Arhive pe categorii: Social

O nouă emisiunea la MOLDOVA CRESTINA

Recent am lansat o nouă emisiune în care merg În Vizită la oameni deosebiți și care au o poveste frumoasă de trai. Vă invit să o urmăriți, găsiți link-ul atașat mai mai jos. O zi binecuvântată!

http://moldovacrestina.md/video/item?uniq_id=59b620e2d

Anunțuri

RAZBOIUL FEMEILOR IMPOTRIVA AVORTULUI

unplanned-pregnancy-abortion-mental-health-640x342Paginile istoriei sunt pline de ironii. Lupta femeilor pentru avort si impotriva lui e una dintre ele. Zeci de ani inainte de anii 50 si 60 cind avortul a fost legalizat in tarile occidentale, femeile au luptat energetic pentru a li se recunoaste un drept la avort. Rusia sovietica si tarile comuniste au legalizat avortul ex oficio in numele pretentiei comunismului de a fi eliberat femeia de sub tutela barbatului si de a o face egala cu el. Vremurile insa s-au schimbat. Avortul si dreptul la avort si-au pierdut, in timp, alura. Odata ce efectele avortului au inceput sa fie simtite, printre ele impactul advers asupra sanatatii fizice si emotionale a femeii, cit si declinul artificial demografic al tarilor care au legalizat avortul, atitudinile privind avortul au inceput sa se schimbe. Iar progresul in medicina si tehnologia medicala care dovedesc tot mai evident ca fetusul uman e o fiinta umana care apartine speciei homo sapiens din momentul conceptiei, au cauzat schimbari radicale a pozitiilor multor persoane privind umanitatea copilului nenascut. In consecinta, ei cer revizuirea pozitiilor oficiale a statelor privind avortul. Daca fiintele nascute au dreptul la viata, intreaba tot mai multe persoane, de ce nu si fiinta umana nenascuta?
In primul rind al bataliei impotriva avortului si a declinului demografic sunt, fara indoiala si in toata lumea, femeile. Ficele, nepoatele, si stranepoatele femeilor care cu doar citeva generatii in urma luptau din rasputeri pentru legalizarea avortului. Aceasta realitate e un adevar de netataguit atit in tarile occidentale cit si in Romania. Ce e si mai remarcabil, insa, este ca in tarile occidentale, in special in SUA si Canada, batalia impotriva avortului a impartit miscarea feminista in doua tabere opuse. Una promoveaza cu agresivitate avortul, iar cealalta promoveaza, cu acelasi grad de agresivitate, dreptul la viata al copiilor nenascuti. Despre acest subiect fascinant,  dar putin cunoscut, scriem astazi. E un fenomen recent, putin mediatizat, dar care in ultimii ani a iesit la suprafata cu un impact remarcabil si uimitor de pozitiv.
Peste tot in lume femeile duc o lupta acerba impotriva avortului. In Statele Unite femeile au fondat Americans United for Life, National Association for the Right to Life, Feminists for Life si alte organizatii similare care promoveaza dreptul la viata al copiilor nenascuti. Femei proeminente si influente in viata politica a Americii fac la fel. Personalitati notabile sunt Sarah Palin, fosta guvernatoare a statului Alaska, Michelle Bachman, fosta candidata la presedintia SUA in 2012, guvernatoarea statului South Carolina, guvernatoarea statului New Mexico, si altele.  Femeile americane au scontat deasemenea succese remarcabile in doar ultimele citeva saptamini. Au facut lobby cu succes in Arkansas unde avortul dupa 12 saptamini de sarcina e interzis. Au scontat un succes similar in Dakota de Nord unde cu doar doua saptamin in urma a fost redactat un amendament constitutional de interzicere a avortului dupa 6 saptamini de sarcina. Amendamentul urmeaza sa fie supus votului in noiembrie. O alta organizatie pro-vita, specializata in promovarea dreptului la viata al fetitelor nenascute in China, este Women’s Rights Without Frontiers.
In Canada exista miscarea Real Women of Canada, o organizatie pro-life si profamilie de citeva sute de mii de persoane. In Europa functioneaza New Women for Europe, o miscare pro-familie si pro-vita care face lobby in Parlamentul European. Iar in ONU functioneaza organizatia Catholic Women’s Forum. Aceste grupuri coopereaza la influentarea documentelor internationale adoptate in conferintele ONU pentru a preveni recunoasterea unui pretins drept la avort.
Romania face la fel
Romania se conforma acestui trend si realitati internationale pozitive. Majoritatea covarsitoare a liderilor miscarii pro-vita din Romania sunt femei. Toate merita aceleasi aprecieri. Mentionam citeva dintre ele: Gerda Chisarau la Timisoara (Darul Vietii); Iuliana Petrut (Neamt); Florica Chereches (Oradea); Alina Galea (Oradea); Miorita Sateanu (Uniunea Fameilor din Bihor); Maria Dunca-Moisin (Miscarea Bunavestire din Bucuresti); Olimpia Popa (AFR Tulcea); Maria Juncan (Arad); Claudia Boghicevici (Arad); Larisa Iftime (Pro-Vita Media, Bucuresti). Eforturile acestor femei trebuie nu doar mentionate dar mai ales apreciate. Mame, bunici, sotii, aceste lidere a miscarii pro-vita din Romania dovedesc o intelepciune si vizuine inestimabila, dar care din nefericire lipseste in intregime clasei politice din Romania. Aceste femei reprezinta preocuparile si ingrijorarile societatii romane privind declinul demografic al tarii si distrugerea societatii romane cauzate de avort si destramarea familiei ca institutie sociala. Romania este binecuvintata sa le aibe si sa le auda.
In Secolul XX sute de mii de barbati romani au murit in cele doua razboaie mondiale, cauzind o slabire notabila a vitalitatii biologice a natiunii. Femeile romane au facut o contributie enorma la revitalizarea ei dupa fiecare razboi. Dupe 1990, insa, suntem confruntati cu o atitudine noua, una parese egoista, lipsita de viziune si de perspectiva. Fara copii tara nu are viitor. Batrinii nu vor avea pensii. Tara se va goli. Romania va dispare. Generatiile trecute de femei au inteles lucrul acesta si si-au facut datoria. Unele dintre cititoarele noastre ne amintesc din cind in cind ca in traditia romana se spunea ca fiecare familie trebuie sa aibe cel putin trei copii, unul sa inlocuiasca pe mama, unul pe tata, iar unul sa-si dea viata pentru tara. E miscatoare aceasta atitudine, una care ar trebui sa caracterizeze fiecare camin din Romania si una pe care statul ar trebui sa o faciliteze printr-o politica sociala sanatoasa. Romania are nevoie de o cultura a vietii, fara de care va pieri. O cultura si mentalitate a avortului, a mortii, de fapt, va ucide Romania. Daca continuam sa privim avortul ca singura solutie pentru problemele cu care se confrunta tinerele insarcinate, Romania nu va ajunge departe.
Materialul de mai jos explica de ce noul feminism este pro-vita si anti-avort: avortul distruge si incatusaza femeia, nu o elibereaza. Materialul a fost tradus si adaptat pentru dtra tot de o tinara femeie, Cristina Teleptean, voluntar AFR din Sighet si studenta la engleza-franceza la Cluj. Calitatea traducerii este impacabila si recomandam pe Cristina oricarei intreprinderi, firme ori organizatii care cauta un traducator de calitate. Materialul a fost publicat pe 22 ianuarie si poate fi citit in engleza, in intregime aici: http://www.thepublicdiscourse.com/2013/01/7677/?utm_source=RTA+Italiano+New+Feminism&utm_campaign=winstorg&utm_medium=email Autorul articolului este Elise Italiano.

