
Cu toţii ne-am deprins probabil cu escapadele lui Vladimir Voronin, încă de pe vremea când acesta era preşedintele ţării, cu afirmaţii necontrolate care nu au facut decât să învrăjbească lumea împotriva cuiva…. Ascultând discursul acestuia, cu cuvinte de genul „uăi” şi „jiţăi ” am înţeles că PCRM-ul este departe de a-şi dori stabilitate şi bunăstare, aşa cum afirmau în campaniile electorale recente. (VOTAŢI stabilitatea, NOI aducem stabilitatea, ş.a.m.d.) şi aici mă gândesc că dacă totuşi oamenii au votat cu ei, atunci măcar să dea voie celorlalţi să creeze stabilitate, nu să facă inversul, consolidând instabilitatea.
Vorbeam înainte de a scrie acest articol cu un coleg de la ziar, care mi-a zis că s-a săturat să scrie despre politică, pentru că la noi politica de fapt, nu este politică, ci interese şi din nou interese, iar ceea ce se întâmplă în culise este pur şi simplu dezamăgitor. Mai târziu am dezvoltat subiectul în mintea mea, am încercat să mai cuget, să-mi imaginez că totuşi se poate mai bine. M-am rugat lui Dumnezeu pentru ţara mea şi continuu să mă rog până la sfârşit, pentru că aşa cum spuneam şi în mesajele precedente, despărţiţi de El nu putem face nimic. Şi totuşi, de ce există atâta amorţeală, din care se pare că nu ne-am revenit niciodată şi nu ne putem reveni nici până acum?
Să ştiţi că îi dau dreptate şi înţelegere colegului meu de la ziar când spune că este deja plictisitor să scrii despre politică. Plictisitor este de aceea că doar cu politică ne alimentăm. Dacă cumperi un ziar oarecare, vei găsi politică, dacă asculţi ştirile amiezii la radio, vei auzi politică, iar seara când priveşti buletinul de ştiri de la televizor, vei vedea multă politică. Iar când mă întâlnesc cu prietenii în oraş, ei tot despre politică mă întreabă. Şi mă întreb iarăşi dacă consumăm aşa multă politică, de ce calitatea este aşa de slabă ca să nu-i zic proastă?
Cred că există o oarecare explicaţie la aceste întrebări, însă înainte de a da explicaţia mea, vă îndemn s-o scrieţi şi pe a dumneavoastră pe adresa electronică a ziarului. Cred că această explicaţie este binevenită în contextul perioadei în care ne aflăm, cea de alegere a preşedintelui.
Suntem într-o lipsă crasă de calitate la capitolul politică, pe motiv că până acum am avut persoane care şi-au lăsat prea adânc şi tăietor amprenta în politică, creând impresia că ei sunt emblema a tot ce înseamnă politică. Să recunoaştem că am avut până acum preşedinţi de ţară care nu tocmai i-am meritat, dar şi care nu şi-au meritat ţara. Este vorba de Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi cel mai longeviv preşedinte Vladimir Voronin.
De ce zic că nu şi-au meritat ţara? Pentru că noi trăim totuşi în mijlocul civilizaţiei, având la hotar Uniunea Europeană, dar şi alte ţări unde se vede respect atunci când oamenii: merg la volan, vorbesc unii cu alţii, au discursuri la televizor. Sunt lângă noi ţări unde gunoiul se aruncă la urnă şi nu în plină stradă. Sunt lângă noi ţări unde preşedinţii sunt exemple până la urmă, a ceea ce spun, a modului în care o spun, pentru că îşi respectă cetăţenii.
Noi însă nu am avut încă parte de aşa oameni, la noi totul este pe dos, şi este pe dos pentru că sunt interese. Sunt poate şi supărat pe preşedinţi, ca M. Snegur sau P. Lucinschi, pentru că nu au cultivat nimic bun şi de prisosinţă cât timp au fost sus. Chiar dacă au avut în anturajul lor tineri cu caracter, educaţi, nu au făcut nimic pentru a-i promova, aceştia dispărând odată cu ei. Iar pentru că nu au făcut acest lucru am avut parte şi de un al treilea preşedinte special.
