Arhive pe categorii: Jurnalism

Informaţie legată de tot ce invăţăm la facultate.

Tematica socială în presa scrisă din Republica Moldova

Fiind studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare Publică, ULIM, am de susţinut teza de licenţă, coordonatorul căreia este doamna Victoria Bulicanu, lector superior din cadrul aceleiaşi facultăţi. Cu siguranţă, cunoaşteţi ce include o teză de licenţă.

Fiecare dintre studenţii care graduează facultatea trebuie să realizeze o teză în care să prezinte o tematică la nivel teoretic, ca mai apoi să realizeze un studiu de caz bazat pe tematica aleasă. Departamentul care m-a interesat cel mai mult pe mine, a fost cel social, iată de ce şi tema aleasă a fost direcţionată spre societate. Titlul sună în felul următor: “Tematica socială în presa scrisă din Republica Moldova.” Chiar de la începutul lucrării am tins să ating nişte scopuri fixe. Iată de ce am cules două probleme sociale, cele mai actuale în opinia mea, care trezesc cele mai mari discuţii şi asupra cărora se fac cele mai multe dezbateri. Aceste două mari departamente sunt:

  • discriminarea
  • valorile familiei.

În cadrul fiecăreia dintre ele m-am străduit să aduc dovezi şi caracteristici care ar veni în ajutor descrierii tematicii date.

Ca şi rezultat al acestei lucrări am observat că discriminarea este o problemă care cuprinde întreaga lume, începând cu statele care sunt model de domocraţie, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, ş.a., nemaivorbind de statele cu o democraţie incipientă. Republica Moldova fiind una din ele, anume asupra ei m-am oprit mai mult în studiul de caz. O altă latură a lucrării a fost să prezint diferenţa dintre discriminare reală şi discriminare forţată, numio eu. Într-adevăr, discriminarea la nivel de disabilitate este o problemă puţin abordată de mass-media, însă despre ea voi veni cu un material mai detaliat.

De asemenea, se observă şi discriminarea la nivel de gen, femeile fiind de multe ori văzute inferioare bărbaţilor. Ca şi exemplu pot aduce aici o mică descriere folosită şi în cadrul tezei, realizată de UNIFEM împreună cu Alina Radu, “Ziarul de Gardă”, Daniela Terzi-Barbăroşie, Centrul “Parteneriat pentru Dezvoltare”. Veţi vedea în continuare nişte titluri întâlinte pe paginile presei scrise, care vin să arate modelul de gen promovat – partenerial sau sexist?” “Femei care au grijă de ele şi de onorare exagerate”, “Ciobănelul din Mioriţa le-ar accepta cu mare plăcere. Cele mai puţine şi sexy femei în viaţă”, “Vlăguiţi de politică, ei deseori plonjează în iubire” (politicienii vrăjiţi de dive), “Fetiţe dulci ca-n Proteveşti”,“Blondele şi amorul”, “Cele mai mofturoase vedete”, “Lucruri pe care trebuie să le eviţi într-o ceartă”, “Nişte femei care merită să fie ţinute la casă.”

A-ţi observat cum stau lucrurile la acest capitol.

Asupra celui de al doilea capitol, pot concluziona că necătând la nivelul dezvoltării economice, indiferent de ţara pe care o luăm în obiectiv, dacă dorim o societate înalt civilizată avem nevoie de familii sănătoase. Mulţi oameni se întreabă care sunt principiile şi valorile corecte care ar trebui să însoţească o familie model, însă aceste valori sunt aceleaşi pe întreg globul, ele nu se schimbă de la o cultură la alta: fidelitatea partenerilor, dragostea dintre ei, educarea copiilor de către ambii părinţi, comunicarea dintre toţi ei şi am putea continua.

Toţi tinerii în ziua când încheie un legământ în faţa lui Dumnezeu îşi doresc să aibă o familie cu valori, dragostea, grija, intimitatea, acceptarea, devotamentul şi responsabilităţile reciproce să prevaleze în viaţa lor conjugală. Iată de ce oamenii de diferite religii, politici şi clase sociale, declară că o societate are nevoie de valori ale familiei puternice. Însă, valorile de unele singure nu sunt suficiente. Este ceva care lipseşte din discuţia valorilor familiei înseşi. Valorile familiei au devenit deja un clişeu, aşa de general că au început a-şi pierde din sens, cu siguranţă putem afirma că atât sfinţii, cât şi ucigaşii doresc grijă şi acceptare. Atât o categorie, cât şi cealaltă caută un secret care le-ar ajuta să-şi identifice valorile.