 

Mai contează mamele? O privire asupra mamelor surogat!

MAI AU ROST MAMELE?
Feminismul anilor 60 spunea ca tatii nu au nici un rost. Nu sunt nici relevanti nici necesari in viata sau cresterea copiilor. Femeile, afirma feminismul, pot sa-si creasca copiii singure iar barbatii nu trebuie implicati. Ei nu au nici un rol specific nici aparte in cresterea lor. Tinerele femei au fost educate sa-si creasca copiii singure fara a se casatori si fara barbati in viata lor sau a copiilor lor. Au fost incurajate sa devina carieriste iar daca ceasul biologic mai ingaduia, sa aibe cite un copil pe care sa-l creasca fara sot sau barbat in casa. Si asa a fost. Vreme de citeva decenii. Filmele si revistele de avantgarda, showurile de televiziune, revistele de moda si mass media au promovat ca ceva cool, pozitiv, de dorit si de imitat imaginea aceasta a femeii tinere, atasata mai mult de cariera decit de sot, copii, sau familie. Dar si consecintele au fost timpurii, drastice si profunde. S-au intensificat de-al lungul anilor iar statisticile care apar tot mai des le dezvaluie dimensiunile tragice. La ora actuala mai mult de jumatate din toti copiii nascuti in SUA femeilor sub 30 de ani se nasc in familii unde tinerele mame fie ca sunt singure, fie necasatorite. Dupa cum se vede, radicalismul anilor 60 inca are consecinte. Tragica cum aceasta situatie fara indoiala e, sociologii contemporani o numesc “the new normal,” adica “noua normalitate”, sau “noul normal.” (Studiul aferent poate fi citit aici: http://www.childtrends.org/Files/Child_Trends-2011_11_01_RB_NonmaritalCB.pdf)