Chiar doresc să mă opresc pentru o clipă la dnul Vladimir Voronin, ca să vedem ce este bine şi ce este rău. Ştiu că un tânăr ca mine nu are dreptul să se expună asupra unui om cu aşa performanţe politice, poate cineva mai de rangul său să o facă. Totuşi, este evident că gama de calităţi a acestui om place multor oameni. Carisma, exprimarea directă, accentul, furia, încruntarea feţii ş.a.m.d. sunt lucruri care plac multor oameni. Probabil unii cred că aceste calităţi fac din el un om puternic şi neînfricat, ceea ce dă sentimentul de protecţie. Şi totuşi, dincolo de aceste calităţi, sunt unele care le întrec pe toate, şi anume vorbirea „aproape indecentă” la televizor.
Zic eu că pentru un om de aşa nivel nu este bine, pentru că cei de jos învaţă şi fac la fel. Copii, adolescenţi, tineri, chiar şi cei maturi chiar dacă pe moment se zâmbesc de aceste vorbe, mai apoi le utilizează şi unde trebuie şi unde nu.
Deci pentru o persoană care timp de opt ani de zile a guvernat ţara, nu face faţă o asemenea atitudine, avem nevoie de un preşedinte care până la urmă îşi merită ţara şi ţara îl merită pe el, care va cultiva cultură, calitate şi moralitate în tot ce înseamnă politică, dar şi în întreaga societate.
Cine va fi următorul?
Ion Druţă
Sursa foto: http://www.topnews.in

„Un milion de oameni din New York sunt buni şi fără Dumnezeu. Dar tu?” Campaniile ateiste fac tot mai multe atacuri la adresa lui Dumnezeu. Totul s-a început la Chicago când o campanie ateistă a lansat sloganul: „La început omul l-a creat pe Dumnezeu”, mai apoi a urmat „Nu crezi în Dumnezeu? Nu eşti singurul!” şi s-a ajuns la cea mai recentă strategie cu mesajul „Buni fără Dumnezeu”. Toate aceste campanii sunt rezultatul unei coaliţii ateiste supranumită „The big apple Coalition reason” (Coaliţia de cauză mărul mare), care încă din luna mai, anul curent, a desfăşurat mai multe campanii de acest gen. În plină criză economică a fost oferită suma de 25.000 de dolari, din partea unui donator necunoscut, cu scopul ca această campanie să se desfăşoare timp de o lună de zile.
Încep a apărea tot mai multe voci care dau de înţeles că le cam trece răbdarea tot aşteptând marile schimbări promise de cei din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), exprimându-şi atent pe unde pot părerile în aşa fel ca să le poate auzi toţi. Printre aceştea se enumeră blogeri, jurnalişti, politicieni (extraparlamentari) şi oameni de rând.
Am citit cu mare înviorare şi bucurie aceasta ştire de pe site-ul guvernului care relatează faptul că Uniunea Europeană (UE) este gata să semneze un acord de asociere cu noi pentru a fi şi noi parte din familia europeană, cum zic unii politicieni. Sigur că acest lucru nu se va întâmpla imediat, ba chiar din contra va dura ceva ani în care va fi nevoie să depunem cu toţii un efort considerabil pentru a integra ţara. Daca aţi observat, nu am zis că doar guvernarea este responsabilă de acest lucru, ci noi toţi împreună, pentru că mai întâi trebuie să creăm Europa la noi acasă şi mai apoi să ne alipim la adevărata familie UE. Reforme în domeniul economic, social, politic- de aceste lucruri mai întâi avem noi nevoie.
De când avem un parlament cu o majoritate democrată, multe lucruri au început să ia o întorsătură spre bine în ţara noastră. Automat unele legi au început să funcţioneze corect şi mai bine. Un exemplu ar fi legea cu privire la prezumţia nevinovăţiei, care dă dreptul fiecărui cetăţean să îşi dovedească nevinovăţia (sigur, dacă este nevinovat). Zis şi făcut: în acest sens au fost eliberaraţi cei doi feciori ai politicianului Sergiu Mocanu, care mai bine de un an au stat izolaţi pe teritoriul ambasadei României. Vreau să cred că este doar din motiv că avem un parlament democrat, fără politiţie sau alte structuri de forţă, ei au ieşit liber de pe teritoriul ambasadei şi au mers acasă fără a mai fi urmăriţi.
Aşa cum spuneam anterior, parlamentul ales de curând a început încetişor să funcţioneze, îndeplinind pas cu pas cele mai importante lucruri de care avem nevoie. Din momentul în care dl. Mihai Ghimpu a preluat interimatul de preşedinte al ţării, foarte rapid a şi anunţat candidatura lui Vlad Filat la funcţia de prim-ministru. Iar acesta la rândul său prezentând structura noului Guvern.