Cartea Sfântă vine cu nişte secrete care nu trebuie de ignorat cu privire la valorile creştine. Iar secretul în sine constă din faptul că la fundamentul tuturor familiilor trebuie să stea Cel care a întemeiat familiile, Dumnezeu.

Fiind acestea spuse am văzut că societatea noastră nu finisează problemele aici, lista este foarte lungă. Eu însă, am decis să încep cu cele mai infectate. Sper că prin intermediul acestui material şi a tezei de licenţă să ajut cât de cât situaţia dilemică în care se află ţara mea.

Ecaterina STEPANIUC

Cenzura în raport cu deontologia jurnalistului

Astăzi auzim tot mai mult aceşti termeni ca: cenzură, autocenzură, etica jurnalistului etc., se fac seminare, conferinţe care au ca scop combaterea cenzurii în instituţiile de presă însă se pare să nu se rezolvă nimic iar jurnaliştii se simt bine mersi şi aşa. Totuşi care este relaţia dintre cenzură şi desfăşurarea profesiei de jurnalism?

Înainte de a delimita care este raportul dintre cenzura şi deontologia jurnalistului gândesc că este bine să ne uităm mai întâi la definiţia cenzurii şi ceea ce spune codul deontologic al jurnalistului la acest subiect.

Potrivit dictionarului explicativ DEX cenzara este: Control prealabil care asigura pastrarea secretului de stat: control exercitat asupra continutului publicatiilor , emisiunile de televiziune sau de radio, etc.; organ care exercita acest control” Deci cu alte cuvinte cenzura este acel control la care este supus materialul jurnalistului inainte de a fi publicat sau dat pe post, de publicatia la care îşi desfăşoară activitatea.

De obicei jurnaliştii care stau sub cenzură sunt cointeresaţi mai mult de câştig decât însăşi exercitarea profesie sale conform principiilor etice. Spun acest lucru pentru că conform codului deontologic al jurnalistului, puctul 7, el nu trebuie să primească nici direct nici indirect nici un fel de recompense sau onorarii din parte unor terţe persoane pentru publicarea materialelor de orice caracter. Normal ca astăzi onorariile sunt de fapt salariile pe care aceştia le primesc lunar. Cel puţin asta e situaţia în RM. De exemplu: dacă te duci să lucrezi la Moldova 1 eşti conştient ca trebuie să aduci informţie doar şi numai în favoarea partidului de guvernământ, adică comuniştilor. Şi nu primeşti pentru aceasta cine ştie ce mare onorariu, doar strict necesarul salariu de simplu jurnalist.

De fapt între cenzura şi deontologia jurnalistului nu este nici o compatibilitate. Jurnalistul este obligat să aducă informaţie veridică şi obiectivă în favoarea publicului şi nu în favoarea unui partid sau unei persoane terţă. Iată ce spune punctul 17, al acestui cod: „In relatiile pe care le mentine cu autoritatile publice sau cu diverse structuri economice in timpul indeplinirii indatoririlor sale profesionale, jurnalistul trebuie sa evite orice complicitate pasibila sa-i afecteze independenta si impartialitatea.”

Jurnalistul este dator să respecte legislaţia însă în ce priveşte îndeplinirea obligaţiunilor profesionale, el nu trebuie să se lase intimidat de presiunile sau amesticuirile din parte guvernului sau a oricui altcineva. Un alt lucru este atunci când jurnalistul singur îşi supune materialul la autocenzură în favoare cuiva, dar este decizia personală a jurnalistului.

Responsabilitatea primară a jurnalistului este de aduce veşti, şi anume veşti bazate pe adevăr. Iată ce spune înţeleptul Solomon cu privire la acest subiect Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” Sunt jurnalişti care au reauşit să-şi creeze o carieră deosebit de frumoasă doar datorită faptului ca au ales să spună adeăvărul. Dar sunt jurnalişti care au venit şi au plecat, s-a auzit o vreme de ei dar au dispărut pentru că n-au preţuit adevărul şi au ales câştigul.