Din fericire, doua generatii mai tirziu opiniile s-au schimbat. Ideologia feminista e in declin, in mare parte datorita faptului ca femeile care a fondat-o s-au razgindit. Acum 10 sau 20 de ani fostele feministe, acuma ele insele bunici sau cu fice in anii 20 ai vietii care cauta si ele la rindul lor sa-si intemeieze o familie, au inceput sa vocifereze tocmai contrariul: am facut o gafa. Am gindit gresit si ne-am razgindit – sotul, barbatul ocupa un loc esential in cresterea copiilor. E greu pentru o femeie singura sa creasca un singur copil, dar mai multi. In ultimii ani articolele despre abandonarea acestei perspective au aparut si inca apar des. E destul sa citesti, la intimplare, editorialele, comentariile si studiile publicate periodic pe aceasta tema in New York Times, Los Angeles Times, Dallas Morning News, The Telegraph ori in jurnalele de specialitate sa intelegi ca ceva se schimba. Un lucru bun, zicem noi, dar o experienta din care, se pare, generatia curenta de partinti nu a invatat de fel si refuza sa invete. Caci istoria se repeta. De data asta insa nu privind tatii sau barbatii ci mamele. Tot mai des apar materiale in aceste si alte publicatii care intreaba, retoric, mai conteaza mamele? Mai au mamele un rost?

Initial ne-am gindit sa atacam subiectul acesta acum o saptamina, pe 8 martie cind se celebra ziua internationala a femeii si a mamelor. Ne-am razgindit, insa, gasind ca poate nu ar fi tocmai potrivit sa discutam acest subiect controversat intr-o saptamina in care celebram mamele, sotiile, si ficele noastre si rolul lor binecuvintat in familie si societate. Subiectul insa trebuie discutat, dezbatut si facut cunoscut si noua, celor din Romania.

Familia “moderna” se afla la o incrucisare de drumuri, prinsa ca intr-o menghina intre o multime de factori destructivi care pun la indoiala chiar si cele mai fundamentale adevaruri si aspecte ale familiei, printre ele rostul mamelor in familia si societatea moderna. Printre alti factori, tehnologia devine, se pare, un inamic formidabil al familiei si fertiliatii umane si submineaza drastic rolul traditional pe care mamele l-au avut de-a lungul miilor de ani in perpetuarea speciei umane. In combinatie cu revolutia sexuala, tehnologia moderna le ameninta nu numai rolul dar si demnitatea. Consecintele acestor modificari asupra copiilor deja se simt si nu sunt bune: confuzie, amaraciune, depresie, instabilitate emotiva.

Din multele materiale care se publica pe aceasta tema, am ales unul, intitulat Do Mothers Matter? (“Mai conteaza mamele”?) publicat recent in The Atlantic Monthly: http://www.theatlantic.com/health/archive/2012/02/do-mothers-matter/252676/ L-am adaptat in romaneste pentru dtra. Autoarea, Elizabeth Marquardt, este un sociolog proeminent la institutul, tot atit de proeminent, din New York, Institute for American Values.

MAI CONTEAZĂ MAMELE?
Lipsa de mama a fost, cel putin pina recent, vazuta de majoritatea societatii ca o tragedie. Studiile in psihiatrie, filmele Disney, cit si cunoscutele cintari religioase “Sometimes I feel Like a Motherless Child” (“Uneori ma simt ca un copil fara mama”) (Nota AFR: un slagar bine cunoscut al anilor 70 al formatiei Bonnie M], au dovedit importanta mamelor si au punctat durererea pierderii lor. Dar aceste exemple nu dovedesc ca vremurile in care acesti orfani au trait au afirmat importanta mamei in viata copilului si a legaturilor maternale. De-a lungul istoriei copiii au fost deprivati de mame din diferite motive si prejudecati: saracie; prejudecati etnice sau rasiale (triburile native); conflicte armate (razboiul murdar din Argentina anilor 70); abuzuri ale drepturilor omului (sclavie); ori pentru ca mamele lor au fost vazute, spre bine sau spre rau, ca fiind nepotrivite sa-i creasca (asta ajungind la adoptii).


