Arhive pe categorii: Meditatie

Mielul de Paşte

„ …Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit.” 1 Corinteni 5.7

Ce noapte groaznică a fost aceea când a venit ultima din cele zece plăgi peste faraon şi ţara Egiptului! Cum te-ai fi simţit, dacă tu ai fi fost fiul întâi născut al unei familii şi ai fi aflat în Egipt Cuvântul lui Dumnezeu: Pe la miezul nopţii, voi trece prin Egipt; şi toţi întâi născuţii din ţara Egiptului vor muri? Nu ai fi fost îngrozit de moarte şi nu ai fi în­trebat dacă există vreo posibilitate de salvare pentru tine?

Datorită harului lui Dumnezeu era o salvare pentru întâi născuţii din Egipt, dacă părinţii o vreau. Trebuia tăiat un miel fără cusur pentru întâiul născut. Deci ci­neva din casă trebuia să moară, fie mielul, fie întâiul născut. Casa trebuia să fie marcată în mod vizibil: cu sângele mielului trebuiau unşi amândoi stâlpii şi pragul de sus al uşii casei; „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.”

Cineva putea să gândească: „Nu pot înţelege acest lucru. Cum poate sângele unui miel să mă salveze de la moarte?” Dar chiar dacă el nu înţelegea ce înseamnă mielul de Paşte şi sângele lui, el era totuşi salvat dacă, cu credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, tăia mielul şi un­gea uşiorii casei şi pragul de sus.

„Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: «lată Mielul lui Dumnezeu!» Ioan 1.36

Toţi israeliţii care au ascultat cuvin­tele lui Dumnezeu şi au uns uşiorii şi pragul de sus cu sângele unui miel, au rămas cruţaţi, întâiul născut ai lor a fost salvat. Dar toţi egiptenii, care nu au avut sângele cum s-a spus, au fost judecaţi de Dumnezeu. Cât de sever este Cuvântul lui Dumnezeu; la fel şi ju­decata Sa! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Ce spune, aceea şi face. Dacă vesteşte judecata, atunci judecă, şi dacă promite salvarea, atunci salvează – cu condiţia ca salvarea oferită de El să fie acceptată cu deplină încredere.

Şi pentru vremea noastră a anunţat judecata Sa asu­pra tuturor oamenilor şi asupra întregii lumi. Dar unde se găseşte salvarea de judecata care va veni? Noap­tea judecăţii de odinioară din Egipt s-a numit „Paşte”, pentru că Dumnezeu „a trecut pe lângă”, iar mielul care i-a salvat pe israeliţi s-a numit „mielul de Paşte”. Şi pentru noi există un Miel de Paşte. Dumnezeu însuşi L-a dat – şi ce Dar minunat! Isus este Mielul lui Dumne­zeu care ridică păcatul lumii.

Dacă vrei să fii salvat de judecata care va veni, atunci îndreaptă-te cu credinţă spre Domnul Isus. Sân­gele Său te curăţă pe deplin şi te ocroteşte.

Sursa: http://www.misiune.ro

Anunțuri

Tragedia omenirii… un citat minunat!


„Unul dintre lucrurile cele mai tragice pe care le știu despre firea omenească este că avem cu toții tendința să amânăm să trăim. Visăm la o grădină vrăjită de trandafiri, aflată undeva la orizont- în loc să ne bucurăm de trandafirii care înfloresc la fereastra noastră astăzi.” Dale Carnegie

De multe ori mă prind și eu în aceste vise dar trebuie să ne bucurăm din plin de ceea ce ne dă Dumnezeu astăzi!

Brian Littrell- un BackstreetBoy cu o marturie frumoasă!

Adolescența mea a fost practic scaldată în muzica celor de la BackstreetBoys. Poate pare ridicol dar le știam pe de rost toate piesele, aveam acasă toate albumele, așteptam cu sufletul la gură o eventuală apariție de a lor la televizor și nu scăpa nici o revistă de mâna mea dacă era scris ceva despre ei.

Când am devenit crestină și îmi făceam curat în lucrurile vechi, am adunat o pungă de 30 de kilograme cu materiale, reviste, postere despre ei. Am dus-o la gunoi si am termintat-o odată si pentru totdeauna cu idolii mei vechi.

De ce am revenit din nou la subiectul despre ei?… este pentru că am citit mărturia unui din acei cinci membri acum, Brian Littrell și sunt impresionată cum fiecare succes al său el îl dedică lui Dumnezeu și Îl primește ca din mâna Sa. Mai mult decât atât, iată ce mai susține artistul „Ca și creștini trebuie să fim uniți și să vorbim despre credinţa noastră public, despre toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut în viaţa noastră pentru a ajuta alte persoane”.

Brian a crezut în Domnul Isus încă de la vărsta de 8 ani, și de atunci credința în Dumnezeu a devenit lucrul cel mai important în viață. În 2006 și-a lansat primul album cu muzică creștină, piesele căruia s-au bucurat de locuri de frunte în clasamentele muzicale. Piesa „Welcome Home (Bine ai Venit Acasa)” este despre pilda cu Fiul Risipitor și Piesa „În Christ Alone (Doar în Hristos)” recunoaște că tot ce are este doar prin Dumnezeu.