Mass Media- cea care ne influenţează valorile şi viaţa

 

La   moment citesc o cartea foarte interesantă pentru jurnalişti, „Jurnalimsul şi cultura populară”, coordonată de Peter Dahlgren şi Collin Sparks, care ne învaţă că jurnaliştii au un rol mult mai mare decît doar acela de a informa publicul cu privire la anumite evenimente ce au loc în societate, dar şi acela de a influenţa anumite opinii, valori şi moduri de gândire de cele mai multe ori personale.

Analizînd evenimentele ce au loc în societate nici nu pot să nu dau dreptate acestui fapt. „Departe de a fi simple tehnologii de comunicare, mijloacele contemporane sunt instituţii sociale care au înlocuit în mare măsură şcoala, biserica şi chiar familia” (Williams 1975).

În Republica Moldova nu vedem ca presa scrisă să aibă prea multă influenţă la adolescenţi sau tineri, ea însă, este informatorul principal al lumii intelectuale. Radioul şi TV sunt educatorii principali ai tuturor, mesajul pe care îl transmit este şi ceea ce noi primim ca normal şi vital. Chiar dacă în realitate poate fi o opinie proprie sau o politică editorială.

De exemplu, postul de radio Moldova 1 la fiecare buletin de ştiri va lăuda partidul comunist, că a fost acolo, că a făcut cutare lucru, acest fapt te face să crezi că numai partidul Comunist lucrează în Republica Moldova. Acelaşi lucru aş putea spune şi despre postul televizat EuTV, ei ţi-l vor arăta pe Iurie Roşca  ca şi salvatorul naţiunii, cu toate că nu este aşa. Iar telespectatorul lipsit de discernământ va lua totul la inimă şi chiar ajunge să creadă cele spuse.

Nu pot să nu menţionez şi Pro TV-ul, pentru care senzaţionalul şi spectcolul este prioritatea numărul unu, lasând la o parte valorile morale, ei sunt gata să arate filme sau emisiuni cu scene obsecene chiar şi în timpul zilei, când mojoritatea copiilor sunt acasă, fără supravegherea părinţilor. Mai apoi, tot la ştiri auzi cum doi băieţei de 9 ani au violat o fetiţă de 6 ani. Unde au învăţat ei acest lucru? La televizor! Iată de ce, spun că mass-media poate influenţa comportamente şi moduri de gândire.

Tot mass-media influenţează valori.  Chiar de la începuturile televiziunii, posturile TV prezentau seriale care arătau familii model, promovau moralitatea, caracterul şi rezolvarea problemelor într-un mod integru. Astăzi, aceste seriale au fost înlocuite cu seriale ca „Beverly Hills”, unde fata rămâne însărcinată fără ca măcar să poată înţelege cine până la urmă este tatăl copilului, serialul „Tânăr şi neliniştit”, unde divorţul este ca şi normalitate, iar partenerii de căsătorie se schimbă în fiecare serie.

Astfel de filme sau seriale te fac să ajungi la concluzia că păstrarea familiei nu este prioritate, iar faptul că rămâi însărcinată înainte de căsătorie nu mai este o problemă deja. În lumea reală lucrurile stau tocmai invers, divorţul este o rană atât pentru partenerii de căsătorie, cât şi pentru copiii lor.

În perioada logodnei, ca orice mireasă eram foarte atentă la rochiile altor miserse aşa ca să-mi găsesc şi au una pe potrivă. Mare mi-a fost mirarea că toate miresele pe care le văzusesem în acea perioadă aveau burtă, pentru că erau însărcinate. Nu am exagerat spunând toate, pentru că nu am văzut nici una fără burtă. De unde am învăţat acest lucru, cine ni l-a prezentat ca şi normal… părinţii? Cu siguranţă că nu, pentru că pentru ei acest fapt este o ruşine şi nu o normalitate.

Aceste realităţi ne fac să ne gândim serios la menirea mass-mediei, rolul ei şi influenţa pe care o poate avea. Acum am ajuns în zile cînd trebuie să fim foarte selectivi la ceea ce privim şi ceea ce intră pe ecranele caselor noastre. În 1933, Hedy Lamarr a apărut dezbrăcată într-o scurtă scenă din filmul „Ecstasy”, şi în momentul când încă ceva filme de acest gen au apărut pe ecrane, poporul american a ripostat. Ei au hotărât că Hollywoodul nu are voie să le corupă moralitatea. Astfel a fost impus Codul Producătorului de film în care era inclusă şi declaraţia: „să nu se producă nici un film care să coboare standartele celor ce l-ar viziona. Prin urmare simpatia spectatorilor nu trebuie îndreptată niciodată spre crimă, fărădelege, rău sau păcat”.