Trecutul

Si totusi, cu toate ca istoria asta lunga cind unii oameni au luat copiii altor parinti si i-au crescut ca pe copiii proprii continua sa fie condamnata (cu exceptia adoptiilor, in care caz majoritatea dintre noi considera ca adoptiile sunt necesare pentru a da adapost copiilor fara mame sau parinti), o noua, dar intentionata, forma de deprivare a copiilor de mamele lor s-a ivit in zilele noastre, una care inca nu e bine cunoscuta si nu primeste atentia cuvenita in dezbaterile publice, dar una care, atunci cind este discutata, e privita ca buna, pozitiva, si nu se spune nimic rau despre ea. Ma refer, natural, la practica surogatului si a recoltarii fortate de ovule pentru a fi donate.

Prezentul – Ceva Nou
Cind surogatul si donatia ovulelor au intrat in atentia publicului in anii 80, copiii conceputi prin aceste mjloace inca aveau o mama, o femeie, dar o mama infertila, casatorita cu un barbat si care cauta sa devina insarcinata sau sa devina mama prin intermediul trupului altei femei. Spre deosebire, insa, astazi suntem martori al unui fenomen nou – surogatul si donatia de ovule cu scopul de a crea copii fara mama. Barbatii, si ei, fie singuri fie in perechi cu alti barbati, pot cumpara ovule si inchiria pintece. Unui copil i se poate nega dreptul de a-si cunoaste sau de a avea o relatie cu mama lui doar pe simplul motiv ca alti adulti, adica parintii prospecti ai copilului, doresc sa fie asa, si au bunavointa si banii pentru a asigura ca asa va fi. Aceste tranzactii se fac cu ajutorul medicilor, al avocatilor, al clinicilor licentiate de autoritatile publice, si deci, indirect, cu aprobarea tacita a statului.

Am mai scris despre acest subiect al tatilor care doresc sa aibe copiii dar nu sotii, in studiul meu “One Parent or Five: A Global Look at Today’s New Intentional Families.” Il luam ca exemplu pe Ian Mucklejohn, tata a trei copii. In 2001, la 54 de ani, cetateanul acesta britanic a devenit, dintr-o data, tatal a trei copii (tripleti) conceputi din ovule cumparate si gestate in pintecele unei mame surogat, ambele, donatoarea de ovule si mama surogat, locuind in Statele Unite. Nu mult dupa aceea Mucklejohn a devenit un eror al miscarii tatilor-fara-sotii cind a obtinut, instantaneu, cetatenia britanica pentru toti cei trei copii, iar in certificatul de nastere al copiilor rubrica “mama” a ramas goala.

Sau luati ca un alt exemplu India, unde, in 2005, un contabil in varsta pe la jumatatea vietii, Amit Banerjee, a devenit primul tata din India prin metode de surogat si donatie de ovule. Medicul lui a declarat, cu mult entuziasm, ca Amit a fost candidatul perfect pentru implementarea noii tehnologii reproductive. “Ca medic, zicea el, nu puteam sa-i refuz lui Amit tehnologia disponibila astazi cuplurilor infertile care doresc sa-si intemeieze o familie.” Cind un reporter l-a intrebat ce parere are despre faptul ca copilul nu-si va cunoaste nici o data mama, medicul a raspuns tot cu o intrebare,” dar copilul al carui mama moare in timpul nasterii?” Asta denota, in alte cuvinte, ca unii copii deja sunt deprivati de mame in momentul nasterii lor. Problema insa este ca tehnologia in mod intentionat depriveaza copiii de mame, impreuna cu doctorii, cei care isi vind ovulele si isi inchiriaza trupurile pentru gestarea viitorilor copii. Diferenta e mare, cum sunt si implicatiile etice.

Tati Fara Sotii si Vedete
Tati singuri fara sotii exista cu duiumul si in Statele Unite. Asa au ales ei sa fie. De exemplu, Andy Abowitz, un homosexual bine pus la punct care locuieste in Philadelphia, de doua ori a platit-o pe o candidata la studii de doctorat de 25 de ani sa-si doneze ovulele, si pe o femeie sa-si inchirieze trupul sa le gesteze si sa duca sarcina pina la capat, rezultind mai intii intr-o fata, si dupa 20 de luni si in doi baieti gemeni. Tinara care a donat ovulele iradia de bucurie: “E chiar fantastic cind copiii se nasc intr-un camin unde sunt doriti atit de mult!” Si, in timp ce e clar ca Abowitz pare sa-si doreasca acesti copii tare mult, intrebarea este cum se vor simti acesti copii cind vor afla modul in care au venit in lume si ca donatoarea de ovule si mama surogat nu i-au dorit? Cum vor intelege ei notiunea de “mama” avind in vedere ca nu isi vor cunoaste mama biologica, nici mama surogat, si ca nu vor beneficia de prezenta unei femei in viata lor pe vremea cind cresc si se transforma din copii in adolescenti si apoi in adulti?

