmeze pentru că încă nu se știe care este rezultatul, însă el nu avea cum să mă audă, și dacă chiar auzea tot nu se oprea să își laude partidul în care a intrat de o lună sau două și să atace pe Godea și Buliga că, uite Doamne, nu s-au retras din cursă în favoarea lor. Și acuma mă întreb ce a dat faptul că Bodiu s-a retras? Puțin a dat, iar majoritatea în consiliu posibil să fie răsturnată de comuniști, pe motiv că PLDM-ul a luat extrem de puțin pentru un așa partid de mare.

Acum să trecem la Exit-Poll. Cum se face că la noi se greșește amarnic la toate aceste sondaje și exit-poll-uri. Se face anume prin faptul că majoritatea cetățenilor nu sunt sinceri atunci când completează formularele, mai ales cei care votează cu comuniștii nu spun acest lucru și de aici apare această marjă de eroare. Așa că politicienii ar trebui să învețe odată și odată să nu se mai alimenteze cu Exit-Poll-uri și mai ales cu sondaje de opinie publică care până acum i-au dus în fericiri anoste.

Căci cum se poate ca Premierul Vlad Filat să fie cea mai populară persoană în care oamenii au încredere iar partidul să ia un așa rezultat slab, acelaș lucru și cu privire la Marian Lupu în el oamenii au o încredre de peste 30 la sută iar Valentina Buliga abia trece de 2% la alegeri. După părerea mea sondajele nu sunt veridice atât timp cât oamenii nu sunt sinceri.

Domnilor democrați, liberali, independenți și toți cei care vă numiți Alianță pentru Integrare Europeană, uitați-vă unde am ajuns și puneți-vă întrebarea de ce? Faceți o ședință de urgență a consiliului AIE așa cum zicea și domnul Chirtoacă ieri după Exit-Poll și discutați care sunt cauzele degradării voastre dar și a noastre împreună cu voi. Puneți-vă întrebarea oare de ce oamenii aleg comuniștii în loc să aleagă o listă mare de democrați?

Cineva să zică poate din cauza legii anti – discriminare? Altcineva să spună din cauza legalizării islamului? Sau poate din cauza situației criminologice care este în creștere?

Gândiți-vă că acestea au fost unele din puținele argumente pe care comuniștii le-au folosit în potriva voastră.

Până vă gândiți voi comuniștii încetișor se instaurează la putere.

Ion Druță

O lecție de pesimism

Subiectul națiunii, la momentul de față, este campania electorală. Nu avem ce discuta, în afară de faptul cine va fi primar și ce întorsătură vor mai lua lucrurile pe arena politică în țărișoara noastră. Încep să recunosc că de la necesitatea de a avea tot felul de algeri parlamentare și anticipate, chiar referendum dacă vreți, am ajuns la dezgustul de a-i mai privi pe toți ai noștri cum își aruncă cu mizerie unii în alții. Și toată această plăcere politică se transformă în furie și deznădejde că unii au ajuns din aceasta să supraviețuiască.

În ultima săptămână, am tot auzit de dueluri, diverse dueluri, lipsind cel adevărat. S-a vorbit despre duel la fotbal, judo, volei, țânțăreni etc. Deloc însă despre un duel gen Pușkin – Lermontov. Și atunci, mă întreb dacă toate aceste invitații la dueluri sunt niște mimări ieftine, de ce se mai folosește acest termen, ele neavând nici câștigător, și nici pierdant, ci doar o simplă manipulare publică.

Toți se gândesc cum să apară mai des în faţa ecranelor, sub diferite forme și impostaze. De la omul deștept și vorbitorul impecabil, la cel gospodar și harnic, încât n-ai mai apucat să vezi așa ceva. În esență de fapt, se spală creierii. Mai toate partidele antrenate în campanie au în spate o echipă de specialiști în relații publice sau PR-iști, cum le mai zicem noi, și toți aceștia își învață politicienii cum să marcheze puncte politice. Aceștia îi citează pe Machiavelli, Suvorov, Guevara ș.a. învățându-și liderii să se comporte ca niște războinici împletiți cu inteligență. Eu o spun cu toată responsabilitatea, în RM politica se transformă în dezgust care te lipsește de orice plăcere și interes pentru arta acestui fenomen.

Mai mult decât atât, am ajuns să avem un politic total lipsit de responsabilitate și fapte. Am ajuns să nu mai comparăm partidele cu faptele, ci cu banii și numărul de profesioniști pe care îi au. Care pot să stea și 20 de ani în Parlament și tot nu fac nici o iotă. Iată un astfel de sistem politic avem noi din anii 90 încoace, care ne-a falimentat și ne-a lăsat mult în urma țărilor care au început ca și noi.

Accept noțiunea de pesimism, pentru că nu am nici un motiv de optimism. (Abia aștept să abordez și optimismul).

Ion Druţă

Mie dor de campanie

Alegeri vitale pentru Republica Moldova

Parcă mi se făcuse dor de o nouă campanie electorală, chiar îmi zic de multe ori, când voi mai ajunge să votez din nou, pentru că anii trec şi de prea puţine ori am făcut-o.