Iată mai jos piesele…


Desigur că astfel de oamenii nu trebuie să ajungă să ne fie idoli ci se merită să le urmăm exemplul frumos.

Au înflorit cireşii

O poezie frumoasă de primăvara care mi-i plăcut foarte mult şi sper să vă aducă şi vouă fiorul primăverii în suflet…

Au înflorit cireşii, iaraşi, în livadă
Şi în albul pur, şi-au pus podoabe;
Din muguri adormiţi-n toiul iernii
Au răsărit frumos cununi de salbe.

Ce mândră e livada, în sărbătoare!
Ce zumzet de albine o-mpresoară!
E timpul florilor cu porţi deschise;
Nectarul dulce, ele-n stupi îl cară!

E-un dute-vino, pe traseu, întruna!
Parfumul florilor suav, le cheamă,
Din zbor răspund la fiecare floare
Şi nu le trece, nebăgate în seamă.

Şi mai târziu, ce fructe delicioase
Vor fi pe crengile expuse-n soare,
Când în buchete, adunate laolaltă
Cireşile, vor creşte în îmbrăţişare!

O! Şi ce motiv solemn de bucurie
Va fi când timpul, e gata de cules,
Când aroma dulce te energizează
Şi când rolul hranei tu l-ai înţeles!

Şi astfel în iubirea Lui de Creator,
Dumnezeu, îngrijeşte să rodească
An de an cireşii, căci a lor menire,
Este să-ntreţină viaţa cea firească!

Flavius Laurian Duverna

Tinerii „suprasolicitati”

Tinerii din zilele noastre se tem de prea multa munca si se poarta ca si cum sudoarea fruntii – ca rezultat al unei munci cinstite – ar fi ceva de care sa te rusinezi. Oare chiar toti, in mod egal, sunt speriati de un mers mai obosit si de o fata mai umflata?!
Acest duh de lenevie da nastere caselor unde se aduna tinerii la jocuri de noroc, umple puscariile de tineri lenesi care umbla aiurea si nu fac nimic, umple discotecile cu vagabonzi si tin casele de ajutorare si institutiile de caritate foarte active.

Tineri ca acestia nu vor construi niciodata case uriase si fabrici, nici cladiri precum Cetatea de Scaun a Sucevei care dainuie de mult timp sau alte cladiri si blocuri inalte ca in zilele noastre. Cei care au construit astfel de cladiri nu erau lenesi si nici fricosi de munca.
Toti baietii din America au auzit de Tipografia mare a lui Harpers. Deci, toti baietii acestia cunosteau foarte bine paginile cartilor lor frumos colorate si poate ca multi au vazut si Tipografia din orasul New York. Dar daca eu i-as fi intrebat pe unii baieti cum se face ca fratele mai mare a lui Harper a gasit o casa asa de frumoasa si impozanta, poate ca mi-ar fi spus ca omul acesta a fost „un mare norocos”.

Intr-adevar, a fost norocos. Dar un prieten vechi, lucrator la tipografia aceea, ne-a dezvaluit secretul acestui om norocos.
El insusi, editorul principal si cu cel mai mare dintre baietii lui Harper au invatat meseria de tipograf cu multi ani in urma, pe strada John din New York. Ei si-au inceput viata lor fara noroc, dar cu maini voitoare sa munceasca si minti active; un noroc suficient de mare pentru orice om tanar din tara asta libera.
„Uneori, dupa ce ne faceam treaba pe ziua respectiva, James Harper spunea:
‘Thurlow (asa il chema pe editor), hai sa mai desfacem un palet mare de hartie. Numai sa-l desfacem. Sa-l avem gata desfacut pe maine’.
In general, cadeam de acord, dar fara prea mare tragere de inima sa „desfacem numai” paletul, insa James ma pacalea si radea la bombanelile mele si niciodata nu ma lasa pana nu desfaceam complet tot paletul si asezam hartia frumos si intinsa perfect la colturi, gata de lucru pentru a doua zi.
Vara ne-am facut un obicei sa mergem mai devreme la lucru si pana ceilalti baieti si barbati isi mancau micul dejun, noi aveam jumatate din treaba noastra facuta pe ziua aceea. Ne dadeam intalnire mai devreme si porneam spre strada John. Ceream cheia de la ofiterul de serviciu batand usor in gemuletul lui, iar domnul Seymour o lua de sub perna si ne-o dadea prin oblonul geamului.

Facand asa, n-aveam probleme cu nimeni si nici treaba cu baietii rai care faceau numai nazbatii, iar pe deasupra, adunam bani la buzunar pentru munca facuta.”
Cheia data prin oblonul geamului ne vorbeste despre secretul „norocului” acestor doi barbati care s-au ridicat pana au devenit eminenti, foarte cunoscuti si cu un nume bun, in timp ce alti baieti care dormeau adanc in acele ore de dimineata, au ramas necunoscuti si ” fara noroc” cum spun ei. In loc sa-l urmareasca pe seful lor cand era cu spatele si sa spuna celorlalti, aprinzandu-si o tigara: „Hei, baieti, haideti acasa, am facut indeajuns pentru azi!”, fratii Harper spuneau: „Hai sa mai lucram un pic si peste program, sa ne pregatim lucrul pe maine , ca sa ne fie mai usor !”

Continuare