Uneoi lucrurile sunt si mai complicate, atunci cind doi barbati, in loc de unul, au copii in acest fel. Uitati-va la “faimoasele” cupluri homsexuale, Elton John cu David Furnish, si Neil Patrick cu David Burtka. In general armati cu o droaie de bani, o echipa de ingrijitoare si bone, ajutoare domestice, acesti barbati probabil ca fac o treaba buna cind e vorba de a crea o atmosfera materiala prospera si buna pentru copiii lor. Dar copiii? Mamele lor care le-au dat viata nu conteaza nimic pentru ei?


Consecinte

In ultimii ani incepem sa invatam tot mai multe despre acesti copii, experientele si simtamintele lor, copii care in mod intentionat au fost deprivati de tatal biologic si tot in mod intentionat au fost deprivati de prezenta unui tata in viata lor de-a lungul anilor. In studii cum ar fi “My Daddy’s Name is Donor: A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation,” pe care l-am facut cu profesorul de sociologie Norval Glenn de la University of Texas si Karen Clark; sau in istorisiri postate pe situl AnonymousUs.org; ori aflate in documentarul tocmai emis Anonymous Father’s Day,” invatam ca a fi deprivat de un tata poate fi o mare durere si o mare nedumerire, mai ales in societatea noastra contemporana care pune accent pe compasiune.

In studiul “My Daddy’s Name Is Donor” am raportat ca majoritatea copiilor procreati prin donarea de sperma obiecteaza la faptul ca donatia este anonima. Aproape jumatate dintre ei sunt deranjati de faptul ca banii si interesul financiar au avut un rol in aducerea lor pe lume. Cei mai multi dintre ei doresc sa stie cite ceva despre familia tatalui, si se intreaba daca familiile tatalui lor ar dori sa-i cunoasca. In comparatie cu copiii de virsta lor crescuti si conceputi prin procesul biologic natural, copiii conceputi prin donatie de sperma sunt mult mai inclinati sa duca o viata de delincventa, adictie, si depresiune.

Concluzia este clara – acesti copii nu o duc bine. Studiile despre care am scris indica ca copiii fara tati biologici au nevoie de tati in viata lor. Tatii conteaza. A venit oare vremea, in lumina acestei experiente, sa demaram studii similare sa dovenidm ca si mamele conteaza?

Analiza emisiunii ”Fabrika” vizavi de legea nediscriminare cu Tănase, Boţan şi Terzi-Barbăroşie

30 martie, curent Guvernul a retras din Parlament legea anti-discriminare. În aceeaşi seară la Publika TV, în cadrul emisiunii Fabrica s-a discutat această decizie cu invitaţii Daniela Terzi-Barbăroşie, psihilog şi director executiv al Centrului de Parteneriat pentru Dezvoltare, Alexandru Tănase, Ministrul Justiţiei, Sergiu Ostaf, directorul CREDO, Teodor Cârnaţ, directorul Comitetului Helsinki pentru drepturile omului şi Igor Boţan, analist politic.
 
După ce am urmărit emisiunea şi am observat cum invitaţii de mai sus şi-au expus părerile referitor la decizia luată de Parlament şi la lege în sine, păreri pe unde argumentate, pe unde neargumentate, nu am putut decât să concluzionez careva lucruri pe care le voi împărtăşi în rândurile de mai jos. În calitate de telespectator şi cetăţean cu drepturi depline, unul din acestea fiind dreptul la exprimare, mai ales în cazul în care o am. Lucruri specifice declarate de invitaţi au servit drept spânzurătoare pentru ei înşişi, contrazicându-se unul pe altul şi chiar ei singuri împotriva lor. Continuă lectura

Întâlnirile online pe Facebook – între virtual şi realitate

* Maria, eu l-am găsit! L-am găsit!
* Pe cine?
* Pe bărbatul visurilor mele, acela pe care l-am așteptat până acum!
* De unde știi că e acela?
* Ce ai în vedere de unde știu? Arată bine, are vârsta perfectă, a susținut masteratul în economie, la fel ca și mine. Avem atât de multe lucruri în comun, iubim aceeași muzică, aceleași filme.
* Asta e grozav Elena. Sunt atât de fericită pentru tine. Unde ați facut cunoștință?
* Ce vrei să spui?
* Vreau să spun unde l-ai întâlnit?
* Păi, încă nu ne-am întâlnit.
* Am crezut că ai spus că ai cunoscut pe bărbatul visurilor tale.
* Nu am spus că m-am întâlnit deja cu el. Am spus că l-am gasit. Săptămâna trecută.
* Da?
* Pe Facebook.
* Aha!?