Ce ar fi dacă astăzi oamenii s-ar revolta, dacă creştinii ar lua atitudine, cu siguranţă că am da naştere unor noi direcţii de abordare pentru mass-media, astfel ne-am proteja copiii, familiile şi valorile.

Mass media educă societatea

“Mass media – educă societatea!” Aşa ne-au spus-o profesorii în prima zi de universitate. Mass media este cea care are rolul de a scoate în lumină adevărul. Însă, cu timpul, mass media s-a transformat în business şi astfel, s-a ajuns la a se face show din ea.

Drept scop al acestui material, mi-am propus prezentarea a două cazuri care sunt folosite de mass media şi influenţează negativ societatea. Fac acest lucru pentru a informa populaţia, informarea fiind unul din rolurile de bază ale mass mediei, astfel ca toţi împreună să cântărim fiecare cuvânt şi fiecare imagine care este prezentată de mass media. Primul dintre ele este un cântec care deja de câteva luni este în topul tuturor şi prin intremediul căruia se prezintă imoralitatea. Vorbesc despre cântecul “I kissed a girl”, (“Am sărutat o fată”, în traducere), care este interpretat de Kate Perry.

Discutând cu mai mulţi dintre cunoscuţii mei şi întrebându-i ce părere au cu privire la această piesă, unii dintre ei nu înţeleg ce se cântă, altora nu le pasă, iar pe ceilaţi îi deranjează. Poate vă întrebaţi, cum anume poate influenţa acest cântec? Cuvintele lui spun următoarele:

This was never the way I planned – (Eu nu am planificat aceasta niciodată),

Not my intention – (Nu a fost intenţia mea),

I got so brave, drink in hand lost my discretion – (Eu am devenit atât de curajoasă, băutura din mână mi-a pierdut discreţia),

It is not what I am used to just wanna try you on – (Nu este ceva cu care m-am obişnuit, însă aş dori ca s-o încerc pe tine),

I am curios for you caught my attention – (Sunt curioasă, pentru că tu mi-ai atras atenţia),

I kissed a girl and I liked it – (Eu am sărutat o fată şi mi-a plăcut),

The taste of her cherry chap stick – (Gustul rujului ei de cireşe)

I kissed a girl just to try it – (Eu am sărutat o fată doar ca să încerc)

I hope my boyfriend do not mind it – (sper că prietenul meu nu este împotrivă),

It felt so wrong – (Aceasta m-a făcut să mă simt atât de rău),

It felt so right – (Aceasta m-a făcut să mă simt atât de bine),

Do not mean I am in love tonight – (Nu am în vedere că m-am îndrăgostit în seara aceasta)

I kissed a girl and I liked it – (Eu am sărutat o fată şi mi-a plăcut),

No I do not even know your name it does not matter – (Nu eu nici măcar nu-ţi ştiu numele, dar aceasta nu contează),

You are my experimental game – (Tu eşti jocul meu experimental)

Just human nature – (Doar natură umană),

It is not what good girls do – (Nu este ceea ce fetele bune fac),

Not how they should behave – (Nu cum ele ar trebui să se comporte),

My head gets so confused – (Capul meu este aşa de confuz). (Prima strofă şi refrenul cântecului)

E clar că interpreta încurajează fetele să încerce şi ele o astfel de experienţă, care pare la început interesantă şi mai târziu se transformă în ceva normal, un stil de viaţă.

Cel de-al doilea caz despre care aş vrea să vă povestesc este o emisiune cu numele “Test de fedelitate”, pe care am urmărit-o de câteva ori şi mi-a trezit indignare. Conducătorul acestei emisiuni urmăreşte drept scop convingerea unuia dintre partenerii unui cuplu, că celălat îl înşeală. Majoritatea emisiunilor sunt populate de femei care îl pun pe partener într-o situaţie dificilă. Aceasta constă în faptul că bărbatului îi este trimisă o domnişoară cu dimensiunile 90-60-90, care este ispita lui şi ea are însărcinarea de a-l duce în pat şi de a-i demonstra partenerei că acesta nu-i este fidel şi că cu prima ocazie o înşeală.