Vă daţi seama probabil, este o glumă ce spun eu, chiar dacă, când, eram copil îmi doream enorm să ajung la vârsta majoratului ca să votez, mi se părea un lucru interesant. Acum însă am ajuns să înţeleg că este prea greu mai ales dacă trebuie să o faci des.

Suntem cu un pas în campania electorală pentru alegerile locale, fiecare sat, oraş, raion dacă vreţi îşi vor alege gospodarii şi conducătorii de lance al localităţii natale. Am ajuns să scriu la acest subiect având sentimentul că mulţi din cetăţenii mei dar şi politicieni nu înţeleg cât de importante sunt aceste alegeri pentru Republica Moldova.

Poate cu excepţia oraşelor mai mari, prea uşor partidele deleghează candidaţi prin sate, diminuând parcă importanţa acestora. Sigur ce mare treabă este să ai un primar într-un sătuc ca „Sârcova” de exemplu care nu are nici câteva sute de locuitori, iar sărăcia este una lucie prin locurile acelea. Sau altfel vorbind, ajung să candideze din partea mai multor partide importante chiar cu reprezentanţă parlamentară, oameni necompetenţi sau cu o reputaţie proastă în sat oamenii fiind obligaţi să-i aleagădin cauza partidului care îl susţine.

Pentru orce localitate fie ea mică sau mare un primar bun valorează enorm. Mizeria şi înturenicul în care au ajuns marea parte din satele ţării noastre se datorează primarilor care fie nu şi-au îndeplinit promisiunile în faţa oamenilor, fie au devenit aşa din anumite interese. Dacă se fură la Chişinău, atunci vă spun un mic secret, în sate se fură şi mai tare. De la un primar la altul se fură, se fură şi nimic nu se face pentru binele oamenilor care-şi trăiesc toată viaţa acolo.

Aceste alegeri locale din 5 iunie trebuie să fie altfel decât toate de până acum. Să se aleagă oameni corecţi, oneşti şi competenţi în fruntea primăriilor pentru că doar astfel vom ridica satele la un nivel mai serios şi mai prosper. Partidele să cerceteze amănunţit ce persoane trimit în faţa oamenilor şi dacă aceste persoane vor face faţă unor asemenea provocări.

Îmi dau seama că aceste cercetări nu se fac amănunţit chiar dacă ar fi bine un asemenea procedeu dacă se vrea binele poporului. Mai mult ca atât majoritatea partidelor din lipsă de candidaţi trimit tot felul de incompetenţi în loc să renunţe la acele localităţi pe care nu le pot acoperi.

Îmi permit să spun că aceste alegeri sunt vitale pentru situaţia complicată în care se află Republica Moldova. Dacă nu ridicăm satele, atunci ne putem lăuda cu Integrarea Europeană la nesfârşit.

Ion Druţă

Avem nevoie de un viitor

Câte discuţii se fac pe seama acestui cuvânt – „Unire”… Cei care recunosc Marea Unire produsă în anul 1918, sunt declaraţi nebuni şi vrăjmaşi ai statului, de parcă ai altă alegere decât să recunoşti că am fost odată un stat românesc. Deci, domnilor, ne place sau nu, în urmă cu 93 de ani, la data de 9 aprilie, 1918 a avut loc unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România. Această decizie a fost votată de către Sfatul Ţării, în data de 27 martie, 1918, dată pe care o sărbătorim cu toţii. Cine poate să nege că a fost așa eveniment?

Aici nu este mult de vorbit. Îmi displace faptul că ne certăm de la ceea ce a fost ca şi cum nu a fost. Ce rost mai are să spui dacă a fost bună decizia Sfatului Ţării de atunci sau a fost rea, ea a fost cum a fost şi, la urma urmei, trebuie să ne iubim istoria şi neamul, dacă trăim pe acest pământ. Căci doar nu a fost cu ruşii mai bine decât cu românii?! Cine spune aşa ceva, ori nu ştie ce vorbeşte, ori este un demagog.

Acum însă, suntem o ţară independentă, iarăşi prin voia poporului. Cine doreşte să-şi împrospăteze memoria, o poate face pe internet, unde poate găsi ce s-a întâmplat pe data de 27 august 1991. Iar dacă ne-am asumat să fim un stat independent după o robie lungă a ruşilor asupra noastră, trebuie să mergem cu demnitate înainte. Toate acestea au fost şi sunt deciziile poporului nostru, fie bune sau rele, ele trebuie respectate.

Personal, cred că nu există nici o şansă în momentul de faţă ca noi să ne unim cu România. În ziua de azi nu se mai unesc ţările ca şi în timpurile ţariste. La moment, procedurile sunt extrem de sofisticate, din punct de vedere legislativ, ba chiar, nici nu ştiu dacă există astfel de proceduri. Cine vorbeşte despre o unire reală cu România este ca şi cum ar vrea să atingă cerul cu mâna. Mai mult ca atât mă îndoiesc că românii ne vor.

Mie îmi place să recunosc trecutul, să trăiesc prezentul şi mi-ar plăcea ca împreună să ne alegem viitorul. Cum ne alegem viitorul, aşa îl avem.

Un viitor frumos este un cadou de la Dumnezeu, iată ce spune El în Biblie:
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. ” Ieremia29:11

Ion Druţă