***
Tot mai multe persoane apelează astăzi la metoda online în a face cunoștință cu alte persoane, iar facebook-ul a ajuns să fie una din cele mai folosite surse. Însă prea puține fete realizează pericolul la care se expun apelând la aceste modalități.

Elena este sigură că ea și-a întâlnit sufletul pereche. Data viitoare când este online, el îi lasă un mesaj, iar inima ei începe să bată de două ori mai repede. După mai multe mesaje, ei decid să se întâlneasă la o cafea sau la o plimbare. El știe toată informația despre ea, și, respectiv ea știe totul despre el. Însă, ce știu cu adevărat unul despre altul, și cât de sigură ar fi o eventuală prietenie?

Diferența dintre întâlnirile oarbe și cele online.

Întâlnirile online, nu sunt echivalente vechilor întâlniri oarbe, organizate de prieteni sau colegi. La o întâlnire oarbă, există cineva care cunoaşte altă persoană, care poate să-ți garanteze siguranța ta. Cu întâlnirile online, crezând că ştii persoana, aceasta te-ar putea minți despre orice – și poate să spună orice, doar ca să te cucerească.

Deşi întâlnirile online, au fost în creştere de popularitate, facebook-ul le-a dat o întorsătură nouă şi un impuls major. Deşi mulţi oameni îl folosesc pentru a face noi prieteni şi a-i reîntâlni pe cei vechi, rețeaua de socializare poate ajunge a fi un bar virtual enorm.

S-ar putea crede că Facebook-ul este sigur, deoarece nimeni de la altă universitate sau facultate nu îți poate accesa pagina, cu excepţia prietenilor din lista prietenilor tăi.

Despre puterea de convingere a celor de pe Facebook

Este de menționat faptul că site-ul nu mai este demult o mică comunitate care a fost odată. Există peste 11 milioane de utilizatori, dintre care 93 la sută îl accesează cel puţin o dată pe lună. Acesta este un număr mare de persoane cu care poți întra în contact, fără să știi ceva despre ei.

Ei îți pot vedea profilul, pot citi despre tine şi vedea dacă aveți ceva în comun. Pot vedea de asemenea, fotografiile tale, cum arăți şi ce faci în timpul liber. Asta le dă frâu liber în a impresiona și a spune ceea ce dorești să auzi. Dacă inițial de facebook se foloseau doar persoanele care învățau la facultate sau colegii, și se putea duce cât de cât o evidență, astăzi oricine și din orice colț al lumii poate să își facă cont și să te ceară în prietenie.

În al doilea rând, nu poți fi sigur că ceea ce cineva a scris pe profilul personal este adevărat. Pozele pot fi și ele falsificate fără nici o dificultate.

Nu poți ieși în oraș cu cineva doar pentru că profilul acestuia îl face exact ca și cavalerul în armură strălucitoare.

Să fie atunci întâlnirile online un subiet taboo? Adevărul este că dacă îți dorești siguranță maximă, atunci evită astfel de întâlniri. Apostolul Pavel le-a dat un sfat înțelept tesalonicenilor: ”… cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Ferițivă-vă de orice se pare rău.” Cel mai bine este să ne ferim de astfel de întâlniri, pentru a nu regreta mai apoi că am mers spre ceva care ne-ar pune în pericol viața.

Alina Druță

Târgul locurilor de muncă pe www.odnoklassniki.ru

Poate că incidentul de care m-am ciocnit eu şi pe care numaidecât, vreau să îl împărtăşesc cu tine, dragă cititor, pare să-ţi fie mai mult sau mai puţin cunoscut, dat fiind faptul că aproape fiecare din noi, are deschis un cont pe site-ul: http://www.odnoklassniki.ru.