Aşa că în timp ce bărbatul este cu noua lui pasiune este prins de soţie şi aceasta îi face un scandal în faţa TV. “Nu te juca cu focul”, auzim deseori această expresie. Se pare că în această situaţie, partenera îşi aruncă jumătatea în foc şi aşteaptă ca el să nu se frigă, însă Biblia, dă şi continuarea frazei, “Cine calcă pe cărbuni aprinşi, nu se poate să nu se frigă.” Nu că aş da dreptate bărbaţilor în situaţia aceasta, însă este evidentă vinovăţia femeilor, care îi aruncă în groapa cu lei.

Se pare că jurnalismul se transformă în vedetism şi nu în proclamarea adevărului.

Totuşi, să fim atenţi să nu cădem într-o altă extremă şi să înţelegem greşit, că toată mass media din RM nu-şi face datoria. Cu siguranţă, mai există ziare, postrui TV şi postruri de radio care îşi fac cu onestitatea datoria, iar Codul Deontologic al Jurnaliştilor le este valoare.

Ecaterina STEPANIUC

Calităţile unui bun jurnalist (2)

În articolul precedent am vorbit despre calităţile morale ale unui jurnalist. În acest post vreau să vedem care este portretul profesional al jurnalistului legătura dintre etica morală şi cea profesională. Este nevoie în jurnalism de moralitate, cumsecădenie sau interesul este mai important?

Acum, mai mult ca niciodată vedem cum structurile politice vor sa manipuleze masele cu ajutorul Mass-mediei, respectiv cu ajutorul jurnaliştilor. Acest fapt subminează consideralibil autenticitatea materialor jurnalistice şi întotdeauna lasă loc de întrebări şi nesiguranţă la oameni.

Convenţia Organizaţiilor de Media din România, în 2004 au adoptat aşa zisul Cod Deontologic, care conţine anumite prevederi ce ţin de activitatea profesională al jurnaliştilor. Comform acestuia jurnalistul trebuie să evite să se afle într-o situaţie de conflict de interese. Se recomandă separarea activităţilor editoriale ale jurnalistului de cele politice şi economice. Ce înseamnă acest lucru? Cu alte cuvinte activitatea jurnalistului trebuie să fie separată de interese economice sau politice. Nu poţi fi un bun jurnalist şi în acelaşi timp să aperi interesele unui candidat sau partid politic. Imediat dispare echidistanţa, imparţialitatea şi obiectivitatea.

Acum în presa din Moldova chiar nu mai ştii care televiziune este cu adevărat apolitică, care ziar este imparţial, pentru că aproape toate canalele media sunt sponsorizate de politicieni. Acest fapt îi face pe oamenii să fie nedumeriţi şi stârneşte neîncredere în ceea ce se spune.

Pe lângă faptul că un jurnalist trebuie să fie liber de anumite interese politice, acesta trebuie să pună totul la îndoială până se asigură că informaţia primită este veridică şi adevărată. Nu te limitezi doar la informaţia ce s-a strecurat printre degete doar de dragul scrisului ci investighezi bine problema abordată. De exemplu: faci un reportaj despre un orfelinat de copii, când mergi acolo asigurate că ai pus intrebări suficiente aşa ca materialul tău să fie plin. Nu te limitezi la faptul că directoare se va lăuda de activitatea la orfelinat, întrebările incomode te pot ajuta enorm. Jurnalistului nu trebuie să-i fie frică să întrebe pentru că aceasta îl va ajuta să facă un material pe măsură.

Mai sus am menţionat de întrebările incomode, însă trebuie să fii foarte atent cum le pui, când şi cui, ca să nu te trezeşti cu relaţii stricate şi oamenii care altă dată îţi vor închide uşa în faţă. De aceea un jurnalist bun trebuie să ştie cum să lucreze înţelept cu sursele. De fapt sursele sunt oamenii care îţi furnizează informaţiile necesare, aceştia pot fi experţii, oamenii împlicaţi în subiectul abordat, politicienii etc. Politeţea, intelegenţa, bunul simţ îţi pot fi de mare folos le aceasta.

Nu în ultimul rând vreau să menţionez faptul că un jurnalist bun face toate lucrurile în timp şi la timp. Deadline-ul pentru prezentarea materialului la redacţie trebuie respectat cu stricteţe, subiectul prezentat trebuie să fie abordat la timp, la întâlnirile cu oamenii cheie nu se întărzie.

Înţeleptul Solomon a spus: “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, macarcă omul nu poate cuprinde, dela început pîna la sfîrşit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.” Dumnezeu face toate lucrurile la timp de aceea orice lucru făcut de El este frumos, perfect şi noi ne bucurăm de el. De aceea respectarea limitelor timpului este nespus de importată.

Eu vă doresc să ajungeţi jurnalişti prefesionişti şi să vă bucuraţi de activitatea dvs.

Chat-ul – cea mai optată „relaxare” de vară

chat.jpg „Abia aşteptam să ies de la examen, ca să vin repede la internet să vad ce mi-au mai scris prietenii! Nu pot rezista o zi fără să intru pe chat.” Sunt cuvintele Anei, o adolescentă din clasa a noua. Stătea cu ochii pironiţi în ecran, iar degetele îi umblau ca furnicuţele pe tastatură, scriind „prietenilor” ei virtuali. Chiar în timp ce vorbea cu mine nu-şi putea dezlipi ochii de la computer. Discutâtnd mai mult, ea mi-a mărturisit că nu-şi imaginează viaţa fără chat şi este deja dependentă.

Dacă până nu demult odihna principală de vară a tinerilor era mersul la ţară la bunei, excursiile şi taberele, atunci în zilele noastre „moderne”, aceste practici au devenit demodate. Vacanţele de la ţară sunt doar o amintire. Astăzi tinerii vor distracţii cu senzaţii tari, şi toate dacă reuşesc să-şi dezlipească ochii de la computer. Spun asta pentru că computerul devine o problemă la tineri din ce în ce mai mare, care le fură tot timpul liber şi neliber, izolându-i de lumea reală.

M-am alarmat şi mai mult când citesem că, în România, mai multe persoane au fost spitalizate după ce au căpătat o afecţiune psihică cauzată de faptul că au stat mult timp pe internet, fiind nedezlipiţi de messengerul de pe Yahoo sau MSN. O domnişoară a fost la un pas de sinucidere doar pentru faptul că o săptămână nu a avut acces la internet.

Pentru cei ce nu ştiu, definiţia cuvântului chat, atestată în Dicţionarul Limbii Române, chat-ul (de adăugat definiţia din DEX). La început chat-ul pare foarte atractiv, Ana spunea că abia aştepta să iasă de la examen ca să vină cât mai repede la internet. Este atractiv însăşi prin faptul că îţi poţi ascunde identitatea adevărată, începând cu numele, prenumele, vârsta, imaginea, kilogramele, poza, etc., fără ca să fii identificat. Sunt unii utilizatori sinceri, dar majoritatea celor ce utilizează chat-ul mint. Am fost martoră cum un băiat vorbea cu alt băiat din numele unei domnişoare, şi-a pus şi o poză ca să pară mai credibil, discuţiile nu se opreau doar la „ce mai faci?”, sau ” ce se mai aude la tine?”, ci intrau pe un teren din ce in ce mai intim, încât ajungeau la sex virtual pe internet.

Un pericol mai mare pe care îl poartă chat-ul este dependenţa, vara fiind sezonul estival pentru deţinătorii de Internet cafe-uri. În 2005, în SUA, erau 170 de milioane de utilizatori de Internet, dintre care cel puţin o treime folosesc messengerul mai mult de 2-3 ore pe zi. Acum aceste cifre sunt cu mult mai ridicate. Psihologii apreciază chat-ul la fete ca pornografia pentru bărbaţi. Efectele însă nu se lasă aşteptate, izolarea de lumea reală, dezinters total faţă de activităţile cotidiene.

Tot psihologii apreciază chat-ul ca o dependenţă patologică, o robie echivalentă cu heroina, alcoolismul, fumatul care trebuie tratată cu ajutorul medicilor şi psihologilor, dacă este în stare acută. Biblia ne spune că orice om este robit de lucrul care este biruit. Chat-ul a devenit un adevărat distrugător psohologic pe care tinerii cît şi cei maturi cu greu îl conştientizează.

Se observă o mare importanţă în vederea implicării părinţilor pentru a-şi ajuta copiii să nu devină dependenţi de această lume virtuală. Dacă astăzi părinţii nu iau atitudine, mâine copiii lor nu-şi vor putea imagina cum poţi face ceva în lumea reală pentru că toate intrebările lor vor fi hotărâte online.