Nu vreau să te ţin prea mult în suspans, pur şi simplu, am să te las să citeşti următorul mesaj, care a venit la adresa mea din partea utilizatorului cu numele, Ion Leonid Medveţchii:

Bună, am o propunere, fără supărare, eu doar propun…Dacă doreşti să faci nişte bani, în jurul la 1000$ pe lună, este vorba de un site erotic, adică ţine de tine: în faţa camerei, adică la computer, să arăţi erotică, nu relaţii sexuale… adică lumea intră pe net şi plăteşte ca să te vadă, nu pune nimeni mâna pe tine, totul e legal, şi cel mai bun e că Moldova, 100% nu poate intra pe acest site. Vei veni ca la serviciu. Cu cât mai mult vei sta, cu atât mai mult vei face. Sunt fete care au făcut şi 150 de dolari pe zi, crede-mă că e posibilitate de a face bani buni, fără lucruri murdare şi mult chin. Totul rămâne confidenţial. Dacă nu doreşti şi ai prietene care vor, mă anunţi şi pe fiecare fată îţi dau câte 50 $.

Ce să zic, mesajul m-a luat prin surprindere, lăsându-mă puţin cam şocată şi ce-i drept mi-a luat ceva timp ca să-mi pot formula gândurile, pentru ca ulterior să pot începe discuţia propriu-zisă cu băiatul respectiv, care, apropo, este un tânăr de numai 20 de ani din oraşul Ialoveni.

Din întrebările pe care i le-am acordat, reiese că băiatul cu pricina, nu e începător în ce priveşte acest business, deja destul de înfloritor, prosper şi productiv în ţara noastră. Discutând cu el, am înţeles că arta de a convinge este, pur şi simplu un talent înnăscut al băiatului, tot ea reprezentând, cel mai probabil şi cheia succesului său. Chiar el mi-a zis că sunt multe fete care acceptă să facă asemenea chestii, încercând să mă convingă că nu este nimic rău în asta. Până la urmă, individul mi-a zis că este necesar să ne întâlnim şi să stabilim regulile, detaliile, etc. Dar desigur, nu am rămas lipsită şi de unele ameninţări, precum că dacă îl duc de nas, mă găseşte oriunde şi ne vom certa rău.

Atunci a fost momentul potrivit ca să intervin şi să-l confrunt direct, întrebându-l dacă chiar şi în ţara noastră, care se consideră una creştină, în raport de 93%, se practică asemenea urâciuni şi desfrâuri? I-am spus clar că Biblia condamnă atât fetele care practică astfel de lucruri păcătoase, cât şi pe cei ce coordonează şi dirijează acest business murdar. El nu s-a temut deloc să-mi răspundă că şi el este creştin şi are frică de Dumnezeu. Dar ca să nu fiu prea dură cu formulările mele, la ceea ce a comentat ulterior băiatul, îţi dau un coppy-paste exact la replica acestui incredibil “orator”:

”Eu cred în Dumnezeu şi am frică de el, nu eşti tu cea care să mă judece: “Only God can Judge Me”. Sunt fete care au copii, care muncesc şi aşa, măcar cumva să-i hrănească, fiecare câştigă bucăţica sa de pâine cum poate. Unul stă cu mâna întinsă, unul este director de bancă, altele sunt prostituate pe marginea drumului…Eu cred că asta nu e cea mai murdară cale de a face bani, crede-mă că sunt metode mult mai urâte, internetul fiind o sursă de informare şi de comunicare, care doar e în creştere, azi e aşa, dar va ajunge timpul că vei putea face şi sex pe net.
Dacă am trăi toţi după Biblie, după ceea ce ne este interzis, pur şi simplu ne-am întoarce toţi în epoca de piatră, şi nu ar mai fi războaie, şi ar fi paradisul pe pământ, dar asta este, şi nu pot schimba nici eu, nici tu omenirea”.

L-am îndemnat să se gândească serios la ce i-am zis şi sfătuindu-l să nu spună prea multe cuvinte pe negândite, căci chiar ele vor sta mărturie împotriva lui în ziua Judecăţii şi în baza vorbelor şi faptelor lui, va fi osândit.

Cât priveşte expresia lui, precum că, „dacă am trăi toţi după Biblie, ar fi paradisul pe pământ”, i-am răspuns că chiar şi el, cel care promovează deschis desfrâul şi imoralitatea, are şansa de a vedea adevăratul paradis, dacă realizează că trăieşte în păcat şi vine cu pocăinţă sinceră în faţa lui Dumnezeu, crede cu o credinţă vie şi adevărată în Domnul Isus Hristos, care este Singurul ce poate şterge orice păcat, indiferent de gravitatea lui şi îl poate face liber cu adevărat, căci nu în zadar: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Singurul Lui Fiu, ca oricine va crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

În final i-am zis că nu vreau şi nici nu-mi stă în fire să fac vreo concluzie vizavi de credinţa pe care o are, doar că l-am îndemnat să se cerceteze serios şi să-i fie ruşine de ceea ce promovează el în societate.