Alina Druţă

PR(Relaţii Publice) Negru

Săptămâna aceasta la facultate am avut ora de Etică Profesională, unde împreună cu colegii am avut de studiat tot ce ţine de PR negru. Internetul spre surprinderea noastră nu ne- a oferit prea multe informaţii, însă la lecţii am văzut importanţa de a fi informaţi în domeniu dat ca mai apoi să nu fim prinşi în capcana unor minciuni. Deci să începem:

Noţiunea de PR Negru a fost pentru prima dată utilizată în spaţiul rus, şi vine în contradicţie directă cu noţiunea de bază al relaţiilor publice. Dacă relaţiile publice au menirea de a îmbunătăţi imaginea unei persoane s-au a unei companii, atunci PR-ul negru vine să distorsioneze sau să strice o anumită reputaţie. PR Negru este întotdeauna imoral dar nu întotdeauna ilegal. În spaţiul rus, nici măcar nu există noţiune de PR, pentru ei toate Relaţiile Publice se rezumă doar la „Ciornâi PR”

Tehnicile pe care le utilizează PR negru sunt numearoase, însă în articolul dat vom vedea doar câteva din ele. În cartea sa „Relaţiile Publice”, Vasile Cioarec, ne dezăluie o listă de tehnici cel mai des folosite la noi în societate, respectiv în occident:

„Citirea Gândurilor”- este o interpretare ironată a gândurilor inamicului sau mai bine zis a adversarului. O interpretare greşită, inexactă, incorectă despre modul de gândire sau acţiune a persoanei care este trîmbiţată în defavoarea ei.

Tehnica „Anonimatului”- de multe ori în timpul unei campanii electorale putem găsi în poştă diferite banere publicitare cu informaţie negativă cu privire la un candidat. Cel mai des numele sursei este înlocuit cu simplul nume „anonim”. S-au mai nou, „din surse demne de încredere”

„Decuparea”- această metodă mai poate fi interpretată ca şi „distorsionarea sensului” şi se referă la scoaterea cuvintelor din contextul subiectului. Persoana este prinsă la cuvânt; se scoate o anumită frază sau vreun cuvânt şi este ironizat, iar concluzia este facută în afara contextului.

O altă tehnică pe larg răspândită atăt la noi cît şi în occident este „folosirea zvonurilor”. Drept exemplu ne este revista „Star Paparaţii”, care nu face nimic altceva decât să răspândească zvonuri, toate practic fiind neadevărate. De cele mai multe ori zvonurile nu se bazează pe un fapt real, ci sunt improvizate. Oamenii fiind mereu captaţi de ceva nou, au tendinţa să credă. A fost o periodă când tot satul Costeşti era uluit de zvonul cum că Andreia Marin ar fi decedat într-un accident în timp ce plecase la munte. Pentru că nu aveau acces la surse informative, oamenii deja îşi luase rămas bun de la prezentatoare şi de la emisiune de succes pe care o modera.

Îmi pare rău că trebuie să menţionez şi această tactică a PR-lui negru, însă este o realitate că fără ajutorul jurnaliştilor munca PR-ştilor negri ar fi zadarnică, de aceea de cele mai multe ori, chiar de fiecare dată se recurge la coruperea jurnaliştilor, sau cu alte cuvinte mituirea lor. Este trist faptul că acei jurnalişti în care oamenii au încredere că le aduc în case adevărul acei jurnalişti apelează la transmiterea de minciuni doar pentru câştig.

Tot la lecţia de Etică Profesională, împreună cu profesoara noastră dna. Ludmila Lazăr, am studiat şi câteva din metodele de contracarare a PR negru. După mai multe dezbateri am ajuns la concluzia că oamenii au nevoie să fie înformaţi cu privire la PR negru ca să poată face diferenţă. O altă metodă ar fi intentarea în judecată atunci cînd este prezentată informţia cu conţinut ilecit, asta va fi o lecţie pentru toţi atât pentru jurnalişti cît şi pentru cei ce apelează la astfel de servicii.

După cum am menţionat mai sus PR negru poate de cele mai multe ori să nu fie ilegal, însă PR negru nu are nimic de aface nu moralitatea, încălcând valorile şi principiile creştine. Sfintele scripturi ne învaţă că nu trebuie să scoatem nume rău apropelui nostru, ci să trăim în pace cu toţi oamenii. „Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră”(Romani 14:19) Domnul Isus este pacea credincioşilor (Efeseni 2:14), El poate să schimbe atitudinile greşite în relaţiile dintre oameni, şi să-i pună în relaţii corecte şi frumoase, chiar dacă ar fi eventuali concurenţi.

Alina Druţă