Ar părea straniu, dar, după acest dialog, tânărul nu a mai scris nimic la adresa mea: nici propuneri „tentante” şi nici ameninţări, ca doar după câteva zile să-mi vină un mesaj de la un alt utilizator, cu numele Vlad Plujnic, care mi-a adus o noutate trăsnet, precum că pozele mele de pe http://www.odnoklassniki.ru, sunt transformate în fotografii scârboase, la fel cum sunt şi practicile folosite pe acest site, (se pare ca fiind un analog al celui menţionat mai sus), în care vezi tu, eu propun diferite servicii imorale, indicându-se exact numele şi prenumele meu, poza cu faţa mea, unica diferenţă fiind doar corpul, pe care ei (cine oare?), îl modelează după bunul lor plac.

Vlad Plujnic, personajul menţionat mai sus, mi-a dat un sfat cum aş putea să blochez contul pe acest site şi respectiv, accesul amatorilor la poze. Dar se vede că lucrurile nu sunt atât de simple… Site-ul este creat în aşa fel ca să nu permită accesul persoanelor din Moldova. Interesant, nu?

Să vedem ce urmează mai departe, oare la ce sunt în stare să mai recurgă oamenii ca să slujească acestui mare stăpân al păcatului? Dar de ce oare mă mir…

Este ceva care să nu facă robul, când îi porunceşte stăpânul său?

„Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robi aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
(Romani 6:16)

Burlacul- pornografie în toiul zilei!

Duminică dimineața, în jurul orei zece am pornit televizorul să văd ce se mai pune pe post la aceasta oră și dau peste un show televizat intitulat „Burlacul”, curioasă să văd despre ce este vorba am zăbovit câteva minute.

Cătălin Botezatu, un renumit designer român, este burlacul și protagonistul principal. Din 22 de fete, dintre care și o basarabeancă, Cristina Simion, el trebuie să-și aleagă o fată care într-un final să-i fie prietenă. El petrece timp împreună cu toate fetele, apoi cu fiecare separat și toate acțiunile sunt filmate și urmărite de telespectatori.

Fiecare fată, încearcă să-l cucerească pe burlac cum poate ea mai bine și recurge la orice metode. Iată aici eu nu am putut să trec peste, fără ca să las o replică pe care o merită din plin acest show, aceste fete și protagonistul.

În primul rând, este rușinos și de-a dreptul nepotrivit pentru o fată să abordeze astfel bărbații. Fetele i se băgau cât mai în suflet, să fie cât mai aproape, să pună mână pe el, numai ca el să le acorde atenție și să le remarce și într-un final să le aleagă. Ca atare, bărbații sunt responsabil de procesul de cucerire a unei fete iar ei îi rămâne doar răspunsul la inițiativă. Ce fel exemplu dau aceste fete celor ce vizionează televizorul la aceasta ora.

În al doilea rând, Antena 1 și cei de la 2+ (care găzduiesc Antena 1 în Moldova), trebuie să fie conștienți că un astfel de show nu trebuie difuzat duminică, ora 10, oră de maximă audiență pentru copiii. Canalul Romantica a avut astfel de show dar era pus pe post după miezul nopții, pentru că are caracter erotic și chiar acel show nu și-a permis ca să dezbrace protagoniștii în fața camerelor. La Burlacul, în timpul întâlnirilor particulare cu fata, Cătălin Botezatu, își permitea să dezbrace fetele… ca să nu mai intru în detalii! Iată ce spune Apostolul Pavel: „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. (1 Corinteni 6:18 )”. Urmărirea acestui show exact curvia promovează de care omul trebuie să fugă pentru a nu păcătui împotrivă însăși trupului său.

Și în ultimul rând, cred că un motiv mare pentru care Cătălin Botezatu s-a angajat la un astfel de show este să mai capate faimă și popularitate. El este cunoscut pentru lucrările sale ca și designer vestimentar și deci prin aceasta trebuie să-și crească faima și neapărat oamenii îl vor cunoaște și aprecia.

Ca să conclud, nu am găsit NIMIC bun în ceea ce am văzut, dimpotrivă… stau și mă gândesc ce fel de modele ne dă mass-media. În goana după raiting sunt gata să pună pe post orice, numai contează ce și cine urmărește. Părinții au mare responsabilitate să fie atenți ce programe vizionează copiii lor.

Să nu permitem nonvalorilor să ne educe societatea.